3,968 matches
-
Evul mediu să existe acel cer anxios spre care s-au Înălțat săgețile catedralelor gotice. Dar dacă datorez ceva Eladei, aceasta n-o datorez nici unei filosofii care Întoarce spatele vieții; e de ajuns să mă uit În jur ca să fiu recunoscător că exist. În rest, o fîntînă izolată incită În mod firesc melancolia. Icar Nesocotind sfatul lui Dedal de a nu se apropia prea mult de soare, Icar s-a prăbușit În Marea Egee. Dar candoarea cu care a crezut, În euforia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
formeze cinstiți, darnici, apropiați sufletește, va obține rezultatul scontat cu bucurie. Cel ce manifestă aroganță, e dominator și impulsiv, se va trezi cu un colectiv pe măsură: dezbinat, care folosește injurii la adresa colegilor de clasă, care nu-i va fi recunoscător că l-a format astfel încât viața să-i întoarcă spatele. N-am cum să uit că la sfârșitul clasei a IV-a, un părinte s-a adresat cadrului didactic: „Ești un om rău, așa i-ai învățat și pe copii
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
ne trebuie. Se uită în jur. Haideți să dăm mobila mai spre perete, să facem un pic mai mult loc. Am senzația că entuziasmul este molipsitor. În același timp, cred că noi, cei care n-am susținut încă, îi suntem recunoscători pentru că ne putem sustrage, ba mai mult, preferăm să luăm parte la niște așa-zise exerciții de încredere - ceea ce în mod normal ar suna de-a dreptul îngrozitor - decât să stăm în picioare în fața tuturor și să le vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-i cu mine, încep eu, apoi mă opresc. De fapt, știu. Am vorbit pentru prima dată și mi-am dat seama de o mulțime de lucruri... Jake mă aprobă din nou. Probabil că ai fost speriată! Foarte speriată, îi zic recunoscătoare. Știu că sunt unele lucruri pe care ar trebui să le fac pentru a mă simți mai bine, dar la care am renunțat și grupul nostru îmi amintește neîncetat de ele, așa că sunt foarte dezorientată... Care sunt acele lucruri? Trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și să-l aud doar pe cel al pescărușilor, al bicicletelor sau pe al copiilor care strigă bucuroși. —Cum merg lucrurile în grupul vostru? mă întreabă, dându-mi de înțeles că nu mai vrea să discute despre sine. Îi sunt recunoscătoare pentru asta. Mi-a spus destule și am înțeles că suntem de aceeași parte a baricadei. Măcar la modul teoretic. Știu de la Davey că este mentorul foarte multora de ceva vreme și experiența sa își spune cuvântul. Îi povestesc câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în timp ce eu, prin comparație, sunt mereu în mișcare, mă joc cu paharul și împăturesc întruna șervețelul din brațe. V-a plăcut mâncarea? ne întreabă chelnerul ocupat cu debarasarea. — Foarte bună, mulțumim, îi răspundem la unison. —Doriți și desert? Îi sunt recunoscătoare că a cerut meniul, pentru că mie mi-e jenă s-o fac, mai ales când iau masa cu un bărbat. El comandă o plăcintă cu rubarbă, iar eu mă hotărăsc să iau o înghețată. — Nu vrei budincă de ciocolată? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-l ating când și cum vreau. —... dar nu cred că suntem făcuți să fim împreună. —Făcuți? Vocea mea sună ca a unui papagal țicnit. —M-ai făcut să mă simt atât de bine! Ești o ființă uimitoare și sunt foarte recunoscător că faci parte din viața mea; dar pur și simplu nu cred că trebuie să ieșim împreună, nu știu, poate că suntem suflete pereche, sau așa ceva... Comunicăm într-un fel profund, minunat. Dar nu putem fi un cuplu în adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a avut dreptate. Data viitoare mergem în excursie la Calais să ne îmbătăm, OK? Capitolul XXVI Charlotte a avut prezența de spirit să sune și la Salvare când a chemat poliția. Nu știu ce le-a spus, dar trebuie să fim foarte recunoscători că avem de partea noastră vreun ilustru personaj din clasele sociale superioare, în vreo situație când ai nevoie de autorități. I s-a trimis numaidecât o ambulanță, ceea ce înseamnă paramedici care ne-au asigurat că Ben nu are capul spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în fața lui Finn, cu picioarele pe coapse. Îmi dau seama imediat ce o să facem, iau picioarele lui Finn și le fixez pe încheietura șoldului, puțin desfăcute. Din fericire, pentru un bărbat, are picioarele destul de curate și