9,297 matches
-
en Roumanie. Rien que pendant l`année scolaire 1986/87, d`un total de 5.488.087 élèves, 480.230 (soit 8,75%) proviennent des nationalités cohabitantes, dont 307.528 (soit 64,03%) étudient en leur langue maternelle suivant le principe de l`option libre, alors que le restant étudient la langue maternelle comme discipline d`enseignement. Il est à ajouter que d`un effectif de 225.408 instituteurs, professeurs de lycée et cadres pour l'enseignement supérieur, 19.743 (soit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
le-am repetat după el. Schelălăielile șacalilor păreau mai aproape. — Atitudinea lui Boabdil nu mă surprindea, reluă Khâli cu voce înseninată. Nu ignoram nici ușurătatea stăpânului Alhambrei, nici slăbiciunea lui de caracter, nici măcar ambiguitatea relațiilor lui cu castilienii. Știam că principii noștri erau corupți, că nici n-aveau de gând să apere regatul și că plecarea în surghiun avea să fie în curând soarta poporului nostru. Dar a trebuit să văd cu propriii mei ochi sufletul dezgolit al celui din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încercat să-i ia mâna spre a i-o săruta, dar regele și-a tras-o înapoi, iar Boabdil, care se aplecase spre el, nu a putut decât să-l sărute pe umăr, semn că era tratat tot ca un principe. Nu ca principe al Granadei totuși: noii stăpâni ai cetății îi dăruiseră un mic domeniu în munții Alpujarras, unde i se îngăduise să se instaleze cu familia sa. Scena de la poarta spre Najd nu a ținut decât câteva secunde, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ia mâna spre a i-o săruta, dar regele și-a tras-o înapoi, iar Boabdil, care se aplecase spre el, nu a putut decât să-l sărute pe umăr, semn că era tratat tot ca un principe. Nu ca principe al Granadei totuși: noii stăpâni ai cetății îi dăruiseră un mic domeniu în munții Alpujarras, unde i se îngăduise să se instaleze cu familia sa. Scena de la poarta spre Najd nu a ținut decât câteva secunde, după care Ferdinand și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai întâi unchiului meu: — Se povestește că un calif din vremea veche își pierduse mama, la care ținea așa cum tu țineai la mama ta, și că începuse să se tânguie fără nici o reținere. Un înțelept s-a apropiat de el. „Principe al Drept-credincioșilor, i-a spus el, se cuvine să-I mulțumești Celui-de-Sus, căci ți-a cinstit mama făcându-te să plângi la căpătâiul rămășițelor ei, în loc s-o umilească făcând-o pe ea să plângă peste trupul tău neînsuflețit.“ Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părut prea general și vag. — Vobește-mi despre Zeruali ăsta! Era o poruncă bărbătească. Făcu o strâmbătură destul de batjocoritoare, dar răspunse: — Nu se bucură de o bună reputație. Viclean, fără scrupule. Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei sau surorii. — Și cu femeile, cum stă? M-a privit din cap până-n picioare, stăruind asupra pufului firav de pe chipul meu. Ce știi tu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de cruzimea fără chip a șeicului leproșilor. Chiar în ziua plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală, unchiul și-a apropiat calul de al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l face să vină pe lume pe o creastă de munte străbătută de drumul caravanelor. Drumul aduce cunoaștere și bogăție, muntele oferă ocrotire și libertate. Voi, oamenii orașelor, aveți la îndemână tot aurul și toate cărțile, dar mai aveți și principi, în fața cărora vă plecați capul... Zise apoi, ceva mai precaut: — Pot să-ți vorbesc așa cum vorbește un unchi bătrân cu nepotul lui, un șeic bătrân cu ucenicul lui, fără ocolișuri în ce privește învățăturile vieții? Îmi făgăduiești să nu te simți ofuscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
