4,392 matches
-
aceste tristeți „capodoperizate“ de Viorel Savin cu credința naivă că... se va izbăvi. Bacău, 29 martie 1999 (Editura Junimea, 1998). 14 iulie 2012 Să mai notez câteva autografe și cred că va trebui să renunț la aceste notații, pentru că Îmi răpesc minute prețioase și am intrat deja În criză cu finalizarea volumului Scriitori băcăuani: Fratelui Cornel Galben, cu dragoste și admirație, de la autori &redactori Ion Diviza Alexei Repede Ghimeș-Făget, 18.07.99 (pe antologia Constelația Post-Scryptum, Chișinău, 1999); Bunului prieten Cornel
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și-ar vrea s-o ia parcă-napoi, spre munți. De când există bezna și lumuna, de când pe lume e Bine și Rău, de cer este legată Bucovina și acolo-i mai aproape Dumnezeu. Ne amintim mai des de sora noastră răpită-n zi de pace, nu de luptă, când sângeră toți pomii sub fereastră, când țara ni-i precum o hartă ruptă. și-s tot mai trist, de câte ori mă-ntorc din Bucovina, unde mușchiul crește în schituri, văduvite de noroc, și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Chișinău,”Ginta Latină”, Iași) La Iași se află o familie cu totul și cu totul deosebită, familia prof. Ioan Alexa. Dumnealui are 96 de ani, iar soția dumnealui, 95 de ani. Sunt români refugiați la Iași din Cernăuți, pământ românesc răpit în 1940. Profesorul Ioan Alexa și fiica domniei sale, doamna Elvira Opran, stabilită în California, SUA, sunt români cu suflete mari. Ei au înțeles durerile cumplite ale neamului românesc din Basarabia și Bucovina, aflate sub ocupație străină, care nu are alt
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
noi în toți acești ani. Iar noi, pe alocuri am învins, pe alocuri am bătut în retragere pentru că ne-am crezut poate chiar abandonați de propria țară. Dar prin distinse personalități, Iașul își împlinește datoria față de altă parte a Moldovei, răpită de la trupul țării. Prin oameni precum Ioan Alexa, prin oameni precum Constantin Chirilă, prin alți frați de-ai noștri care mereu vin să fie alături, și la bine și la greu. Avem nevoie chiar și de sărbători să fim împreună
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dintre acesta și „Bucovina” ținând până la destituirea lui în mai 1849. Știrea despre detronarea lui Sturdza a produs o mare bucurie, redacția „Bucovina” luându-și rămas-bun de la fostul domn prin următoarele versuri: „Mihai Vodă cel vestit La prădat și la răpit, Care-au scurs țara de bani Domnind 15 ani, În sfârșit e alungat De popor și de împărat, Plângă curtea cât va vrea Eu voi râde și-oi giuca”. În timpul celor doi ani de existență „Bucovina” a apărut destul de regulat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
încrede în sine, se supune unei oarbe călăuze. VIII - Să păzim cu scrupulozitate toate poruncile și sfaturile evanghelice, îndeplinind vorbele Sfântului Paul: „...tu, omul lui Dumnezeu... urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea dreaptă a credinței; răpește viața veșnică la care ai fost chemat...” (1Tim 6,11), ca Preasfânta Treime, Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Sf. Duh să ne binecuvânteze și să vină să-și facă sălaș în inima noastră, așa cum a promis Isus (In 14,24). IX
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o altă viață, pe care însă ne-o croim noi singuri. Prin faptele noastre, prin lupta împotriva dușmanului dinăuntru și dinafara noastră. Tu, tinere, te afli în cea mai grea luptă. Diavolul, ca o pasăre de noapte, vrea să-ți răpească cea mai plăcută comoară lui Dumnezeu și oamenilor. E peste măsură de gelos de fecioria ta. Nu te înșela, căci plăcerea e pentru o clipă, pedeapsa sau fericirea sunt veșnice. Încunună cu virtute nădejdile și așteptările acelor părinți care te
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Portugal. 7 iulie 1952 Ne-am trezit târziu dimineața. Era frumos afară. Ne-am dus la lacuri. Înspăimântați de o societate prea deocheată, am trecut îndată de cealaltă parte, dar aici am picat peste o societate heterogenă, care mi-l răpi pe Mihai pentru un anumit timp. Eu mi-am făcut gimnastica... Între timp, Mihai își terminase conversația și mă căuta prin ștrand. Eu, la rândul meu, am făcut un înconjur și, dintr odată, i-am căzut în spate. L-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apatia se statornicesc cu săptămânile și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o poate răpi (nici chiar eu), mă liniștesc și încep să mă simt aproape fericit! Abjurare Nu mai ai nevoie de dragostea mea: căci ai făcut din ea un lucru de nimic, lipsit de valoare. Cu atât mai rău pentru mine! M-ai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
