3,789 matches
-
programat-o sâmbătă, ziua când David nu avea voie să vorbească. Doar du-mă până la el, i-am spus, și așteaptă-mă afară. Nu durează mult... Reverendul Bob stătea la birou în camera lui de lucru, făcând ultimele retușuri la predica pe care urma să o țină a doua zi dimineață. Stai jos, copila mea, m-a îndemnat, și spune-mi ce te frământă. I-am explicat cum stăteau lucrurile cu Lucy și ce mare serviciu ne-ar fi făcut dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
convulsivă. Poeții, acești fundamentaliști ai iubirii, pot fi oricând acuzați de trafic de speranță. Capodopera nu moare decât odată cu întrebările din ea. Bietul chip omenesc duce în spate veacuri de pictură și de caricatură ! Arta se degradează când ricoșează în predică. Arta este imensul depozit de tandrețe pe care singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg de pe cuvinte. În artă, falsul fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Scrisul ar putea să dea un sens neantului. Uneori, singurul martor al istoriei este arta. Artistul - acest purtător de cuvânt îndeosebi al destinelor fracturate. Unii artiști par niște bieți îngeri avortați. La Dostoievski, drumul de la povestire spre adevăr trece prin predică. O parte a artei moderne se prelinge din oboseală. Filosofia înnobilează albia lecturii. Și arta a început să ajungă la noi cu accentuate modificări genetice. Arta - acest dans al sensibilităților. Artiștii poartă aprecierile criticilor importanți ca pe niște decorații. Singurătatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ramă, pe o etichetă, cu majuscule, parcă în fugă, vândut. Mă gândeam că în orice clipă putea veni cumpărătorul să-l ducă. Să vină după tablou și, înainte de a i-l da, domnul Paloș să-i țină o dragă de predică, cum se întâmpla de regulă, în asemenea cazuri, despre părerea de rău a artistului, că trebuie să-l vândă. Să-l compare din nou, cu un copil pe care trebuie să-l dea la cineva străin, ca să-l crească. Oricare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea cu daruri pentru trib, își oferea cadourile și aștepta ca, în schimb, indianul să-i acorde atenție atunci când îi vorbea despre Dumnezeu și despre suflet. Indianul accepta darurile, dar nu asculta predicile, dacă în momentul acela n-avea chef să le asculte. Misionarul era liber să facă daruri; el era liber să le ia, dar nu admitea ca, din pricina lor, să nu mai fie liber să doarmă, dacă prefera să doarmă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ani ai vieții sale. Ascultînd fanfara, inima Îi bătea cu putere, iar În țeasta lui fragilă de om trecut prin multe fremăta copilăria. — Poftiți să vă-ncercați norocul, domnule, Îl Îmbie pastorul, cu o voce de bariton, călită În atîtea predici. Nu prea am mărunțiș... — Vă dăm treisprezece pence pentru un șiling. Arthur Rowe Își lăsă banii să se rostogolească unul cîte unul prin jgheabul Îngust, urmărindu-i pînă se opreau pe eșichier. — Mă tem, domnule, că astăzi nu-i ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile i-a lăudat curajul. Îi vom așeza pe sicriu uniforma, da, uniforma ei curată, iar pastorul va rosti o predică frumoasă... — Îmi pare foarte rău, Henry... — O apucase un fel de nebunie, Îi tăie acesta vorba cu furie. N-avea nici un drept să... Și doar i-am spus că zidul o să se năruie! — Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Pe mijloc răsună anunțul domnului decan, care spune că bunul Dumnezeu tocmai i‑a chemat pe cei mici la el, deși poate că ei au la vremea asta ceva mai bun de făcut. Ministranții stau jos și se odihnesc în timpul predicii, cei mai mulți se gândesc la tot felul de prostii, măgării sau fleacuri de la școală, ceea ce pe Dumnezeu nu‑l deranjează, doar știe care sunt grijile celor mici și le ascultă cu îngăduință. Dar Rainer se gândește chiar la EL, la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de cafea. De petele de cerneală, de asemeni. Conjurau, în fel și chip, făpturile fantastice să răspundă chemării. Să-i slujească. Rostise, cu pauze scurte, zăpăcind-o aproape, atâtea fraze ! Un fel de predică citită cândva în cărți, de care își bătea joc cu măsură ? „N-ai crede, poate.“ „Știi, probabil.