4,129 matches
-
parțial, nu importă, fiindcă de exemplu Edison a avut numai trei clase și a ajuns marele Edison, iar Eistein a fost un elev mediocru la matematică. Din bobârnacele proprii pe care le-am luat peste nas, am observat că adevărații proști, de fapt sunt cei cu carte și uneori cu carte destul de multă. Mulți tipi inteligenți, uneori termină cu greu o facultate, pe când prostul care, parcă pentru a-și merita renumele, că „numai prostul este perseverent”, nu se mulțumește decât absolvind
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mediocru la matematică. Din bobârnacele proprii pe care le-am luat peste nas, am observat că adevărații proști, de fapt sunt cei cu carte și uneori cu carte destul de multă. Mulți tipi inteligenți, uneori termină cu greu o facultate, pe când prostul care, parcă pentru a-și merita renumele, că „numai prostul este perseverent”, nu se mulțumește decât absolvind cu licență în regulă, de la două facultăți în sus. Vă rog să mă credeți, că asemenea indivizi, sunt pacostea noastră, dacă avem cumva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
luat peste nas, am observat că adevărații proști, de fapt sunt cei cu carte și uneori cu carte destul de multă. Mulți tipi inteligenți, uneori termină cu greu o facultate, pe când prostul care, parcă pentru a-și merita renumele, că „numai prostul este perseverent”, nu se mulțumește decât absolvind cu licență în regulă, de la două facultăți în sus. Vă rog să mă credeți, că asemenea indivizi, sunt pacostea noastră, dacă avem cumva ghinionul să vă apară în cale și nu ați scuipat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și face paradă de prostia sa, scoțând-o la iveală când ții lumea mai dragă, dând drumul porumbelului și poluând cele mai sprințare idei ale celor întregi la minte. Înseamnă că știa el ce știa, cel care a scris epigrama prostului care sună așa: „Cu prostul neșcolarizat/ Te cerți un pic și ai scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are școală”. Eu mai scriu câte ceva, și de obicei scrisul meu alunecă ușor spre panta glumei, a umorului pamfletar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sa, scoțând-o la iveală când ții lumea mai dragă, dând drumul porumbelului și poluând cele mai sprințare idei ale celor întregi la minte. Înseamnă că știa el ce știa, cel care a scris epigrama prostului care sună așa: „Cu prostul neșcolarizat/ Te cerți un pic și ai scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are școală”. Eu mai scriu câte ceva, și de obicei scrisul meu alunecă ușor spre panta glumei, a umorului pamfletar și din această cauză am
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cele mai sprințare idei ale celor întregi la minte. Înseamnă că știa el ce știa, cel care a scris epigrama prostului care sună așa: „Cu prostul neșcolarizat/ Te cerți un pic și ai scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are școală”. Eu mai scriu câte ceva, și de obicei scrisul meu alunecă ușor spre panta glumei, a umorului pamfletar și din această cauză am uneori surpriza, să observ pe câte-un amărât de acesta, care ar trebui să se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Kepler, Kant, Hegel, Schoepenhauer și alții din neamul lor. Este de groază, ca să glumești vreodată cu asemenea tipi, fiindcă nu știi cu cine îți pui în cârd. Săracul nenea Iancu, nu degeaba spunea că nu trebuie să glumești niciodată cu proștii și cu gloabele literare, dacă nu vrei să te umpli de bucluc, fiindcă orice prost sau gloabă literară consideră că are dreptatea lui, o dreptate ciudat înțepenită ferm între cuvinte, precum se-ncurcă, curca-n lemne. Totuși, aș face un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu asemenea tipi, fiindcă nu știi cu cine îți pui în cârd. Săracul nenea Iancu, nu degeaba spunea că nu trebuie să glumești niciodată cu proștii și cu gloabele literare, dacă nu vrei să te umpli de bucluc, fiindcă orice prost sau gloabă literară consideră că are dreptatea lui, o dreptate ciudat înțepenită ferm între cuvinte, precum se-ncurcă, curca-n lemne. Totuși, aș face un apel către dragii noștri parlamentari, să promoveze o lege, prin care toți cei care sunt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