precis și somptuos. Când un ambasador obține o întrevedere cu stăpânul orașului, trebuie să îngenuncheze în fața lui, cu chipul atingând podeaua, să adune cu mâna un pic de țărână și să și-o presare pe cap și pe umeri. Supușii principelui trebuie să facă la fel, dar numai atunci când i se adresează acestuia pentru prima oară; pentru întrevederile următoare ceremonialul se simplifică. Palatul nu e mare, dar aspectul lui este foarte armonios; a fost construit cu două veacuri în urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit să se bată, prinții și soldații sar pe cai, în vreme ce slugile leagă picioarelor cămilelor. Când principele obține o victorie, toată populația care s-a luptat împotriva lui e capturată și vândută, adulții la fel ca și copiii; de aceea se găsesc în casele din oraș, chiar dacă sunt modeste, un mare număr de sclavi de casă, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Doar sarea este un produs rar și, în loc s-o presare peste alimente, locuitorii țin în mâini câte o bucată pe care o ling la răstimpuri, între două înghițituri. Orășenii sunt adesea bogați, mai ales negustorii, extrem de numeroși la Tombuctu. Principele îi tratează cu considerație, chiar dacă nu sunt din țara sa - a dat chiar în căsătorie pe două dintre fiicele lui unor neguțători străini, dată fiind averea acestora. La Tombuctu sunt aduse tot soiul de produse, îndeosebi țesături din Europa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă jur pe țărâna în care zace părintele meu! nu era atât pentru a căpăta favoruri și bogății, cât mai curând pentru a-i ajuta pe ai mei. Oare nu intervenind în favoarea surorii tale am ajuns să fac cunoștință cu principele? Tot la ea trebuie să te gândești când îl vei linguși pe monarh. Când vei fi în prezența lui, oferă-i darurile care i se cuvin, apoi înfățișează-i în cuvinte alese roadele observațiilor culese de tine despre Tombuctu; spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acele zile de luptă, impunându-mi să-mi notez în fiecare seară impresiile. Recitindu-le la Roma, câțiva ani mai târziu, am fost mirat să văd că nu consacrasem nici un rând desfășurării bătăliilor. Ceea ce îmi reținuse atenția fusese doar comportamentul principilor și al apropiaților lor în fața înfrângerii, comportament care m-a surprins, deși frecventarea vieții de curte mă lecuise de anumite naivități. N-am să citez decât un scurt fragment din însemnările mele, pentru a-mi ilustra spusele: Fapte consemnate azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai pline de miez decât răspunsurile mele. Când am readus discuția la problema Egiptului, îmi destăinui cu voce senină: — Noroc că monarhii merg uneori cam prea departe, altfel n-ar mai cădea niciodată. După care adăugă, cu ochii scăpărând: — Nebunia principilor este înțelepciunea Soartei. Credeam că pricepusem: Va fi în curând răzmeriță, nu-i așa? — Cuvântul ăsta nu e de pe meleagurile noastre. E adevărat că pe timp de epidemie, oamenii de pe străzi se arată curajoși, puterea sultanului părând extrem de fragilă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poruncea fără înconjur, deoarece, în fața ochilor mei, un imperiu musulman era pe cale să se nască, iar acest copil îl amenința. Într-o zi, Bayazid, fiul lui Aladin, va face să tremure tronul otomanilor. El singur, cel din urmă supraviețuitor al principilor din neamul lui, va putea stârni la revoltă triburile din Anatolia. Doar el va putea aduna în jurul lui pe mamelucii circazieni și pe safavizii din Persia pentru a-l doborî pe Marele Turc. Doar el. Asta numai dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să răspundă. N-am omorât decât ucigași, n-am jefuit decât hoți. Nici o clipă n-am încetat să mă tem de Dumnezeu. Am încetat doar să mă tem de cei bogați și puternici. Aici, mă bat cu necredincioșii, pe care principii noștri îi lingușesc, apăr orașele pe care ei le părăsesc. Tovarășii mei sunt surghiuniți, proscriși, răufăcători din toate regiunile. Dar oare nu din măruntaiele cașalotului iese ambra cenușie? Înșirase cuvintele astea de parcă ar fi recitat Fatiha. Apoi, pe alt ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite oamenii din țara mea. Ca cineva să aibă ambiția de a se substitui Creatorului. — Dar principele care are drept de decizie asupra vieții și morții nu I se substituie lui Dumnezeu într-un mod mult mai nelegiuit decât pictorul? Dar stăpânul care are sclavi, care-i vinde și-i cumpără? Glasul pictorului crescuse cu un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
