4,326 matches
-
de depășire a contextului de care, deja, voiam să ne eliberăm. Tu mi-ai propus Într-o zi să vorbim franțuzește pe malul Dâmboviței... ceea ce azi poate părea snob și ridicol, dar atunci era o mică evadare Înspre alte orizonturi. Puțina engleză pe care o știu tot ție ți-o datorez, căci m-ai convins să iau lecții. Și de la Niky Wolcz, de la Ivan Helmer am Învățat enorm... sunt format de prietenii mei. AMN : Institutul de Teatru și Film „Caragiale“ era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu au trecut și evitam din slăbiciune să mă Întreb serios ce aveam de gând, amânând momentul unei decizii. Știam de la tatăl meu că În țară devenea clar că nu eram dorit. Se scria din ce În ce mai rar despre mine, iar treptat, puținele Încercări ale unora de a-mi menționa numele În vreun articol sau la radio au fost oprite sec. Deși mai târziu, În 1979, Secolul 20 a scos un număr dedicat În mare parte Trilogiei (meritul lui Dan Hăulică și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
redactor‑[ef al revistei Alternatives théâtrales. Ca [i Andrei {erban, m‑am reg\sit În teatrul lui Peter Brook, c\ruia i‑am consacrat un studiu publicat În nenum\rate ț\ri [i recent tradus În România, la Editura Polirom. Puțina englez\ pe care o [tiu i‑o datorez lui Andrei, care mi‑a recomandat‑o pe cea mai bun\ profesoar\ din Bucure[ti. A ajuta pe cineva s\‑[i `nsu[easc\, chiar modest, o limb\ e un cadou. Un cadou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Apoi, din nou Miss Clayton. A mai fost o persoană Îngrozitoare care-mi citea Puternicul atom de Marie Corelli. Au mai fost multe altele. Într-o anumită perioadă au dispărut din viața mea. Au intrat În scenă franceza și rusa; puținul timp afectat englezei era dedicat unor conversații ocazionale cu doi gentlemani, Mr. Burness și Mr. Cummings, care n-au locuit cu noi. În mintea mea sunt asociați cu iernile petrecute În St. Petersburg, unde aveam o casă pe strada Morskaia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Orange; apoi mai este expresia fascinant de plastică a lui Fargue (În Les Quatres Journées) care se referă la o grădină, care, la căderea nopții, se glace de bleu comme l’aile du grand Sylvain (fluturele Poplar Admirable). Și printre puținele imagini cu adevărat lepidopterologice din poezia engleză, cea creată de Browning este imaginea mea preferată: De altă parte-o stană semeț se profilează; Poteca trece printre prăpastie și stânci Prin bolovanii unde licheni Întruchipează Aripi de fluturi, iar ferigi vin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să bea În sănătatea țarului. Se spune că a dat cu nonșalanță un anunț la ziar pentru a-și vinde uniforma de demnitar al Curții. Din 1906 până În 1917, a fost alături de I.V. Hessen și A.I. Kaminka, editorul unuia dintre puținele cotidiene liberale din Rusia, Rech (Graiul), precum și al revistei de jurisprudență, Pravo. Pe plan politic era „Kadet“, adică membru al K.D. (Konstitutionno-demokraticeskaia partia), rebotezat ulterior mai adecvat, Partidul Libertății Poporului (partia Narodnoi Svobodî). Fiind Înzestrat cu un ascuțit simț al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
K.D. (Konstitutionno-demokraticeskaia partia), rebotezat ulterior mai adecvat, Partidul Libertății Poporului (partia Narodnoi Svobodî). Fiind Înzestrat cu un ascuțit simț al umorului, ar fi fost extrem de măgulit de neputincioasa, dar răutăcioasa batjocorire a opiniilor și realizărilor sale de către lexicografii sovietici În puținele lor comentarii biografice cu privire la persoana sa. În 1906 a fost ales În Primul Parlament Rus (Pervaia Duma), o instituție umană și eroică, predominant liberală (dar pe care publiciștii ignoranți, infestați de propaganda sovietică, o confundă deseori cu străvechile „dume ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu apropiat, ca de trecutul meu rusesc, și că această stare de armonie a fost atinsă chiar În momentul când reconstituirea minuțioasă a lumii rusești artificiale, dar superb de precise, a fost În sfârșit terminată. Cred că una dintre foarte puținele acțiuni „practice“ de care m-am făcut vreodată vinovat a fost aceea de a folosi o parte din acel material cristalin pentru a obține un titlu universitar. 5 Îmi amintesc fluxul de vis al bărcilor cu vâsle și al canoelor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