două temeri: una, că printre parlamentari sunt destui, care dau semne vădite că prezintă la modul cronic boala cu pricina și, doi, mă tem că tratamentul să nu dea nici un rezultat, dacă ne gândim la epigrama ceea cu bețivul și prostul: „Poate îți mai amintești / Vorba din bătrâni lăsată / Din beție te trezești / Din prostie... niciodată!” ... Vleau să fiu zmeul, nu Făt Flumos! Am avut un moment de revelație! Așa mi se întâmplă pe la ora 21, 43 de minute, 18 secunde
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se pună la adăpost. Auzi, spuse Boris cu o voce chinuită, mi-au amorțit picioarele, nu vrei să mă ajuți să mă ridic? Gura, arestat! se răsti Pohoață la el. Cum mi-ai spus? Încetează s-o mai faci pe prostul! Dacă nu taci, îți pun căluș. Preț de câteva clipe, Boris rămase tăcut. Încerca să socotească cât timp mai avea la dispoziție. Până să ajungă la peșteră, comi sarului îi trebuiau zece, cel mult cincisprezece minute. Apoi încă două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dramaturgului” sau „păpușile lui”<footnote I. L. Caragiale, Oare teatrul este literatură?, în op. cit., p. 317. footnote>. Înrudirea comediei caragialești cu mimus-ul este ilustrată prin structura comediei D-ale carnavalului, în care sunt prezente pantomima, travestiul și unele personaje tip: bărbierul, prostul, servitorul, încornoratul, cuplul comic, femeile vesele. Personajele feminine sunt cele mai apropiate de vechile scheme comice dintre toate personajele lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei fără vină. Mița intră direct în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și realizam că eram pentru prima oară în viață așa de aproape de-o fată. Nu mai vorbisem cu nici una până atunci și-mi era o frică nebună că n-o să știu ce să-i spun. O să-i par un prost, dar ce mare pretenție putea să aibă de la un cioban în devenire? -Eu nu mă tem de nimic, i-am spus din senin și glasul meu tremurat și indecis mă făcea să par un biet lăudăros. Nu știam cum să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
evitat să vorbesc cu tine? Știu. Am fost nedumerit și supărat pentru o vreme. Mi-am mușcat buza inferioară și, cu mare greutate, am reușit să mă uit În ochii lui. Dumnezeule, erau atât de frumoși! ― Dar am fost un prost, continuă el. Un prost furios. Când am spus că nu mai vreau să vorbim niciodată...Doamne, nu am vorbit serios, Alisia. Am surâs ușor, numai pentru o fracțiune de secundă. ― Știi, când am realizat că nu-ți dădusem nici cea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
că tata lui Viorel Marineasa lucrează la un depozit. Urmarea e floare la ureche. Doar că eu n-am drept de repartiție și căruța n-are nici ea voie să descarce lemne și cărbuni pe Victoriei. Putem înfunda pușcăria ca proștii. Cât ai bate din palme îmi găsesc aliați: Rigo și Teri. Fodorii, care n-au stat niciodată la cheremul depozitului ca să se încălzească, trec pe numele și adresa lor toată încărcătura. De aceea mă îndrept în 10 noiembrie 1988 la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Pentru ce făcea ea. Unii o lăsau baltă, plecau. În timp ce vorbea, făcea tot timpul trimiteri la autori, la cărți. Dădea citate din memorie. Avea o memorie fabuloasă. Nu suporta prostia. Avea alergie. Și, dacă avea de-a face cu un prost, i-o spunea verde în față. Era ca și cum practica un sport. I se iertau multe pentru că era bolnavă. Scria poezii. I le-a dat lui Manolescu. O vreme n-am mai știut nimic de ea. Era maestră la „râs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
adidași, n-aveam treabă... Și-o geacă de blugi (căreia să-i poți adăuga o căptușeală de blană artificială iarna). Băieții au trăit altfel comunismul, zicem. Ei măcar se puteau îmbăta. Sau puteau înjura. Sau chiar se puteau bate cu proștii. Puteau să fugă. Să fugă din țară înotând, ca Silviu. Puteau să vină acasă când vroiau ei. Puteau să plece pe munte, ca Marius, care-o pornea de unul singur câte o săptămână, în căutare de amfore dacice (chiar găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