partea lui de suferință în înfrângerea respectivă. Oare cum avea să iasă din această strâmtoare? Avea să se împace cu Carol Quintul spre a preveni mânia acestuia? Avea, dimpotrivă, să se folosească de autoritatea sa pentru a-i aduna pe principii creștinătății împotriva unui împărat devenit mult prea puternic, mult prea primejdios pentru toți? Tare aș fi vrut să pot sta de vorbă cu papa. Și încă și mai tare cu Guicciardini, mai cu seamă de când îmi sosise o scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Își opri calul în mijlocul drumului, chiar la intrarea pe Ponte Vecchio, pe care mulțimea se dăduse la o parte spre a-i face loc și dinspre care veneau totuși câteva aclamații. — Florența e de acord să fie cârmuită de un principe, cu condiția să fie sub formă de republică. De fiecare dată când strămoșii noștri au uitat acest lucru, au regretat amarnic mai apoi. Astăzi familia Medici este reprezentată în orașul ei natal de acest tânăr îngâmfat, Alessandro. Are abia cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-a convins pe soldații din Lusitania și Hispania. Ce soldat nu-l iubește pe Otho, care e frumos, curajos și e un conducător cinstit? Pentru legiuni, e un zeu... Otho i-a convins pe soldați să aleagă un nou principe ca să-l înlăture pe șarpele de Nero. Galba îi datorează totul... Și să nu uităm că Otho îl ura pe Nero. — Și Caecina Alienus, legatul Legiunii Rapax, îl susținea pe Galba. Iar eu - adăugă ajutorul de bucătar cu superioritate - n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se întrețin singuri. Și în armata romană cetățenii trebuiau să-și cumpere singuri armele. Toți cetățenii erau soldații Romei, și asta înainte de reformele lui Caius Marius, replică Antonius. În funcție de clasele sociale și de banii disponibili, s-au format diferitele categorii. Principii erau cei mai bogați și, prin urmare, cel mai bine înarmați. Când reformele au interzis autofinanțarea, Roma s-a îngrijit de armele și întreținerea soldaților, care au devenit cu toții profesioniști. Azi, soldații pot fi recrutați oricând și oriunde, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soarelui, venindu-i în întâmpinare într-o zi de primăvară și ridicând brațele spre copacii înfloriți înainte de a-l îmbrățișa. Scutură din cap. — Ce spui? — Instructorii mei nu sunt educați să-i trateze pe începători ca pe niște fii de principi, răspunse Manteus, aranjându-și furios tunica. Și apoi, ce-ți pasă de ceilalți? Toți sunt sclavi. Sclavii nu contează. — Pentru mine sunt oameni, oameni ca tine și ca mine. Știu prea bine că Aristotel al tău nu gândea așa. El considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează de a mai fi sigură; artiștii trăiesc sentimentul incapacității de a mai viețui în acestă lume metamorfozată, devenită străină, ostilă uneori, lipsită de principii ordonatoare sau de semnificații. Salvador Dali „Timpul ireversibil” “Valorile ghid” se relativizează într-o “morală a ambiguității” ce deturnează totul în deriziune și grotesc - un grotesc care nu rezidă din frica de moarte (cum credea Ruskin), ci din “teama de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
electronic“ pe Ioana. — Gazda face o petrecere, se chinuie la bucătărie să iasă toate felurile bune, se dă peste cap să aranjeze masa, se îmbracă superb și vine unul ca vai de lume! S-a întâm plat în Italia, nu știu care principe a sosit în haine de golf, tocmai terminase de jucat și venea de pe teren. Gazda, care era și ea principesă, printre altele, se gătise ne voie mare, așa cum se cade pentru o recepție de 40 de per soane. Când l-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
haine de golf, tocmai terminase de jucat și venea de pe teren. Gazda, care era și ea principesă, printre altele, se gătise ne voie mare, așa cum se cade pentru o recepție de 40 de per soane. Când l-a văzut pe principe apărând așa, l-a dat afară. — Bine i-a făcut. — Dar principele nu s-a mai ostenit să-și schimbe toaleta și nu s-a mai întors. — Tu cum te găteai când mergeai la concertele lui Sergiu? — Mă îmbrăcam în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]