princeps care imprimă memoriilor lui Vladimir Nabokov semnificația unui Binlungsroman. De aici aparentul amalgam de nume proprii (dar și de pseudonume marcate cu ghilimele, un stufos arbore genealogic etc.), denumiri geografice, titluri de cărți și de reviste, Înclinații, pasiuni, obiceiuri. Puținele nume adăugate suplimentar, au fost marcate printr-o steluță. (n.r.) FILENAME \p G:\Nabokov Vorbeste memorie.doc PAGE 185
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spus-o, precizează Țamblac cu tristețe. În viață n-am prea avut parte de bucurie, a trebuit să mi-o imaginez. Acu, că e toamnă târzie și nu-s decât o frunză gălbejită, ultima frunză de pe ram -, mă bucur de puținul soare ce mi-a mai rămas. "Trăiesc în fiecare zi, ca și cum ar fi ultima." E o șmecherie care te face să vezi cât de minunată poate fi viața. În durere chiar... Maria îl îmbrățișează cu duioșie: Bunul, dragul meu unchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altele-s odoarele mele... Și... și chiar te-ai hotărât? Te retragi la mănăstire? întreabă el cu durere. Mai gândește-te, Maria... Nu se poate! Nu se poate!... Nestrămutat, unchiule! În umbra Preacuratei și Binecuvântatei Fecioare Maria, căreia îi închin puțina viață ce mi-a mai rămas, îmi voi afla, poate, odihna... Lui... lui i-ai spus? Nu... nu încă, șoptește ea. Maria... Mai gândește-te... Nu lua hotărâri pripite... Lasă timpul să hotărască... Lasă timpul... Am obosit, unchiule, spune Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat aproape tuturor dublul vârstei la care ea a murit, o bogată moștenire de ani și decenii. Unchiul Iașa, soțul ucrainean al lui tanti Manea, era un om bun ca pâinea caldă, vesel, vorbăreț. Îi plăcea să se laude cu puțina românească pe care o mai știa din timpul războiului (satul lor fusese, din fericire, ocupat de armata română și nu de cea germană). A murit la începutul anilor ’70. Era bolnav de inimă. Într-o după-amiază s-a culcat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
studiu despre Cervantes... În ajunul Paștelui (care cădea în acel an la mijlocul lui aprilie și pe care l-am „petrecut” atât de departe de casă), profitând de întoarcerea în țară a unei delegații române, i-am scris Doinei una din puținele mele scrisori. Și iată-mă, în sfârșit, după o călătorie extrem de obositoare, la Otopeni, scăpat și din labirintul controalelor și formalităților de tot felul; în față, o ușă batantă; o împing, trec prin ea, și deodată, în sala imensă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe precedenta ca memento, pe trei sferturi goală. Semnul meu de doliu a fost, și mai este încă, acolo, în manuscris, unul alb - ca la chinezi. * La câteva săptămâni după moartea mamei, a sunat o prietenă a ei, una din puținele care mai rămăseseră în viață și cu care se conversa din când în când la telefon, în rusește. Nu știa. I-am spus: „Acum, eu cu cine o să mai vorbesc la telefon”, a întrebat retoric, cu o mare tristețe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sale: albul mortuar și cenușiul apăsător, pe care le va păstra și în celelalte filme, panglici ale unei embleme personale. Apoi arhetipurile: călăul și victima, întrupare necontenit în exemplarele a două serii paralele. În fața casei apar doi oameni și din puținele replici care se rostesc, înțelegem că deținutului i se spune că e liber, că poate să plece. Și el pleacă, într-adevăr, fără un cuvânt, cu pași hotărâți, dar pe măsură ce se îndepărtează și se pierde în pusta imensă, fără repere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de altă parte nici câștigat, singur într-o curte regală izolată, fără agrementele presupuse de profani, cu viața privată supravegheată din umbră și înconjurată de iscoade, văzând dezastrul către care o alianță funestă și detestată împingea țara și încercând cu puținii săi sfetnici de taină să găsească o cale de a o scoate din această fatalitate, apoi decizia sa temerară, curajul său disperat, necontând decât pe fidelitatea netestată dar imediat confirmată prin fapte a armatei, apoi lunga tensiune cu ingerințele, abuzurile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe Andrei Pleșu și de eventualul risc de a fi socotit „estetician” (nici nu prea știu dacă acest termen e sau nu sinonim cu cel de „filozof al artei” ; ambii au oricum sinonimia inconsistenței lor). Andrei Pleșu e unul din puținii noștri mari critici de artă. Fiecare articol al său reprezintă mai mult sau mai puțin un eveniment. El e, ce-i drept, și filozof, dar nu „al artei”, ci filozof pur și simplu, cu Minima moralia. Eticul, ca materie de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și în străinătate. Meritele recunoscute au recomandat-o să facă parte mulți ani și din comisia națională centrală pentru selecționarea candidaților la concursuri internaționale. În 1968 a fost decorată cu Meritul Muncii clasa a V-a. Acestea ar fi doar puținele recunoașteri pentru încărcătura de merite dobândite, atât prin perseverență exemplară în îndeplinirea de atribuțiuni sociale, cât și prin înzestrarea sa naturală de artist cetățean. În paranteză fie spus, apreciem că răsplata muncii reflectată în pensia obținută nu este pe măsura
