5,068 matches
-
salt. Să ne amintim că sensurile ontologice deveneau "privilegiate" prin fenomenul celei de-a doua timporizări și că acest fenomen semnala o trecere către o zonă "semantică" mai profundă a judicativului constitutiv. Același fenomen provoacă și saltul de la ontologic la pragmatic, dar elementele care sunt semnificative pentru el nu sunt componentele judecății, mai cu seamă cele ale aspectului formal, subiectul și predicatul, care capătă astfel sensul de individual și, respectiv, de universal, ci tocmai cele trei acte prin care timpul însuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru el nu sunt componentele judecății, mai cu seamă cele ale aspectului formal, subiectul și predicatul, care capătă astfel sensul de individual și, respectiv, de universal, ci tocmai cele trei acte prin care timpul însuși este prezentuit. Din această perspectivă, pragmaticul, susținut de actele: părtinire, ordonare și autorizare, ontologicul, susținut de sensurile de individual ("substanță primă") și universal (gen suprem), și logicul, susținut de "pozițiile" de subiect și predicat și de funcțiunile de verb și timp, toate ale judecății, alcătuiesc o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiect și predicat și de funcțiunile de verb și timp, toate ale judecății, alcătuiesc o structură, care, desigur, este însăși dictaura judicativului în interiorul său. Aici nu este vorba, însă, de o simplă ierarhie a celor trei sensuri: logic, ontologic și pragmatic. Este vorba despre preeminența pragmaticului față de logic și ontologic. Din perspectiva reducției, toate acestea sunt timp, mai bine zis, timporizare; de aceea ele apar ca expresie a aceluiași eveniment. Va trebui să ne apropiem de acest eveniment, pentru a recunoaște
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcțiunile de verb și timp, toate ale judecății, alcătuiesc o structură, care, desigur, este însăși dictaura judicativului în interiorul său. Aici nu este vorba, însă, de o simplă ierarhie a celor trei sensuri: logic, ontologic și pragmatic. Este vorba despre preeminența pragmaticului față de logic și ontologic. Din perspectiva reducției, toate acestea sunt timp, mai bine zis, timporizare; de aceea ele apar ca expresie a aceluiași eveniment. Va trebui să ne apropiem de acest eveniment, pentru a recunoaște în el semnul unui fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin care ființa își pierde întâietatea, "iubirea" fără ființă, sau relația "eului" cu transcendența absolută a Celuilalt, fiind sensul primar. Desigur, pentru aceasta, va trebui să regândim în modul cel mai simplu cu putință cele trei sensuri, logicul, ontologicul și pragmaticul (veritabile etaje structural-judicative). Cred că cei mai potriviți termeni, care să corespundă exigenței tocmai formulate, sunt: subiectul (ca "poziție" logică), ființa (ceea-ce-este indivualul universal) și autorizarea (ca act). Capitolul 6 Resursele originare ale logos-ului și judicativul regulativ 6.1
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică structurantă, ce crează contexte de gândire, rostire și făptuire, împreună cu ceilalți trei termeni din structura judecății, reglează semantica oricărei obiectualități constituite; este vorba, prin urmare, despre un reglaj răsfrânt asupra oricărei gândiri, rostiri, făptuiri. În genere vorbind, semantica păstrează pragmatica în însăși structura sa "logică"; de fapt, aceasta din urmă funcționează ca un fel de "element", de temei, de formă activă a semanticii: în afara folosirii cuvintelor, acestea nu au, propriu-zis, un sens. Frege susține, cum știm, că sensul nu este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ele spun, totuși, ceva, dar numai dacă etimologia este legată de un sens mai general care justifică însuși studiul etimologic; de exemplu, dacă anumite sensuri ale cuvântului cercetat nu mai sunt active în limbajul natural, însă ele au aparținut odată "pragmaticii" cuvântului respectiv, iar studiul le scoate la iveală pentru o nouă utilizare, adică pentru o nouă contextualizare. Finalitatea este, cum se vede, tot judicativă; dar căutarea sensurilor originare se abate de la anumite reguli tari ale judicativului, mai cu seamă de la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
degrabă îl așează pe acesta într-un context semantic larg, în care sunt, în simplă posibilitate, și sensurile esențiale ale subiectului: cel de substrat (sensul logic) și cel de individual (sensul ontologic). Subiectul judicativului regulativ nu a primit, așadar, modelarea pragmatică; el nu are încă pecetea părtinirii, ordonării și autorizării; toate acestea sunt însă, asemenea calității de subiect propriu-zis judicativ, în potență. Pe de altă parte, trebuie acceptat că cele trei acte pragmatice operează într-o oarecare măsură asupra subiectului judicativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Subiectul judicativului regulativ nu a primit, așadar, modelarea pragmatică; el nu are încă pecetea părtinirii, ordonării și autorizării; toate acestea sunt însă, asemenea