“ Simțise ironia cu care recitea, parcă în fața ei, pagini știute, iritarea de a se asculta vorbind, îngăduința, o calmă detașare de retorica acestor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aprind țigările. Poți oare să ai inima ceea câinoasă, ca să le spui chiar de la obraz, dragi români, eu m-am lăsat, așa că vă rog, stingeți țigările. Vreți oare să mă supăr pe voi? Și să le mai țin și o predică despre pagubele aduse de țigară la plămâni și la buzunarele lor din ce în ce mai golite de cele angarale. Dar știu ce-mi va spune, cel care de bucurie și entuziasm, auzind predica, îmi va arunca primul cu scrumiera- n cap: „Ce te
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
supăr pe voi? Și să le mai țin și o predică despre pagubele aduse de țigară la plămâni și la buzunarele lor din ce în ce mai golite de cele angarale. Dar știu ce-mi va spune, cel care de bucurie și entuziasm, auzind predica, îmi va arunca primul cu scrumiera- n cap: „Ce te bagi bă, ce te freacă pe tine grija că mie îmi place să miros a fum de țigară, vreau să mă ung pe corp și pe plămâni cu minunatul fum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
modest, adoptă sisteme electronice neimplementate încă, nici măcar de țările cele mai industrializate, de vârf? Poligon de încercare, fără discuție, asta a ajuns țara. In mod real România, a devenit demult sclavă a intereselor străine ei. Iar conducătorii neamului ne țin predici, se hlizesc fotogenic la televizor și ne vând pentru mai puțin de treizeci de arginți. Sau, poate atât valorăm în realitate! Ajungi la vorba lui Fănuș Neagu Se spune, pe bună dreptate, că dacă după 60 de ani te trezești
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
eul: tot în eu e ce-o să fie! Totuși, psalmic, animat de credință mereu, își strigă adesea către dumnezeire neîmplinirile: sângele meu, Doamne, din care mă sorbi / și-mi faci drumul de-ntoarcere, ca la orbi, / și faci din el predici despre Bine și Rău / Curgându-l de la Ana la Caiafa / și din Călău scoți Victima / și din victimă faci iarăși Călău. O parte dintre textele care alcătuiesc volumul se grupează în cicluri tematice ( Visarea de sine; Scriptorium index etc.), pentru ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
după ce s-au despărțit. Nu cumva îmi sugerează că am ajuns la momentul (vârsta spirituală?) când ar trebui ca, în loc să fiu preocupat de fericirea celui care iubește și vrea să fie iubit, să-și aproprieze Fericirile enumerate de Isus în predica de pe Munte? « Pentru că, dacă iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? (Matei, 5, 46). Se înțelege, aici este vorba doar de un schimb în natură. Va trebui să caut adevărata «răsplatăă, suprema «mulțumireă. De văzut cum?...” Deși intrată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fi vrut s-o afle de la Guicciardini". Va mai fi Machiavelli martor la scurta dominație a lui Piero de Medici (1492-l494), la intrarea francezilor în Florența, conduși de Carol VIII (1494). Ascultă, fără să admire (cum făcuseră așa-numiții "piagnoni"), predicile înflăcărate ale lui Fra Girolamo Savonarola, urmărește dominația acestui "profet dezarmat", cum îl va numi el, care sfîrșește ars pe rug de nobilimea și papalitatea incomodate de atacurile neobosite ale fanaticului călugăr. Tînărul Niccolò nu l-a admirat, nu l-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
predicatorului, impostura lui, principal cap de acuzare, aproape comic, dacă n-am ști că motivația e mai adîncă. Mirat de faptul că "cel mai învățat om" din timpurile acelea, Giovanni Pico della Mirandola, se ducea în piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răi , nu se poate să nu fii impresionat de momentele-n care-și schimbă extrem de rapid registrul și devine grav ca ghepardul lui Visconti momente din păcate destul de rare cît și, cu precădere, de adevăratele recitaluri cînd se dezlănțuie (scena predicii În stradă) ori snopește calm În bătaie peștele amărît al lui Lulu. Lancaster emană atîta forță, atîta virilitate În stare pură, Încît te face să uiți flagranta lui lipsă de subtilitate, așa ceva nici nu și-ar mai avea rostul, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să-i facă vocea a doua, a treia și așa mai departe. A doua scenă: finalul, cînd, după ce focul devastează cortul predicii incendiind-o și pe sora Falconer, Gantry Își redobîndește masca de comis voiajor și este de acord să-i redea speranța mulțimii din jur cîntînd același On my Way; Într-adevăr, Lancaster se află din nou pe drumul lui, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