copilului pe care l-ai născut? A vedea în Privirea Străină consecința unui mediu străin e un lucru cu totul absurd - exact contrariul e adevărat: Privirea se naște din lucrurile familiare, de la sine înțelese, al căror firesc ți-a fost răpit. Nimănui nu-i place să renunțe la cele de la sine înțelese: depindem cu toții de o seamă de lucruri din jur care rămân docile și nu se-ndepărtează de natura lor. Lucruri pe care le poți mânui fără să te oglindești
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care vor ieși din comun prin stupiditatea, servilitatea și neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care și-au pierdut nu numai conștiința, ci și măsura. Măsura supușeniei lor față de regimul care a răpit României libertatea ei de a fi. De textele acestea, dar nu numai de ele, va trebui să ne amintim bine atunci când vom încheia socotelile cu cei care azi întrec măsura propriei lor prostituții spirituale.“ Virgil Ierunca a vrut să demaște
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care vor ieși din comun prin stupiditatea, servilitatea și neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care și-au pierdut nu numai conștiința, ci și măsura. Măsura supușeniei lor față de regimul care a răpit României libertatea ei de a fi. De textele acestea, dar nu numai de ele, va trebui să ne amintim bine atunci când vom încheia socotelile cu cei care azi întrec măsura propriei lor prostituții spirituale.“ (România Muncitoare, nr. 71/noiembrie 1957
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cei români, alături de ei uneori și cei unguri se răzvrătesc de mai multe ori împotriva clerului feudal catolic (pe domeniile mânăstirilor Cârța în 1322, în sudul Transilvaniei unde în 1382 -1383 satele românești se ridică împotriva patriciatului săsesc care le răpise pășunile. Secuii se ridică la 1430, urmați în 1433 - 1434 de țăranii români din Țările Bârsei, a Făgărașului și a Hațegului). Revenind la tezele prezentate de Ștefan Meteș în lucrarea sa mai sus citată, arătăm că părerea acestui cercetător în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
neglijat și asuprit are parte de pământurile cele mai rele din întreaga țară. Nu-i destul că românii, numai cerul știe cu ce drept sunt surghiuniți pe pământurile cele mai pustii și mai părăsite, dar chiar și acestea li se răpesc îndată ce sunt lăzuite și desfundate de români cu sudoarea frunții lor pentru cultura porumbului. Fiecare sas sau ungur poate răpi aceste pământuri, neținându-se cont că ei le au în stăpânire de sute de ani, gonindu-i pe aceștia în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
știe cu ce drept sunt surghiuniți pe pământurile cele mai pustii și mai părăsite, dar chiar și acestea li se răpesc îndată ce sunt lăzuite și desfundate de români cu sudoarea frunții lor pentru cultura porumbului. Fiecare sas sau ungur poate răpi aceste pământuri, neținându-se cont că ei le au în stăpânire de sute de ani, gonindu-i pe aceștia în munți cu toată familia, sau chiar silindu-l să iasă din țară. Dacă un sat românesc e așezat în vecinătatea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu deschiderea aripilor de peste doi metri, cu cioc puternic încovoiat la vârf, care se hrănește cu păsări mai mici, gaițe, coțofene, sturzi, sticleți, vrăbii și cu animale mici șoareci, șobolani, iepuri, ba uneori atacă chiar turme de oi din care răpește câte un miel mai tânăr. Pădurea, hotarul și lunca noastră sunt populate de fapt de păsări de tot feliul din care o să enumerăm bună parte, din cele mai la vederea omului: - Din familia Levirostres, trăiesc pe aici: Cucul (Cuculus canorus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
propriul său pământ, la cheremul conducerii C.A.P.ului, care foarte curând îi va plăti pentru «ziua muncă», mai puțini bănuți decăt se aruncă în pălăria unui cerșetor. Așa dar, Lenin-Făt Frumos în luptă cu Țăranul român-Zmeul-Zmeilor, iese victorios, îi răpește țăranului petecul de ogor și-l transformă în ceapist. Îl va plăti de acuma cu ziua, indiferent de suprafața de teren și de inventarul agricol viu sau mort cu care a intrat în C.A.P., îl va face, după cum am