calității de subiect propriu-zis judicativ, în potență. Pe de altă parte, trebuie acceptat că cele trei acte pragmatice operează într-o oarecare măsură asupra subiectului judicativului regulativ, fiindcă acesta, în absența celor trei, nu ar fi nimic. El a fost deja părtinit, ordonat și autorizat, însă într-un mod mai degrabă pre-operațional. Aici se află încă un motiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a sensurilor ontologice, "sintetizate" în ființă, datorită activării părtinirii, ordonării și autorizării. Aceasta înseamnă că sensurile ontologice prin acestea, și cele logice primesc o nouă poziție din perspectiva sensurilor pragmatice. Această repoziționare este evidentă în construcția lui Levinas. Cele trei acte care au intervenit și de această dată, la fel cum au intervenit și în cazul subiectului (logicului), într-o modalitate pre-operațională; prin urmare, părtinirea, ordonarea și autorizarea pregătesc ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pre-operațional. Și fiindcă ele însele se supun regulilor ce le sunt proprii adică sunt ele însele "obiect" de părtinire, ordonare și autorizare, cum a fost arătat într-un subcapitol anterior dintre toate trei poate fi autorizată una care să reprezinte pragmaticul ca atare; desigur, fiind vorba despre așa ceva, doar autorizarea poate fi părtinită, ordonată, "autorizată". Într-un fel, autorizarea este act atotcuprinzător pentru elementele pragmaticului; dar, după cum am văzut mai devreme, întrucât acesta reglează și ontologicul și logicul, autorizarea cuprinde și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost arătat într-un subcapitol anterior dintre toate trei poate fi autorizată una care să reprezinte pragmaticul ca atare; desigur, fiind vorba despre așa ceva, doar autorizarea poate fi părtinită, ordonată, "autorizată". Într-un fel, autorizarea este act atotcuprinzător pentru elementele pragmaticului; dar, după cum am văzut mai devreme, întrucât acesta reglează și ontologicul și logicul, autorizarea cuprinde și elementele acestora. Argumentul bazat de ideea sferei de cuprindere a diferitelor elemente scoase la iveală de reducția judicativă nu este în primul rând "cantitativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducția judicativă nu este în primul rând "cantitativ", cum s-ar putea înțelege la prima vedere. El este mai degrabă "calitativ", fiindcă se referă, angajând și această idee a sferei de cuprindere a judicativului constitutiv, la tipurile de intervenție a pragmaticului în ontologic și logic: este vorba despre activarea unui nivel pre- operațional al acestuia, ceea ce donează sensuri pragmatice slabe ontologicului și logicului. Dar acest fapt este cu totul firesc și suficient pentru reașezarea sensurilor în cauză în perimetrul judicativului regulativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai degrabă "calitativ", fiindcă se referă, angajând și această idee a sferei de cuprindere a judicativului constitutiv, la tipurile de intervenție a pragmaticului în ontologic și logic: este vorba despre activarea unui nivel pre- operațional al acestuia, ceea ce donează sensuri pragmatice slabe ontologicului și logicului. Dar acest fapt este cu totul firesc și suficient pentru reașezarea sensurilor în cauză în perimetrul judicativului regulativ (faptul cel mai semnificativ pentru acest moment al reducției judicative). Desigur, el nu este sufient pentru pragmaticul însuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensuri pragmatice slabe ontologicului și logicului. Dar acest fapt este cu totul firesc și suficient pentru reașezarea sensurilor în cauză în perimetrul judicativului regulativ (faptul cel mai semnificativ pentru acest moment al reducției judicative). Desigur, el nu este sufient pentru pragmaticul însuși. Așadar, autorizarea împreună cu celelalte două acte, care o preced: părtinirea și ordonarea au un nivel pre-operațional, prin care, deși intervin, măsura intervenției lor este ghidată de resemnificarea judicativ-regulativă a logicului și ontologicului. Prin aceasta, pragmaticul capătă preeminență: el pune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este sufient pentru pragmaticul însuși. Așadar, autorizarea împreună cu celelalte două acte, care o preced: părtinirea și ordonarea au un nivel pre-operațional, prin care, deși intervin, măsura intervenției lor este ghidată de resemnificarea judicativ-regulativă a logicului și ontologicului. Prin aceasta, pragmaticul capătă preeminență: el pune în sens ceea ce ține de logic și de ontologic: "poziții" logice: subiect, predicat; elemente alethice: verb, timp; apoi sens de individual, sens de universal, diferite sensuri ființiale (ontic-ontologice) etc. Preeminența trebuie însă întărită prin constitutivitatea autorizării