reumatici, gripați irecuperabili, dar tandri, fără noroc și fără picior. Participanții la miraculoasele ședințe de vindecări publice sînt uneori gălăgioși, alteori, mai des, abulici, sforăie, așteptîndu-l pe Godot. Pe Gantry. Și chiar pînă Într-atît de moțăitori, Încît la una dintre predicile susținute-n sala Arlus, atunci cînd evanghelistul a-ncheiat o frază cu „Iisus, rege!”, au tresărit toți din somn și, Într-o unanimitate emoționantă, ca de altădată, au scandat cu lacrimi În ochi: „Trăiască regele!” Evanghelistul, plăcut surprins, a repetat fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și dă seama. Decât când i-o ia. Așa că mai bine stai liniștit și vezi-ți de treabă, că sperii clienții... Costică Ologu țopăi ca un vrăbioi. Vru să mai spună ceva, dar se răzgândi. Orbul întinse mâinile, ca la predica de pe munte. Iar Coltuc își inventă mai departe lumile lui. Astăzi treceau oamenii-flori. Era un fel de lan de floareasoarelui. Două lanuri, mai exact, două lumi încrucișate. Unii cu fața într-o direcție, alții în partea cealaltă. Grăbiți, încolonați, mânați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
revelatoare, nu-i așa?“ Tata Își curățase gâtul. „Ceea ce e important să ții minte, Bette, este că trebuie să-i tratezi pe toți la fel, indiferent de cât sunt de diferiți de tine.“ Plictisitooor. Nu aveam chef de Încă o predică despre iubirea aproapelui, așa că am ales o ultimă Întrebare: „Când ai aflat că ești gay, Unchiule Will?“ Mai luase o gură de scotch. „O, probabil când am fost În armată. Cred că m-am trezit Într-o zi și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
„Dragă amice ireversibil, Volumul răsfoit de mine mi se pare un vehement protest împotriva unui eșafodaj ideologic surpat. Este o excelentă predică la parastasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate în putrefacție, un inventar acid al limbajului ce încearcă să peticească o manta făcută ferfeniță. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se simte duhoarea pestilențială a cadavrului ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
inoculat stricăciunea unei rele tradiții. Barbarii nu știu nimic altceva decât ceea ce aud de la "învățații" lor și, astfel, cei neștiutori ai întregii științe cunosc esența legii dumnezeești mai mult din învățătură decât din citit, păstrează mai degrabă învățătura primită din predica orală decât legea". Nu sunt cuvinte mai adevărate pentru a zugrăvi starea creștinilor din nordul Dunării. Întregul context istoric-politic-cultural a favorizat, în spațiul nord-dunărean (viitor românesc), însușirea unui creștinism mai puțin riguros, cu multe elemente străine de dogma sa, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Nola scrie în poemele sale: "aleargă la tine geții și amândouă felurile de daci"-referire la locuitorii din cele două Dacii sud-dunărene. În ceea ce privește originea sa, Sf. Niceta poate fi considerat daco-roman, episcopul Paulin numește Remesiana drept "patria" sa. Pe lângă predicile orale, de la el au rămas și lucrări scrise, îndeosebi catahetice, precum Libelli instructionis (Cărticele de învățătură) și Catehismul, ca și lucrări dogmatice, De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia ș. a. Nu se cunoaște când a survenit sfârșitul său-este amintit ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dintre creștinii nord-dunăreni, cel mai cunoscut era Ulfila, episcop arian al goților; el conducea Biserica ariană din "Gothia" de pe malul stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni, geți în curs de romanizare și daco-romani. Ulfila predica în greacă, latină și gothică. Prezența unor creștini de origini etnice diverse este o realitate, în secolul al IV-lea, alături de o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]