KorAP: Find »[drukola/base=prost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...163 >

4,062 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763

costumu' ca să meargă la o reuniune și i-am arătat ca la proști, uite, aici e costumu', aici îs ciorapii! telefon, băi Alina, da' unde mi-s hainele? uite-le-acolo, ce, ți-i greu să te uiți? ca la proști, da' de cîte ori n-am pățit așa! azi am băut un cola, am pus un pliculeț de nes șî uite acum, da' nu-i mult, nu-i mult deloc! mie de obicei nu mi-i rău în microbuz, să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
opriri, o oprire și o oprirică, o haltă! stejarul preponderent în văi limpezite, platou tactic pădurea, strategia verde, iazul în arendă pe 99 de ani, crap, caras, Lipnic, Ștefan, bătălia de la ~ , da, știu! la Ocnița-Sat e Caracalul cu carul cu proști, Gabrovo la bulgari, schimbul de bancuri similare verde. Ora 11,23, în autobuzul Briceni Otaci, în autogara Ocnița, perdelele în acord cu ruginitura autobuz, galben-muștar pe izuri în fierbere, Aista-la-Otaci? aburește a stînă, cît ești țigancă tînără prinzi parfum prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
nu ți-e, mă, rușine de profesoară? ei, păi am făcut cîteva! păi fă-le, mă, pă toate! da' mie nu mi-e frică! tu ai impresia că la examen te mai șoșotești cu cineva? își pierde profesoru' pîinea pentru proști? Cîinenii Mari hidrocentrala în construcție, Perișani 22 km limbi de munți, geme de verde, pilon electric roșu, frunzișuri calea ferată în subutilizare, neelectrificată, munții mă liniștesc, cu spatele la zid în viul lor verde, ruine halta Valea Fratelui, județul Sibiu "Complexul turistic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753

ce aberație", se întreabă Hervé, "paria [proletarii dezmoșteniți și exploatați] diferitelor Patrii se aruncă unii asupra altora cu atâta ură, la prima chemare a stăpânilor lor? Cum pot muncitorii și țăranii germani, francezi, ruși sau japonezi să fie atât de proști încât să nu vadă că singurii lor dușmani sunt cei care în propriile lor Patrii storc de la ei cele mai bune fructe ale muncii lor și trăiesc în lux pe costul lor? Patriotismul este cel care împlinește acest miracol", crescând

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734

Cu mașina. Căuta Bujor: "Hai să vedem care are mașină din grupul ăsta!". Și Bujor avea grijă tot timpul, ca un om organizat ce era, cu școala la "Ștefan Gheorghiu". "Nouă ne trebuie mașină, să nu mergem cu autobuzul ca proștii, hai să luam pe unul care are Dacie!" Și îl băga în grup pentru simplul motiv că avea mașină. S.B.: Ăsta vă lăsa la Țibana, mergea mai departe la Țibănești și la întoarcere vă prelua. D.T.: Da. Și acolo mergeam

Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
fost și băieți fini până la capăt!" Și ne-am dus, normal. Dar noi am avut o schemă a noastră și ne-am descurcat. S. B.: Și a ieșit de-ați avut bani de cheltuială. D. T.: Da. Și noi, ca proștii, pe ce am cheltuit banii? Pe taxiuri, că nu mai puteam merge cu transportul în comun. Cum adică, să așteptăm noi o jumătate de oră până se adună toți? Să pierdem o oră până ajungem în capătul celălalt? S. B.

Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

cu mai mulți amici, ascultînd trista poveste a domnului Limbric ("Ultimul viking", p. 214), culmea de amărît și de generos în a ne oferi un vin strașnic. Deși omul ne adăpa cu generozitate, noi tot găseam ceva de rîs, ca proștii. În primul rînd domnul Limbric era mult mai cult decît noi toți la un loc. Știa istoria mai bine decît oricine și ne demonstra că Limbrich-ii lui populau pădurile și zăvoaiele pe vremuri. Numele de Limbrich venea din engleză de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
vremuri. Numele de Limbrich venea din engleză de la limb = odraslă și rich = bogat, generos. Odrasla, adică vikingul, venită pe la noi, în drum spre Constantinopol, era nimeni altul decît fiul lui Eric Cel Roșu. Noi, pleșcarii, deși ne dădeam coate ca proștii, profitam de generozitatea pădurarului, os de viking și beam ca purceii. În ce anturaj mă aflam, că mi-i și acum rușine, deși parcă, parcă mi-i dor de un bis!! Dacă această pățanie ar fi unicat, mai treacă, meargă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
atîtea zile și transformase digul în noroi. Chiar și așa, afurisitul ținea și scăpa doar pe ici pe colo cîte un șuvoiaș de apă. Oamenii devin nerăbdători, nemulțumiți pe dihania de dig care se încăpățînează aiurea, în timp ce ei stau ca proștii cu voloacele pregătite. Nu știu ce soluție au găsit, dar noaptea, în sfîrșit, digul s-a rupt de-a binelea. Unii spun că sătenii au contribuit cu hîrlețele, alții nu spun nimic pentru că se tem. Balta Lată a luat-o la vale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
pornit spre mine în galop. Am putut să mă feresc la timp. Hai că-i gogonată rău! Sigur s-a întors să te mai încerce o dată... Nimeni nu aprobă întreruperea. Cîțiva protestează iar un golan strigă: Mai taci, măi, boule! Prostul nu se supără și continuă pe același ton, calm. S-a întors. Eram sigur că mă va omorî. Pornește în iureș spre mine și de data asta mă lovește în plin. Am simțit o durere scurtă și apoi am căzut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
fug. Eu nu l-am văzut, dar cînd trec pe acolo simt că bîntuie necuratul. Îmi fac cruce cu limba! Gura mi se usucă... Topuz pleacă nervos că atîta prostie și ignoranță nu s-a mai pomenit. Un sat de proști și încăpățînați. Timpul a trecut și într-o noapte neagră, fără stele, cu nori pîntecoși care atingeau pămîntul, Topuz mergea pe drumeagul pustiu care duce la Ghireni. De pe un raft al memoriei apare povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și prin aer, prin acel loc, parcă ceva nefiresc există. Simte că nu-i chiar curat locul acela și ceva... ceva... Parcă ar fi auzit fata plîngînd sau rugîndu-i pe criminali să n-o omoare. Vezi că te temi, insistă prostul. Ei, ceva este în mintea noastră doar... Dar nu te duci! Tontule! Uită-te, mă duc! țipă Topuz. Buruienile îl încurcă, dar viteazul merge decis. Deodată apare berbecul, cu ochii de jar. Gata să șarjeze. Topuz este împietrit. Bestia pornește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-mă cu bunătăți. Te-au adus băieții ăștia voinici.... Niște criminali, spun apăsat. Ce? întreabă toată lumea cu gura căscată. Niște criminali, au vrut să mă dea la lupi. Băieții povestesc și toți rîd cu gurile pînă la urechi. Rîdeți ca proștii, spun eu și încep să plîng. Comoara satanei pe bune Mina Danifield, nemțoaică venită cu toată familia în satul Ghireni pe la 1800 și ceva, mai mult de cinci zeci de ani, era o muiere strașnică și făcea copiii cu soțul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
grămadă de școală (am trecut în a șaptea clasă!), deci eram omul potrivit. În plus, Saveta era mătușa mea, Mina era bunică-mea după tată și doctorul Piticaru îl botezase pe fratele meu Victor. Este adevărat că mai căutasem ca prostul și alte comori, scormoneam aiurea și fără noimă prin ruine de bordeie, care încă mai aveau urme vagi de vatră. Mă luam după flăcăruile care ardeau în noaptea de Înviere pe acolo, chiar dacă eu nu le-am văzut niciodată. Prostii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
rotund ca o minge de fotbal am acceptat în școala primară. Am acceptat de rușine, să nu zică învățătorul că-s mai prost ca alți copii. Dar în sufletul meu de copil mi-am zis că învățătorul ori este un prost, ori se preface că-i prost. Cum să fie pămîntul rotund cînd noi, cei din satul Ghireni, eram într-o văgăună cu dealuri din toate părțile?! Are ordin de la Partid să spună așa, m-a lămurit un țăran, as în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
oprea la poarta noastră, atunci era clară intenția. Dacă nu oprea și pleca spre Crasnaleuca, concluzionam că iar a vorbit ce nu trebuie cineva de pe acolo. Prin urmare, dacă Partidul a dat ordin că Pămîntul este rotund, nu eram eu prostul să nu cred și să mă pun cu cine nu trebuie. Dar, în sinea mea, tot simțeam imboldul să fiu măcar un pic dizident. Cînd întîlneam un om de încredere îi explicam pe o minge sau pe un măr. Uite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
oase, tot nu mă lăsam. Aveam un soi de ostilitate chiar și în ce privește ordinele Partidului. În clasa a șasea să vezi ce prostie ne îndrugă profesorul de geografie! Cică Pămîntul, împreună cu alte surate, se învîrte nu numai în jurul lui, ca prostul, dar și în jurul Soarelui. De aici anotimpurile! Cum? Simplu! Se învîrte bietul Pămînt pe o elipsă. Cînd este mai aproape de Soare este vară. Cînd este mai departe de Soare este iarnă. Simplu de tot. Dar cum nu am încredere, întreb