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
toate acestea, marea, stîncile, nisipul, amintirile Îmi aparțin pentru că nu mi-a fost teamă În mijlocul lor să mă gîndesc la mine așa cum sînt. Îmi reîmprospătez aventura lui Tezeu din Infern unde a coborît Împreună cu prietenul său Piritou ca s-o răpească pe Persefona. Nu-l preocupă nemurirea dar e convins, probabil, ca și Tales din Milet, că Între viață și moarte nu este o mare diferență. Ceea ce caut În Vergiliu este momentul În care cei doi prieteni s-au așezat pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înrîuri În nici un fel. Și, În acest timp, cei din jur mă socotesc nebună, rîd și mă batjocoresc pentru tristețea mea. În zadar am Încercat să-i conving pe troieni ce se va Întîmpla dacă fratele meu Paris o va răpi pe frumoasa soție a lui Menelau. Troia nu vrea să asculte plînsul meu. Respingîndu-mă pe mine Își Închipuie că respinge destinul. Vai, părul meu despletit, nebunia mea, vorbele mele nu-i sînt de nici un folos. SÎnt vorbele unei nebune. În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bun; dar dacă în înlănțuirea gândurilor aduse, ceva sfârșește într-un lucru rău sau care distrage, sau mai puțin bun decât acela pe care sufletul și-l propusese să-l facă, sau îl slăbește, sau îl neliniștește, sau îl tulbură răpindu-i pacea, liniștea și tihna pe care le avea înainte, toate acestea sunt un semn vădit că provin de la spiritul cel rău, dușmanul binelui nostru și al mântuirii veșnice. 334. A șasea. Când dușmanul firii omenești a fost simțit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
delăsători, atât înainte de a fi credința plăsmuită în iubire 1, cât și după aceea. 369. A șaptesprezecea. De asemenea, nu trebuie să vorbim prea îndelungat, insistând prea mult asupra harului, astfel încât din aceasta să se nască un venin care să răpească libertatea. Astfel încât se poate vorbi cât de mult posibil despre credință și har, cu ajutor dumnezeiesc, spre o laudă tot mai mare a Maiestății Sale dumnezeiești, dar, mai ales în vremurile noastre atât de primejdioase, nu în așa fel și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cum sugerează fluiditatea atmosferei“. Peisajele lui sunt temei pentru meditație și visare. Spectacolul natural este unul calm și plin de poezie ce constituie un ecran sensibil pentru bogata sa viață interioară. „Într-o lume a disoluției, a falselor urgențe, care răpesc omului bucuria integrării armonioase în ansamblul realului, peisajele sale oferă o clipă de relaxare, de autenticitate, conducând la descoperirea unui univers care părea uitat“, scrie criticul de artă Constantin Prut în Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană, despre lucrările lui
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
elemente ajutătoare) a cărui trăsătură comună este inadecvarea. Deservită de o tehnică pe care, e clar, nu o stăpânește, trădată în miezul aprins al convingerilor sale că un Visconti feminin este posibil, iată, pe cheiurile Dâmboviței, Malvina Urșianu ne-a răpit o oră și jumătate din viață cu o pledoarie al cărei schematism nu era departe de cel al unor emisiuni gen Reflector, dar pe care poate un realizator TV ar fi făcut-o ceva mai bine Atenție : regizor periculos aplecat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
revigoratoare la Academia „lui Platon“ , ea însăși așezată în preajma altarului de preamărire a unui zeu: cine altul dacă nu tocmai Ακάδημος [Acádemos], eroul din Attica prin care frații Dioscuri au putut ajunge la locul unde era ascunsă sora lor Elenă, răpită de Tezeu. Acolo, viitorul dascăl de la curtea regelui Filip al Macedoniei se formase, după cum profesase aproape două decenii, iar faptul că în noul așezămînt de instrucție și educație elevii marelui gînditor se numeau λύκειοι περιπαηηηικοί [lýkeioi peripatetikoí] / „[tineri] care se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
patru etaje și intru în laboratorul unde lucrează doamna Petrache, inginera Mugur și Lidia. Sărut mîinile de trei ori! zic eu intrînd. Bună ziua! îmi răspunde doamna Petrache. Ia loc, Mihai, că rar mai vii pe aici. Nu vreau să vă răpesc timpul, atît de prețios aici, unde se cercetează intens. Lasă, mă, gluma! Nu vezi că sîntem supărate? face un gest scurt spre mine doamna Petrache, arătînd cu privirea spre Lidia. Ce-i, Lidia? întreb eu. Ia mai lăsați-mă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]