6,632 matches
-
mei din dreapta, o familie de senegalezi cu doi copii, să nu fi auzit niciodată fîlfîiturile de aripi și cîrîiturile care veneau din baie ? Cum de nu le-au atras atenția toate pocnetele, ciupiturile și bufniturile provocate de porumbei cînd au răsturnat, de pe rafturile din bucătărie, pungile mele cu zahăr, cu făină albă și cu fasole ? sau cînd porumbeii au atacat pachetul de cafea pe care l-au tîrît de colo-colo timp de ore și ore pînă cînd să reușească să-l
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să reușească să-l perforeze, să-l rupă, să-l facă fîșii... Cu cîtă tenacitate au căutat apoi toate aceste ființe înfometate în coșul meu de gunoi, l-au ciupit și l-au mușcat pînă cînd au reușit să-l răstoarne pentru a se înfrupta apoi din cojile de cartofi rămase acolo precum și din cîteva ambalaje încă impregnate de uleiuri și sosuri. o cutie de carton cu un sfert de pizza în ea a dat naștere atunci unei adevărate bătălii între
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fel de rană deschisă a orașului iradiind pretutindeni duhoarea unui dezgustător puroi alimentar. X nu are de ales : trebuie să extindă operațiunea de curățire a orașului. începe cu incinerarea gunoaielor. trece pe străzi, adună pubelele, le grupează la intersecții, le răstoarnă, stropește gunoaiele cu benzină și le dă foc. operațiunea îi ia patru luni. are mari probleme cu tonele de zarzavat care se alterează în piețe și în supermarketuri. La fel, cu măcelăriile, cu patiseriile, cu lăptăriile, cu florăriile și cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cucerisem statutul de inteligență genială, prin limbajul fiziologic devenisem în ochii mamei un formidabil actor comic, un veritabil artist corporal. „Clovnul lui mama” îmi spunea ea ori de cîte ori făceam un pas greșit, mă arătam stîngaci, spărgeam ceva sau răsturnam farfuria cu supă. „Vai, cît o mai faci pe mama să rîdă” mai auzeam ori de cîte ori scuipam, scoteam limba, sau comiteam cîte o expulzare mai zgomotoasă de excremente. în mod natural, am dedus de la o vîrstă fragedă că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe sîngerosul bandit ramon, mama nu se putea abține să nu-mi șoptească la ureche „bravo”. Cînd, în Die Hard (primul episod) Bruce Willis, alias locotenentul John mcClaine, aflat într-o postură disperată pe vîrful unui zgîrie-nori reușea totuși să răstoarne situația și să-l arunce în vid pe șeful teroriștilor, mama mă mîngîia pe ceafă și-mi spunea „deștept băiat”. Din vibrațiile pe care mi le transmitea, eu înțelegeam fără dubiu dacă identificarea mea cu personajul principal era, în sufletul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
exista și în viitor. Tot așa, există carisme inspirate de însăși Duhul Sfânt care au o valoare circumscrisă, valoare ce nu este mai puțin prețioasă ori mai lipsită de har. În niciunul din cele două cazuri nu se cuvine să răsturnăm ordinea factorilor. Nu persoanele trebuie să țină în viață carisma, ci carisma trebuie să țină în viață persoanele și să permită fiecăruia să-și trăiască viața din plin. Lăsând la o parte conjuncturile istorice, succesele și falimentele, subzistența și apusul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu o duhoare neplăcută de dormitor închis. Doctorul făcu semn să se deschidă un geam și se așeză pe marginea patului, pe locul părăsit de Olimpia, în vreme ce toți ceilalți, plini de curiozitate, făcuseră cerc în jurul patului. Acum, Simion se vedea răsturnat pe spate, cu ciocul în sus, răsuflând încet. Pieptul, descoperit, îi lăsa afară o perie de tuleie, un picior gol, vânos ieșea din plapumă. Doctorul îl luă cu amândouă brațele și-l așeză bine pe pernă, îi desfăcu pleoapele și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își îngăduie să scandalizeze pentru puțin aproapele nedumerit, știind că mai pe urmă îl va încînta cu buna lui intenție. În orice caz, scopul imediat al gropii se destăinui curând, fiindcă moș Costache aduse câteva căruțe de var și le răsturnă acolo. Zicea că le-a cumpărat chilipir de la o bina care a sfârșit lucrările. - Dar ce vrei să faci, papa, vrei să zidești? - Hehehe, zise șiret bătrânul, fac eu ceva pentru fe-fetița mea! După aceea, bătrânul aduse grinzi mari de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu obișnuita