9,450 matches
-
Stăicuț , publicat în Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017. Am intrat în lumea artei, Pe o scară la subsol, Fiindcă nu am fost atentă, Am căzut și m-am lovit! Nu conta că-i rupt piciorul, Orgoliul meu era rănit, Cum să intri-n lumea artei, Atât de spectaculos??? Credeam că lumea asta, Este frumoasă că și arta, Însă am fost dezamăgită, Când am văzut că e hidoasa, Orgolii multe și pretenții, Multă ură și chiar bârfa, Toți se calcă
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
tablou, Poți că crezi că sunt nebuni! Citește mai mult Am intrat în lumea artei,Pe o scară la subsol,Fiindcă nu am fost atentă,Am căzut și m-am lovit!Nu conta că-i rupt piciorul,Orgoliul meu era rănit,Cum să intri-n lumea artei,Atât de spectaculos??? Credeam că lumea asta,Este frumoasă că și arta,Însă am fost dezamăgită,Când am văzut că e hidoasa,Orgolii multe și pretenții,Multă ură și chiar bârfa,Toți se calcă
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
ce grea e viața!!! Comitem în viață greșeli măruntele, Dar tot greșeli se numesc, De ce tot rânim și nu ne oprim, Să distrugem viața cuiva??? Dacă am sta și am judeca, O clipă de ne-am gândi, Nu am mai răni, nu am suferi, Nu ne-am lamenta!!! ... Citește mai mult Comitem în viață...Comitem în viață greșeli nepermise,Comitem în viață greșeli,Si astfel rânim, oameni dragi cu știința,Și-apoi regretam c-am greșit!Comitem în viață greșeli grosolane
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
ce grea e viața!!!Comitem în viață greșeli măruntele,Dar tot greșeli se numesc,De ce tot rânim și nu ne oprim,Să distrugem viața cuiva??? Dacă am sta și am judeca,O clipă de ne-am gândi,Nu am mai răni, nu am suferi,Nu ne-am lamenta!!!... XXI. PRIVEȘTE-MĂ...DE NELUTA STAICUT, de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016. Privește-mă... Privește-mă Luna, Din înaltul tău, Spune-mi că-s frumoasă, Și buna
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
din 27 ianuarie 2012. Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii Zborul pescărușului semnează orizontul între două clipe În urma fiecărui pas timpul mușcă cu forță spațiile Lumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelor În urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecut Rănit la picioare te ridici din botezul apei în tăcerea regăsită Din colțul viselor neputința reținerii clipelor rebele Anotimpuri ce nu există trec prin umbrele oaselor albite La Masa Tăcerii sufletul în căderea sărutului eliberează timpul În fiece noapte curg peste
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ochiul dintre lumi, papirusuri înscrise în piele și în suflet, la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri, dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează, Omul întâlnește, omul te-ntâlnește, Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
papirusuri înscrise în piele și în suflet, la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri, dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează, Omul întâlnește, omul te-ntâlnește, Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ochiul dintre lumi,papirusuri înscrise în piele și în suflet,la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri,dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează,Omul întâlnește, omul te-ntâlnește,Omul iubește, omul te iubește.Omul rănește, omul te rănește,Omul pierde, omul te pierde,Omul uită, omul te uită.Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric,omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
papirusuri înscrise în piele și în suflet,la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri,dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează,Omul întâlnește, omul te-ntâlnește,Omul iubește, omul te iubește.Omul rănește, omul te rănește,Omul pierde, omul te pierde,Omul uită, omul te uită.Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric,omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
fi privite ca o paletă de de haruri, în cazul multor scriitori, majoritatea tineri, primind astfel „cale liberă” în „republica literelor”. Nu voi face gestul, impardonabil, de a numi pe unul/una sau pe altul/alta (aș stârni firești nemulțumiri, rănind orgoliile) ci mai degrabă relev-reiterez - alegerea subiecților (poeți, prozatori), Antologiile SINGUR configurând o adevărată și reprezentativă geografie literară a spațiului românesc. Însă, până să deconspir nume, „desecretizez” o stare de afirmare a unor poeți - pe care-i știu de ceva
O PALETĂ DE HARURI de GEORGE COANDĂ în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374357_a_375686]
-
de bombardament greu în picaj și la orizontală au fost complexe, trecând prin mai multe momente critice, îndeosebi când trebuia să pătrundă printr-o zonă puternic apărată de artileria antiaeriană inamică: oamenii care făceau parte din echipajul său au fost răniți și unii chiar omorâți ; avionul său, Junkers-88, despre care spunea adeseori că e o minune, a fost lovit de mai multe ori, de patru ori fiind nevoit să aterizeze cu un singur motor, altă dată a aterizat cu o singură
DOI “CIOLOVECI”, UN FLEAC! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374408_a_375737]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > IERTAREA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului IERTAREA Câți răi sunt pe Pământ, rănesc în inimă și-n suflet și suferi rău fără să vrei, dar tu te-asemeni cu ei? De ți-e conștiința încărcată, te-apasă zilnic, te uzează. Încearcă eliberarea de prejudecăți și iartă relele în totalitate! Inima-ntâi, apoi sufletul
IERTAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374440_a_375769]
-
Pentru greșelile tale, ai plătit Cu monezile altora. Te vedeam ca pe un colț de eșarfă Fluturat de departe, Cu dezinvoltura rutinei. Ți-am aprins lumânări În tindele scunde. Îmi spuneam: despre ea, nici nu pot gândi Pentru că totul o rănește, o sfâșie... Mă-ntrebam: oare mai sântem Pe-aceeași planetă? Oare cenușa ei Nu s-a grăbit să se-ntoarcă Las mincinoasele stele? Iar acum, când găsesc într-o casă străină Semnele trecerii tale, Rândul scris neglijent și patetic, Un
VICTORIA DRAGU DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374452_a_375781]
-
cuprinde structuri semice îmbogățite contextual. Pe de o parte, găsim formule complicate de sens pentru un lexem ca absență, pe de altă parte, structuri de semnificație ample, corespunzătoare unor cuvinte precum coșmar și angoasă. Absența femeii iubite, cauzată de moarte, rănește, sfârtecă și, chiar, ucide. “Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ.” (Poemul 15, p. 27) Coșmarul diurn și insomnia eului
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
munții încă nasc izvoare; când o sărută-n taină căprioare, să simt cum iarba-‛nfiorată geme. În pumnul tău aș locui, o vreme, de tine să mă simt la sân purtată precum o mierlă care-a fost vânată și stă rănită printre crizanteme. Aș locui în părul tău, o vreme, s-ascult cum vântul șuieră prin crânguri; tu, scuturându-ți tâmplele de gânduri, să îmi reciți în șoaptă mici poeme. Aș locui sub pașii tăi, o vreme, să-mi poți reda
POEM ŞOPTIT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374621_a_375950]
-
Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză, Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză, Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia - Maramureș s-a născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon, lângă București, primind numele de Nicu - Aurelian Steinhardt. Tatăl său, evreu, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, a participat activ la primul război mondial fiind rănit la Mărăști și decorat cu “Virtutea militară”. Între anii 1919 - 1929 urmează cursurile școlii primare și ale liceului “Spiru Haret” unde îl are ca și coleg mai mare pe Constantin Noica. După anul 1929 frecventează cenaclul literar “Sburătorul” al lui
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
i-am pus numele Ciufu și după puțin timp, când îl chemam astfel, el înțelegea și venea imediat pe mâna mea. La început am folosit o mânușă căci mă temeam de ciocul lui. Îl puneam pe umărul meu și fiind rănit, îi mângâiam ușor pe căpșorul cu cioc încovoiat și puternic și penele lucioase. Am început treptat să-l alint, apropiindu-l de obrazul meu și el după aceea, când îl puneam pe umăr, se punea singur cu capul lipit de
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
Haralamb se răstea la el și răspundea țipând și el la Haralamb, încercând să-l ciugulească. Când a putut să zboare, l-am lăsat liber, deși mă temeam că se ia de găini. Îl certasem de câteva ori, când era rănit și-l învățasem că nu trebuie să le atace. Ei bine, el a înțeles și nu a mai încercat! De când e în libertate, deseori vine pe crengile dudului din fața casei și mă strigă în felul lui iar eu ies, îl
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
-si clipele grăbit În râul învolburat al vieții. Ieri, azi și mâine se împletesc Într-un dans amețitor, Pe muzica anotimpurilor. Pe șevaletul vieții se aștern ritmat Verdele crud al tinereții, Rază de soare a primului sărut, Aripi de pasăre rănită în zboru-i îndrăzneț, Cristalele de gheață ale firelor albe din par. Închid ochii și respir adânc Aerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase, Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Anii trec,Picurandu-si clipele grabitIn râul învolburat al vietii.Ieri, azi și mâine se impletescIntr-un dans amețitor,Pe muzica anotimpurilor.Pe șevaletul vieții se aștern ritmatVerdele crud al tinereții,Rază de soare a primului sărut,Aripi de pasăre rănită în zboru-i îndrăzneț,Cristalele de gheață ale firelor albe din par.Inchid ochii și respir adancAerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase,Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci,Ființe reci și alunecoaseAle înălțimilor,Ce mă fac să cad
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc, macină, dor. Singurătate sordida, Lumânare arsă pe altarul ființei mele, Ia inima
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc violent Amintiri, tristeți și dureri grele, Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase. Se lovesc de pereții camerei Și se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite, Ce pot să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă, Imponderabila, ... Citește mai mult Noapte, atmosfera apăsătoare...Nările îmi sunt
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
care camarile sufletuluise deschid largSi, din sertare întunecoase, reci,Țâșnesc violentAmintiri, tristeți și dureri grele,Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase.Se lovesc de pereții camereiSi se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite,Ce pot să mă rănească la o nouă atingere.Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării,Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic usurata.Ma rematerializez într-o ființă nouă,Imponderabila,... XXII. LA VAMĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]