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și regulativă a judicativului reprezintă expresia directă a părtinirii, dacă ținem seama de preeminența constitutivității pentru orizontul dictaturii judicativului. Totuși, lucrurile stau astfel nu pentru că reducția judicativă a stabilit aleatoriu câteva sensuri pentru fel de fel de "entități" logice, ontologice, pragmatice, ci pentru că părtinirea corespunde însuși logos-ului. Chiar acesta a suportat părtinirea: s-a împărțit în logos ca atare și logos formal, apoi a fost favorizată, prin același act al părtinirii, acesta din urmă, pentru funcțiunile gândirii, rostirii și făptuirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-judicative asupra dictaturii judicativului. Problema noastră, în acest moment, se referă, însă, la altceva: care sunt consecințele directe ale actului de autorizare a autorizării asupra subiectului și ființei, adică asupra logicului și ontologicului, autorizarea fiind luată ca fapt reprezentativ pentru pragmatic? Pentru a răspunde, voi merge pe două linii: a) indicarea unor consecințe la nivelul semanticii și metafizicii post-ontologice, cele două cercetări ale logicului și ontologicului care acoperă perimetrul judicativului regulativ; b) testarea posibilităților de instituire a unei de-constituiri a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unilaterale și departe de adevăr, în scopul atingerii veritabilului "început" al tuturor celor care au ființă în orizont uman: lumea trăită (ca realitate originară). Ar fi acum potrivit, luând în seamă limitarea judicativului la "faptul subiectiv" (la fenomenalitatea mentală), dar pragmatic, al imaginii, să avansez ideea că non-judicativul, în măsura în care poate fi ceva și au fost formulate argumente în favoarea "ființei" sale în lucrarea de față -, are legătură cu refacerea "lumii și omului" la nivelul unui alt tip de "fenomenalitate mentală" decât cel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
zile aceste teritorii în Judenrein 20. Din aproape patruzeci de membri ai familiei mele deportate la Auschwitz au supraviețuit doar patru persoane: un unchi, un văr și două verișoare. Pentru mine, destinul poporului evreu în Shoah 21 coincide în mod pragmatic cu tragedia familiei mele și, în mod simbolic și vizual, ea se asociază în primul rând cu zelul exterminator al hoardelor militare maghiare și numai în al doilea rând cu ghearele însângerate ale bestiilor din S.S., Gestapo, Wehrmacht și Germania
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
astea ispititoare, ca în povești, una era "luna între stele". Era Julieta, studentă la juridică. Rar mi-a fost dat să văd asociat unei atare frumuseți un suflet pe aceeași măsură. Cum mă vedea, Julieta venea grăbită la mine. Directă, pragmatică, fără ocolișuri. Vrei o țigară? Aș vrea, Julieta. Așteaptă puțin. Pleca în grabă. Se uita atent și observa un "barosan" mai copt, la grad, sau întîrziat în studii. Îl aborda: Uf, ce cald îmi este. Uite, am transpirat... Julieta trăgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum. Simțea în tot corpul ei un fel de slăbiciune, un fel de lipsă de poftă de a face ceva. Privea prin geamul deschis curtea și observa atentă cum primăvara parcă sunase deșteptarea. La început observațiile sale aveau un caracter pragmatic, așa cum îi stă bine unei fete cu picioarele pe pămînt. Dacă găinile sînt călcate, scăpăm la oușoare, gîndea fata. În gospodăriile țărănești găinile făceau ouă doar cînd iarna își lua tălpășița. În tot timpul iernii ouăle lipseau cu desăvîrșire. Odată ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă așteptau la capătul drumului. Înțelegeam de ce oamenii din Maramureș înconjoară de trei ori Mănăstirea Neamț în genunchi. Poate că și eu ar fi trebuit să fac același lucru, dar imaginea creată nu mi-ar fi fost favorabilă. Grecii, oameni pragmatici, au botezat un drum național modernizat care duce la Patras, drept autostradă. Asta n-ar fi deranjat pe nimeni dacă n-ar fi introdus și taxa cuvenită. Cum și ei își dau seama că această taxă este cam de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i vorbă că și publicul „obișnuit“ pare să fi uitat regulile minimale ale reculegerii. Se umblă de colo colo, se dau semnale de regrupare către rudele sau prietenii de la alt capăt al curții, se vorbește, se împinge, se trăiește agitat, pragmatic, ca la gară sau ca la piață. (Trec peste precaritățile tehnice ale organizării, cu difuzoare șubrede, efecte de microfonie, fire răzlețe ale stației de amplificare etc.) Nu poți să nu te gândești că toate acestea sunt, între altele, și efectul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
datorită unor ticuri comune, ei au reușit să impună standarde didactice și comportamentale universale. Mai întâi, sunt, toți, hiper-relaxați (engl. „informal“). Îmbrăcați sport, vindecați de orice reflexe „catedratice“, colocviali până la argou, ei țin să se prezinte auditoriului ca niște băieți pragmatici, ușor abordabili, fără fasoane. Gesticulează amical, adoptă poziții destins-întâmplătoare, te tutuie, îți fac cu ochiul, înfruntă problemele dificile cu o voioșie demitizantă, matter of fact. Ideea e că tocmai au venit de la un jogging sănătos și că sunt gata de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]