lui demnitate. - Vino-ncoace, șopti bătrânul. Pascalopol se apropie de canapeaua pe care fusese aruncată o saltea. Bătrânul apucă un colț al saltelei dinspre perete și-l rugă din ochi pe moșier să tragă și el. Moșierul trase, răsturnând puțin pe moș Costache, care nu voia să se dea jos de pe canapea cu îndărătnicia unei cloști, și descoperi un pachet de jurnal legat cu sfori, îl trase afară și-l dădu bătrânului. Acesta îl desfăcu mulțumit, umplîndu-și plapuma cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avut partea ei, și dumneata ai avut-o pe a dumitale. Fiecare a avut talantul lui, cum zice la Sfânta Scriptură. Dumneata ai fost om muncitor, de ispravă, ai sporit talantul, deci e meritul dumitale. O să vie Titi să se răstoarne picior peste picior în fotoliurile dumitale și-o să mănânce cu femeile ce-ai strâns o viață întreagă prin muncă cinstită. Așa e viața. Bătrânul înțelegea foarte bine manevrele, și ale Aglaei, și ale lui Stănică și nu se lăsa intimidat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tot Otiliei îi dădu însărcinarea de a-i face în spatele pantalonilor un buzunar interior închis cu trei nasturi. Lucrul Otiliei era foarte satisfăcător, însă spre mai multă siguranță bătrânul mai trase o cusătură cu sibiaș, străbă-tînd chiar stofa. În pungă răsturnă mărunțișul de argint pe care-l ținea de obicei în casă, în cutia de tinichea, pentru nevoile zilnice, iar în buzunar îndesă pachetele cu hârtii. Ca nu cumva să se desfacă nasturii, prinse deschizătura de sus a buzunarului și cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache ouă fierte, și acesta, lacom, întindea mâna să le ia, dar quasinevasta nu-l lăsă. Ceru o farfurie mică Marinei ("Repede, repede, madam Marina, domnul nu trebuie să aștepte!"), o puse înaintea bătrânului, și cu o linguriță începu să răstoarne conținutul găoacei. Nerăbdător, bătrânul se repezi să vâre pâinea în gălbenuș, dar Paulina îl opri cu un gest blând, de infirmieră, ca să-i pună puțină sare, cernută printre degete. - Vreau și piper, ceru moș Costache. - Piper nu e bine, suflete
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aburi. Felix îi simți mirosul delicat, amestecat cu acela astringent al zăpezii. Otilia merse apoi, tîrșindu-și șoșonii prin nămeți, strigă uhu unei bande care trecea într-un tren de săniuțe, trase de doi cai înhămați unul după altul și se răsturnă în leșinuri simulate, când pe un troian, când pe altul. Era plină de zăpadă, din cap până-n picioare, prin păr, în urechi, în ochi. Câțiva copii se strânseră în jurul ei, apoi fugeau, și unul furios o bombardă cu un bulgăre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi-a căzut pe aici. Aglae îl luă și-l puse într-un mic buzunăraș, pe care-l avea la bluză. Negăsind nimic în haine, trase perna de sub capul lui moș Costache, privi pe sub cearșaf, apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete. - Iacă săculețul, strigă ea triumfător și dădu drumul saltelei.Moș Costache se clătină puțin, apoi își reluă poziția nemișcată. În săculeț erau monede de argint, câțiva napoleoni și chiar câteva hârtii mototolite, vreo câteva mii de lei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-i cârmească prietenește una, negriciosul fu gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o plesnitură de zid și bășiră. Lui Chiose i se năzări atunci că vede deasupra lui, la un metru, ghemuită pe zid, o mogâldeață cu coarne, care-i făcea semne că celălalt, Bruță, cu zguduiala vorbăriei lui, riscă să le răstoarne în cap damigeana. - Psît!... Bre Buță, trăiți-ar șăureii! Boangă, la gura ta nu-i mai place să bea?!... Că, dacă nu-i mai place, o s-o punem amândoi să ne sărute în peleu. - ...Iar serile, se încăpățînă să-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
