3,751 matches
-
minune! Acel înger ai fost tu. Când ai lăsat cerul, dragă? De ce-n lume ai venit? Ai știut că viața-ntreagă Trista-mi inimă pribeagă Tot pe tine te-a iubit? Ai știut cine te-așteaptă Și-ai venit să răsplătești Lungi durerile-mi lumești, Cu zîmbirea-ți înțeleaptă Și cu ochii tăi cerești. {EminescuOpIV 54} ÎNCHINARE LUI ȘTEFAN VODĂ Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și care tace. Nu, zău! De-aia te-ai îngălbenit ca dovleacul? Da’ lasă! Tot ce nu-mi zici mie ai să ciripești mâine, la șef. Și fiindcă ți-am spus la ce să te-aștepți, ai putea să mă răsplătești! — Sigur, aș putea, frate, dacă aș avea vreun toman, n-am făcut nicio cursă pân’ la ora asta! — Păi, te cred, sunt multe taxiuri, nu oricine e gata să meargă cu un ciopârțit de grenade. Dă-mi atunci o țigară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
inimă, murise în urma unui stop cardiac, nu mai avea cui să dea socoteală. Aproape că locuia la spital și o cunoștea toată lumea ca pe o fată bună la toate. Se credea prețuită și spera că prin asta Allah o va răsplăti cu un soț care să-i dea o soartă ușoară. Îi era tot mai greu să aibă prietene: femeile toate o ocoleau, căci se apropia de treizeci de ani și era cochetă și singură. Un doctor îi propusese să îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piață: Ghazal era avocată, era mai primejdioasă ca o leoaică, ea îi batjocorise destul apărând toate cățelele în călduri care se împotriviseră legii sfinte! „Trebuie căsăpită cu pietre!“, strigau chiar femeile credincioase, darămite bărbații la locul lor, care se simțeau răsplătiți dacă însuși tatăl curvei adulterine ridica primul piatra. O lapidare în Lavasan? Nu văzuseră asta de treizeci de ani în ținutul lor și primarul se- mpotrivise: ei erau bogați și smeriți, respectau Sharia, nu era nevoie ca nevestele lor, niște
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe șina trenului!" Acolo mergeau fără frică de sergenți. Se uitau la uși, erau sticleți de-ai lor, d-ei de luau mangă, închideau ochii. Intrau teleleu peste lume, petreceau, strigau la lăutari să le cânte cântece pungășești și-i răsplăteau. Puteau să ia ștoalfele de șolduri și să le învîrtească până amețeau. Erau niște transilvănence grase, cu pieptul mare, toate buzate și blonde, cu părul scurt, pofta lui! Le pupa după ureche și le scotea în curte. Nechezau ungurencele, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se poate abține să nu comenteze pișcat de invidie luxul pe care și-l pot Îngădui totuși un Boni de Castelane sau cei din familia Montesquiou. Biografii care caută cu delicii de colecționari amănuntele doveditoare ale dandysmului matein vor fi răsplătiți pe deplin. Portretul pe care i-l face Ion Vartic În Clanul Caragiale e atât de bine compus din asemenea detalii, Încât l-am transferat aproape În Întregime, cum se va vedea curând, În Hit Parade. Numai că aceleași pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell, bărbat foarte disciplinat și activ. Pamfletarii care strigau Împotriva corupției (sperând În taină să-i corupă cineva) l-au numit pe lordul North ,,zeul lefurilor” (the God of Emoluments). Dar trebuie spus și că, plătindu-l pe Brummell, Îi răsplătea astfel serviciile. După căderea ministrului și binefăcătorului său, Brummell deveni un soi de prefect În Berkshire. Locuia acum aproape de Domington-Castle, loc celebru, căci fusese reședința lui Chaucer. Trăi acolo Într-o ospitalitate opulentă, ale cărei gust și putere le cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și ridicai din umeri. Nu mai era timp: trebuia să mă mulțumesc cu atât. — Da, la muncă. Hai jos. O cafeluță? o întrebă Lurch pe Marie, care-și făcu apariția ocolind masa lui de lucru printr-o parte. L-am răsplătit pe băiat cu un zâmbet aprobator: încetul cu încetul. Se dădea pe brazdă. Deocamdată nu, mulțumesc. Poate după ce termin cu țopăitul. Marie se duse țintă către mobil, pe care-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la adăpost pe Bayazid de răzbunarea otomanilor, m-am pomenit în anul acela, cu tot cu nevastă și copil, chiar în inima Constantinopolului și, încă, făcând un gest tare greu de crezut: mă aplecam spre mâna întinsă a cumplitului Selim, care mă răsplătea dând protector din cap și afișând o umbră de zâmbet. Prada, se spune, este adesea atrasă de colții care se pregătesc s-o sfâșie. Poate că asta era explicația nebunei mele cutezanțe. Dar, pe moment, nu așa o văzusem. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cutii muzicale. A căutat pe zeci de site-uri și a vorbit cu o grămadă de tehnicieni, până când a fost sigur că aceasta avea calitățile necesare. Acum, scoțând mecanismul afară cu șurubelnița, își dădu seama că răbdarea i-a fost răsplătită. Tamburul rotativ din mijloc, prevăzut cu niște ace mici, care acționau ciocănelul ce executa melodia, avea un orificiu, exact cum i se spusese. Întinse mâna, pe care avea o mănușă de latex, după primul dintre sigiliile cilindrice pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să vadă că Henry nu dezgropa niște gunoaie vechi, ci lucrări care erau menționate într-o revistă de prestigiu: „Se întâmplă să am o copie chiar aici, poate că domnul dorește să arunce o privire“. În schimb, Neather va fi răsplătit pentru timpul și expertiza sa. Cu alte cuvinte, ori va primi un teanc de bancnote din sertarul lui Henry de pe strada Bond ori, mai puțin probabil, o parte din profiturile obținute în urma eventualei vânzări. Dar nici măcar meschinul de Neather nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
peste veacuri leagănul culturii europene. Și-a Întrerupt munca, lăsând neterminată această lucrare fundamentală, a părăsit și alte proiecte aflate În diferite stadii de realizare, a strâns laolaltă câțiva discipoli destoinici și a purces la treabă. Știa că va fi răsplătit regește, așa cum fusese și pentru perioada În care Îl inițiase pe Alexandru În cele dintâi taine ale lumii. Era mândru de elevul său, dar mai ales era bucuros că acesta depășise admirația juvenilă de odinioară pentru războinicii eroi ai Iliadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce-i stă în putință ca să zădărnicească realizarea planurilor Juntei. Tamagnini Barbosa încurajează câteva manifestații muncitorești - urmate, firește, de incidente - ca să demonstreze impopularitatea Juntei militare. El speră, așa cum au sperat mulți naivi, că serviciile care le face democrației vor fi răsplătite, îngăduindu-i-se să rămână la putere. Avea să plătească scump această naivitate, și încă foarte repede. În urma manifestațiilor muncitorești, pe care Guvernul le acoperea, garnizoana militară a orașului Santarem se răscoală, mărturisind printr-o proclamație că mișcarea e în afara
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare la oră, pe care n-o pregătisem, tata nu părea În stare să se Înfurie cu adevărat; și recunoscând ulterior o Întâmplare similară În propria lui copilărie, am fost răsplătit că nu ascunsesem adevărul. Îmi amintesc acea după-amiază de vară (care Încă de atunci părea să se fi petrecut demult, deși nu trecuseră decât patru sau cinci ani), când a năvălit În camera mea, mi-a Înșfăcat plasa, a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pricină pentru care chiar În acea după-amiază căută să coboare pînă la ea și, cu toate că i se păruse din cale-afară de riscant, ba chiar fusese de două ori pe punctul de a se prăbuși În hău, ceea ce descoperise l-a răsplătit cu vîrf și Îndesat pentru toate primejdiile prin care trecuse. Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de mult poate cântări puținul pe care mai mulți oameni împreună îl oferă unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. ...Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus la cer. Zgârcenia, însă, este pedepsită la fel de Dumnezeu. Celui ce dă i se va da, iar celui ce nu dă i se va lua și ceea ce mai are.” „Vânzătoarea” - se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile ei. Are patru copii, doi feciori și două fiice, pe care i-a crescut cu dragoste și cu blândețe, copii care o ascultă și care îi răsplătesc acum, la rândul lor, dragostea și grija pe care a avut-o pentru ei. Credința acestei femei n-a pus-o nimeni la îndoială. Multe persoane din sat, aflându-se pe patul morții, își exprimă dorința ca să fie chemată la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceea ce dă. Nimic din ceea ce ai, aici pe pământ, nu vei lua cu tine la cer, dar tot ce dai, vei afla neapărat acolo sus. Căci cel ce dă lui își dă și cel ce face lui își face. Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus la cer. Zgârcenia, însă, este pedepsită la fel de Dumnezeu. Celui ce dă, i se va da, iar celui ce nu dă, i se va lua și ceea ce mai are. Vânzătoarea Tatiana
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se stăruie din răsputeri să le facă viața de nesuferit? Nu facem rău la nimeni, nu avem nevoie de păcatele nimănui, ajutăm pe toți cum putem și cu ce putem, dar de ce tocmai cei cărora le-am făcut bine ne răsplătesc cu rău? De ce le face plăcere să ne vadă suferind? - Bine, zise părintele care o asculta cu răbdare, dar ce rău vă fac acești oameni? Ce ați avut și ați pierdut, în urma stăruințelor lor de a vă face rău? Ați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mi-a trecut niciodată prin minte să tai capul unuia care nu m-a crezut prea deștept. Și-or fi fost destui... ― Incidentul de la Sinaia a avut pentru mine consecințe dezastruoase. Iar capul nu i l-am tăiat. L-am răsplătit doar pe măsura faptei sale. ― Adică? Grigore Popa își supse buzele. Ezită câteva secunde apoi declară: ― N-am de ce să mă ascund. Chestia s-a întîmplat în '34. În '39 eram amândoi în garnizoana Câmpina, comandată de generalul Marian Toma
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o zi. Și D-zeu a răsădit un copac și i-a spus mamei, când a pute cuprinde copacul să-l scoată din pământ cu rădăcini, cu crenge cu tot, atunci să-i dee drumu să se ducă să se răsplătească de dracul. Și copacul cela în trei ani așa s-a făcut de gros cât nu-l puteai cuprinde c-o frânghie cât de aici la Dorohoi. Băietul când s-o făcut mare o-ntrebat: - Mamă, unde-i tata? 357 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țâță, Să mă joc cu-a tale țâțe Ca cu niște gutăițe. Să te strâng cu drag la sân Să-mi astâmpăr al meu chin, Și te rog să fii blajină Pentru-un rob, ce ți se - nchină. Tuturor li răsplătești Cu asupra de măsură, Numai mie-mi dăruiești 410 {EminescuOpVI 411} {EminescuOpVI 412} {EminescuOpVI 413} Ochii tăi cari mă fură. Luceafăr al dimineții Eu pre tine te numesc, Te iubesc strașnic, duduță, Și din suflet te doresc Fără tine, unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de credința că te afli în postura unei astfel de victime a tuturor, a nimănui, cazi pradă unui gen de politețe stearpă, prin care îți filtrezi „producția“ până când ajungi la un fel de filozofie a cerșetoriei care nu te va răsplăti decât cu otrava aprobării unanime, adică a mulțimii. * Misterul plăcerii stă închis în viața unui sfânt redusă la clipa revelației. * Din punctul de vedere al psihanalizei, suntem cu toții bolnavi, portavoci ale unei pepiniere de mizerii pe care adâncul din noi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Să oprești pe acoperișul acela! Acolo stă un copil foarte cuminte. De astăzi înainte vom veni în fiecare an să-i aduc câte un cadou. În toți acești ani, el a crezut în mine și de acum înainte îl voi răsplăti în fiecare an. O voi răsplăti și pe bătrână, pentru că are un suflet atât de mare... Băiatul se trezi dis-de-dimineață și o întrebă pe bătrână: - Oare a fost Moșul? A știut oare că sunt aici? - Nu știu dragul meu. Du
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
stă un copil foarte cuminte. De astăzi înainte vom veni în fiecare an să-i aduc câte un cadou. În toți acești ani, el a crezut în mine și de acum înainte îl voi răsplăti în fiecare an. O voi răsplăti și pe bătrână, pentru că are un suflet atât de mare... Băiatul se trezi dis-de-dimineață și o întrebă pe bătrână: - Oare a fost Moșul? A știut oare că sunt aici? - Nu știu dragul meu. Du-te și te uită sub brad
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]