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
maestrului la acest eveniment spune totul despre dăruirea și mirajul muzicalității sale! Fericit în arta sa, a fericit la rându-i pe mulți, când era remarcat în orchestrele Filarmonicii și Operei prin tonul său inconfundabil! (Radio Iași păstrează una din puținele imprimări cu aria E lucevan le stele din actul III al operei Tosca, interpretată de tenorul Ion Iorgulescu, în care clarinetistul execută magnific introducerea). Simte însă cea mai mare fericire când își vede unicul fiu, Leonard Dumitriu, ca urmaș pe
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
greu de trecut la creațiile lui Richard Strauss), la ultima repetiție se vedea că fiecare șia studiat partitura. Se mai lucra doar pentru dozarea nuanțelor și construcția emoțională a frazei muzicale, la care Alexandru Lăscae este un neîntrecut maestru dirijor. Puținele reluări ale unor momente (care sau făcut) au dat tuturor multă siguranță în concert! Spectatorii care au fost prezenți la deschiderea stagiunii cu siguranță că au fost luați de valul calitativ al interpretării de ansamblu ale pieselor din program și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
să rămână ca amintire. - În ceară zici? Bine. și l-am tăiat bucățele mărunte, mărunte de am dat la fiecare copil câte o cumenecătură de paradis din munca și speranțele noastre din care o parte rămânea și aici. Speranțele și puțina avere am încărcat-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii, cârâiau păsările. Am luat și câinele. Doar caprele, cele două capre de ținut podina patului le-am lăsat înlocuitorului nostru. Eram un alai curios, nici vesel, nici trist
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de țuică de la comună, puteai cumpăra cafea boabe, țigări BT sau o cutie de ness. Pe lângă acestea, aveam ocazia să ne cunoaștem și să discutăm despre problemele noastre de zi cu zi. Făceam un fel de schimb de experiență în puținul timp liber pe care îl aveam în pauzele instruirii ori seara, după terminarea programului de instruire foarte încărcat și obositor. După ce luam masa de seară, mergeam în camerele curate și bine încălzite de la hotel. Jos, în holul elegant, lângă bar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mare parte. Nu mai rămânea nimic, decât cifrele umflate ce se raportau. Cifrele nu țineau de foame. Cozile erau din ce în ce mai mari, copiii din ce în ce mai flămânzi și mai slabi, iar oamenii cu fiecare zi mai triști, mai cenușii. Când deschideai televizorul, în puținele ore cât nu era curentul întrerupt, auzeai doar cântece patriotice despre Ceaușescu și despre partid, sau despre vremurile minunate pe care le trăiam, sau despre vizitele de lucru prin lumea întreagă ale celor doi, Nicolae și Elena Ceaușescu. „Partidul, Ceaușescu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai mare de la județ, apărea pe neașteptate în primărie. 209 Guardul primăriei mai avea câțiva ani până la pensie, era slab și încerca mereu să renunțe la țigară deoarece era bolnav cu stomacul. Un om supus, cu o minte sclipitoare în pofida puținelor clase de școală, plăcut și foarte bine informat. Aveai impresia că este acolo de o veșnicie și nici nu puteai să-ți imaginezi primăria fără el. Aproape săptămânal avea discuții lungi cu șefii care veneau uneori, când eram plecată pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din grădina publică au fost tăiați și au dispărut acei oameni harnici și buni români - o parte au trecut În România dar majoritatea lor a luat drumul Siberiei. Orașul Soroca așa cum a fost cândva trăiește doar În inimile și memoria puținilor supraviețuitori. Azi sunt acolo alți oameni, unii buni români, iubitori de țară, de Istoria Românilor, de limba pe care au Învățat-o de la părinți - limba română. În toate instituțiile statului se preferă limba ocupantului (cea rusă) și doar În câteva
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]