măsoară... Le ridică în lumină să privească dacă nu cumva le-ai adus cu părul în ochi... Adică dacă nu le-ai montat piciorușe, antene, cleștișori de la alte mortăciuni. Iar când constată că le stă elegant cu zoologia... ție-ți răstoarnă salariul într-o sticloanță pentru acasă (nici nu te cunosc, cum să se apuce, bă, să se drojdească cu tine?!), iar pe coropișnițele ce le-ai adus - le trebuie, hoarcă - le fierb și le toacă în chichița șopronului, unde și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am încinerat trei sferturi din fișele de protecția muncii ale brigăzilor ce meștereau la combinat. Eram, cred acum, în plin efect hipnotic. Am înfundat apoi cinci șesimi din cartelele de pontaj într-un closet. Am forfecat, am răzuit și-am răsturnat substanțe volatile peste hălci din documentația de execuție, în proporții asigurătoare că nu voi fi nici iertat, nici întemnițat la pofticioșii de mozambicani (în ale căror celulare, integritatea anală ți-era, într-adevăr, pusă sub tăgadă). Limitîndu-mă strict la pagubele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ușii, tendoanele țărănoiului se scuturară, eliberând în ceșcuța de cafea a aristocratei casei un cocoloș baban de furnici. Tipa tresări. Cu un gest nobil și imperativ, dădu de înțeles cooperatorului să dispară din Cabinet. Cooperatorul se evaporă. Mușuroiul era răsturnat, ca un ceaun de mămăligă, pe-o folie de plastic desfășurată pe blatul măsuței, printre hărți, grunji de tămâie, pendule și poze de vacă. - Dic la ciordoaică! Brava temperament! După cât văd, tovărășica poartă, în loc de chiloți, jar sub cur! îi descărcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
masă întoarse către ei un chip cuminte întreținut, cu un bot de vulpiță și-o etate în jurul a 40-45 de ani. 114 DANIEL BĂNULESCU Genel despica un pumn de semințe, le scuipa, le punea stop, amortizîndu-le pe bombeu, apoi le răsturna, pe dreapta sau pe stânga, în aceeași grămăjoară menajeră, ale cărei poale le strângea și le modela cu latul pantofului. Când o coajă de sămânță era îndeajuns de umedă pentru a i se lipi de fața de lac a pantofului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mii de bucățele, la rândul lor devenite amnezice, de către elicele unei șalupe grănicerești, pe când forța traversarea Dunării înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastă-sa (presupunînd că, vreodată, repauzatul șofer îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care împrăștia renascentiști și răsturna clavecine), nevastă-sa, zic, băuse sodă caustică și fusese incinerată la crematoriu Directorul șantierului meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vocea ei de la început, de jazzistă și, regăsindu-și gestul strângerii buzelor, semnală că se străduia, cu disperare, să se reia sub stăpânire. Cu aceeași mână stângă își reconvocă arcanele, aducîndu-le lamă cu lamă, ca un clonț de găină, grăunțele. Răsturnând pe față Roata Norocului, Îndrăgostitul, Carul și Moartea. Dar neizbutind să amăgească pe nimeni că ar mai fi fost cumva, pe deplin, absorbită de tumultul noilor semnificații, ieșită de ordinea proaspăt relevată a vechilor arcane. - Asta-i pentru vrednicia ta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
place de virajul meu, acu' îl scot și te las într-un pom... - Nu. Nu-l scoate... Știi ceva? Mergi înainte. Nu te opri. Nu ne lăsa tocmai acum în mijlocul câmpului... - Te las unde o vrea mandea... În boscheț te răstorn, dacă nu zici, cu glas tare, cât îți place să vezi lumea de pe manivela lui Arasel... Dacă nu-ți ții mâna pe manivelă și nu declari... Ca pe ultimul sac de cartofi te descarc în tufiș... - Sufletul mi l-ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca, întorcînd capul în partea în care nu I se afla Maestrul, să clacsoneze din gură. Și să semnalizeze, ridicând o mână, spre stânga. Reintrat în Cabinet, cu prada înșurubată pe mădularul său viguros o vreme, has-Satan evită s-o răstoarne pe Gabriela peste triunghiul amoros format din spectrul Profesorului Eliade - fermecătoare - Genel, pentru a nu le nărui acestora spectaculos media de cultură. Dar chiar și atunci când o răsturnă, moara de șolduri, mâini și corpuri astrale, zuruind în armonie în pat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prada înșurubată pe mădularul său viguros o vreme, has-Satan evită s-o răstoarne pe Gabriela peste triunghiul amoros format din spectrul Profesorului Eliade - fermecătoare - Genel, pentru a nu le nărui acestora spectaculos media de cultură. Dar chiar și atunci când o răsturnă, moara de șolduri, mâini și corpuri astrale, zuruind în armonie în pat, nu se gripă nici o clipă. Dimpotrivă, încordîndu-se, moara păru că se înhamă, din puterea și cutezanța și mai multor centre senzuale, la frecarea celei mai uriașe și de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]