spuneau niște lucruri extraordinar de interesante, vorbeau și despre Ceaușescu ce vroiau ei, nu-i sălta nimeni. Băieții puteau să fumeze pe stradă. Puteau fi nesimțiți. Puteau să stea cu spatele, dacă nu le plăcea ceva. Puteau să facă pe proștii. Puteau să râdă tare, sardonic, ha-ha-ho. Puteau să intimideze doar ridicându-se în picioare. Puteau să rămână mai mult în oraș, puteau pierde ultimul autobuz se întorceau pe jos. Apoi erau întotdeauna, oriunde te-ai fi dus, mult mai puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vreodată cu abilitatea și fluența lor. În vremea aceea conversația mai era cultivată ca o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate scânteile care săreau atunci prin saloane. Dar cred că niciodată conversația nu se instala mai comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
facă nici un rău, răspunse zâmbind dna Strickland. — Dar ce anume dorești să fac? Nu-mi răspunse direct. — Mie mi se pare un avantaj faptul că nu te cunoaște. Vezi dumneata, pe Fred nu l-a agreat niciodată. Îl socotea un prost și în general nu era în stare să-i înțeleagă pe militari. Fred și-ar ieși imediat din fire și s-ar stârni o ceartă, ceea ce ar strica lucrurile, în loc să le dreagă. Dacă i-ai spune că vii din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dragul meu, dar nici nu-mi pasă. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie, fie că e într-un fel, fie că e într-altul. Am râs: — Ei haide, haide, nu trebuie să ne crezi pe toți atât de proști, întâmplător, știm că ai plecat din Londra cu o femeie. A tresărit puțin și apoi brusc a izbucnit într-un hohot de râs. A râs atât de zgomotos, încât clienții aflați prin preajma noastră au întors capul și unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în urma mea, tremura din tot trupul. O clipă am șovăit dacă să aprind un chibrit. Am deslușit cu greu un pat aflat în colțul camerei și m-am întrebat dacă nu cumva lumina o să ne dezvăluie un cadavru. — Ce, mă prostule, n-ai un chibrit? Glasul lui Strickland, venind din bezna aceea și atât de aspru, m-a făcut să tresar. Stroeve a scos un strigăt: — Doamne Dumnezeule, credeam că ai murit. Am aprins un chibrit și am căutat o lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aș fi iubit-o, poate! Dar ea, numai după trei luni de zile, îmi căzuse în brațe, sfîrșită! Și mâine, poimâine, va fi a mea și totul se va îneca în obișnuință. Dragostea își va fi trăit viața. Sânt în Prostul, piesa lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povestește unei prietene: " Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn, singura fericire". " Dar nu încerci niciodată să ajungi ceea ce visezi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tot așa, pentru că era liniște, Dondică a început a fluiera. De după un gard, înalt peste măsură, cineva l-a întrebat sub formă de reproș: -De ce fluieri măi, te crezi în pădure? -Iaca și eu, doar n-oi merge ca prostul pe uliță .... a răspuns Dondică aceluia de după gard și a continuat să-și vadă de drum, adică „prostul cu proștii și călătorul cu drumul lui,” zise Dondică în gândul lui. „Măi, da mari-i satul ista, di când merg și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a întrebat sub formă de reproș: -De ce fluieri măi, te crezi în pădure? -Iaca și eu, doar n-oi merge ca prostul pe uliță .... a răspuns Dondică aceluia de după gard și a continuat să-și vadă de drum, adică „prostul cu proștii și călătorul cu drumul lui,” zise Dondică în gândul lui. „Măi, da mari-i satul ista, di când merg și nici că reușesc să-i dau di capât!” ... Și numai că un scârțâit de la o fântână cu rulmentul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sub formă de reproș: -De ce fluieri măi, te crezi în pădure? -Iaca și eu, doar n-oi merge ca prostul pe uliță .... a răspuns Dondică aceluia de după gard și a continuat să-și vadă de drum, adică „prostul cu proștii și călătorul cu drumul lui,” zise Dondică în gândul lui. „Măi, da mari-i satul ista, di când merg și nici că reușesc să-i dau di capât!” ... Și numai că un scârțâit de la o fântână cu rulmentul uzat îi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]