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
făcut apariția. M-am întîlnit cu el întîmplător și am fost uimit de transformarea sa. Ești bolnav? întreb oarecum neutru. Nu. Mă omoară însă idiotul. Ce idiot? Șeful. Dar ai fost cel mai fidel susținător al său. Am fost un prost, un tîmpit. Deci acuma nu mai ești? Ba sînt și acum. Ar trebui să-i crăp capul năpîrcei. Deloc mirat și prea puțin interesat am scurtat convorbirea, deși Donose dorea prelungirea ei. Acum ce s-o fi întîmplat prin ceruri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
aluzie făcînd la o reclamă idioată pe care o văzuse din întîmplare. O sudoare rece este simțită în lungul coloanei vertebrale. Se sperie de-a binelea cînd vede că haita se pregătește de vînătoare. Ce tîmpenie! Să mor ca un prost. În ce condiții! Deodată primul lup, probabil șeful haitei, șarjează spre el, în timp ce ceilalți stau încremeniți. Se oprește la vreo zece metri și-l privește în ochi. Doamne, ce asemănare! Ochii, fruntea, chiar botul, seamănă leit cu taică-su. Privirea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
să ajungi și consilier municipal. Este, nu zic nu, dar visul meu este să ajung în Parlament. Spune și mata, nu vorbesc bine? Ba da, Bădie, dar acolo se ajunge mai greu. Dar Lepcea, cum a ajuns? Cum a ajuns prostul, boul, ăla? Deh, Bădie, n-ai banii lui și în plus este mîna dreaptă a lui Motriciu. Dar eu nu-s mîna dreaptă a lu' matale? Mata faci listele și... Bădie, la București se taie și se spînzură. Eu zic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
vrut să știu. Este periculos? În anumite situații, da. Și cum știu dacă.... Flerul, dragul meu, flerul. Mașina pleacă și eu tot mă mai gîndesc la nebunul meu... Aceasta poveste este o fantezie și eventualele asemănări sînt absolut întîmplătoare. Răzbunarea prostului Intru în cabinetul medical (din Dorohoi) și doctorul mă primește foarte amabil, chiar curtenitor. Domnule profesor, ce plăcere este să vă văd. Sînteți drăguț. Eu nu pot spune că plăcerea este reciprocă. Vai de mine, de ce? Păi, îmi fac analizele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
butona cîte ceva la bord. Cînd treaba se îngroșa, trăgea de o manetă și bondarul sălta și scîrțîia ca naiba. Eu mă rugam la Dumnezeu și amicul meu, care mă însoțea, se ruga la Alah, iar pilotul se amuza ca prostul. Cînd avionașul chiar și-a pus în gînd să se sinucidă, atunci de-abia și pilotul ăsta afurisit s-a albit de frică. Coborîm la Gardaia, curenții verticali sînt prea puternici... ne anunță agitat. Numai să coborîm noi, să nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
avion. O, să vedeți ce zbor am avut în Algeria... furtună de nisip... primejdii. Dar eu... mă lupt cu balaurul, tai capete, mînuiesc sabia... și iată-mă învingător. Paul zîmbește, fata se face că mă admiră și eu accept, ca prostul, zborul. La micul aeroport ne întîmpină pilotul. Un atlet tînăr, frumos ca un Cupidon și viteaz cum seamăn n-are. Cînd vede fata, începe a cucurigi, a bate din pinteni și din aripi. Am încurcat-o, îmi zic. Ăsta o să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-vă, ăla este un "carabalí". Da, da...mă gîndeam eu că este un carabalí... Nume dat lemnului de abanos de sclavii proveniți din Niger. Termenul a fost popularizat de Arsenio Rodriguez în cîntecul "Bruca Manigua". Extraordinar, mă mir eu ca prostul. Ca să vezi de unde vine numele de "carabalí"!... Muzica aceasta se pretează la un dans "cocoyé". Acest dans a fost adus în Cuba de către Creolii francezi și sclavii originari din Dahomey instalați în Haiti, înainte de a emigra în Cuba... Ce chestie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
datoria de părinți admirabili. Pe lîngă gardul viu trece un animal. Lunecă, pur și simplu. Este mare. Mai mare ca o pisică și mai mic decît un cîine. Pun cușca pentru șobolani cu certitudinea că nu-s chiar așa de proști ca să intre pe căi așa de întortocheate. Sub un mango se aude tărăboi. Merg acolo și văd un grup de tineri cubanezi foind, aruncînd cu pietre. Vin de la plajă și sînt lihniți de foame. Rod mango necoapte, verzi, groaznice la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]