nu miros urât. Sunt mai recunoscătoare decât pot spune. Destul de ciudat, în vreme ce eu nu sunt deloc jenată de contactul fizic - trebuie să spun că la mai multe din orele de yoga am lucrat cu un partener - Finn se înroșește ca racul. Ridică mâinile spre mine, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e dulce și sărat și are gust de lămâie, de la suc. Sărută nemaipomenit. Pentru o secundă, gânduri disprețuitoare la adresa Vanessei mi se ivesc în minte - cum a putut să dea cu piciorul la așa ceva? Apoi însă îi sunt atât de recunoscătoare, că nu mai pot de fapt să mă gândesc la altceva decât la potrivirea perfectă dintre mine și Finn. Îl îmbrățișez strâns, iar el mă mângâie, și soarele ne bate în cap; deși sunt speriată, deși ceea ce se întâmplă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mâna lui Dave și îi spuse la revedere. — Vii și mâine? întrebă Dave. — Curând, spuse Henry. Dave se întoarse cu spatele și nu se uită la Henry, când acesta ieși din cameră și închise ușa. — Știi ceva, trebuie să fii recunoscător că nu ești judecat și aruncat în închisoare, spuse Rovak. Să nu faci vreo prostie. Ne ocupăm noi. Tu du-te și vezi-ți de treburile tale. — OK, spuse Henry. Mulțumesc. Ceru să rămână în clădire până la ora avionului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Jenny, scumpo, tu ai familia în Dayton, nu? — Da, domnule Williams. — Crezi că celor din familia ta le-ar plăcea o pasăre vorbitoare? — Hm, cred că ... da, domnule Williams, sunt sigur că le-ar plăcea. — Bine, bine. Ți-aș fi recunoscător dacă l-ai duce acolo azi. — Bineînțeles, domnule Williams. — Și dacă, din întâmplare, familiei tale nu-i plac companionii cu pene, leagă-i niște greutăți mari de picioare și aruncă-l în râu. Pentru că eu nu vreau să mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toți. Neli surâde la suprafață, face frumos, dar iese ca opărită, nimeni nu râde în urmă. Toți patru gustă ciorba și ardeiul iute. Vorbește tot Căpșuna. — Ce face maică-ta?, îl întreabă ea pe Maestru, schimbă discuția, Loredana îi e recunoscătoare, o dăduse în bară cu Neli și ea avea nevoie de femeia aia, nu se descurca altfel. Parcă trezit și adus pe pământ, Maestrul se întristează deodată, ochii i se fac negri din albaștri, își amintește că Loredana o dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lună. Dar, la un moment, observă că pasărea era tot 40 mai tristă. Stătea și se uita numai la geam. Copilul o întrebă: Ce ai ? De ce ești supărată ? Nu-ți place să trăiești la noi ? Ba da! Ție îți sunt recunoscătoare pentru că m-ai salvat, iar părinților tăi pentru grija pe care mi-au purtat-o. N-am să uit niciodată cum mă hrăneai, cum îmi construia tatăl tău căsuțe, iar mama ta cum mă îngrijea. Îți promit că n-am
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
plătesc. Și, până la urmă, acum unsprezece luni, m-am angajat ca asistent de marketing la Panther Corporation. Barmanul Îmi pune În față vodca tonică și mă scrutează Întrebător. — Capul sus ! zice. Nu poate fi chiar așa de rău ! — Mersi, spun recunoscătoare și iau o gură de vodcă. Parcă mă simt mai bine. Tocmai iau o a doua Înghițitură, când Începe să Îmi sune mobilul. Simt că mi se pune un nod În stomac. Dacă mă sună de la birou, am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În mare, am prins ideea. Fără voia mea, nu pot să-mi țin În frâu chicotul, pe care Îl transform, cu greu, Într-o tuse. — Emma, Kerry nu vrea decât să te ajute ! spune mama. Ar trebui să-i fii recunoscătoare ! Ești foarte bună cu Emma, Kerry. Îi surâde cu toată fața, iar Kerry Îi răspunde la fel. Iar eu iau o Înghițitură de vin. Da, da. Kerry nu vrea decât să mă ajute. De-asta, atunci când am căutat cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la compania ei, m-a refuzat scurt. I-am scris o scrisoare lungă și bine cumpănită, În care i-am spus că Îmi dau seama că o pun Într-o postură extrem de delicată, dar că i-aș fi enorm de recunoscătoare dacă mi-ar da o șansă cât de mică, fie și doar câteva zile de probă, să fac comisioane. Iar ea mi-a răspuns cu o scrisoare standard de refuz. Am fost atât de șocată, că n-am spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Orice ! Adică, vreau să zic... despre ce anume e vorba ? — Din mai multe motive, spune Jack Harper Încet, aș prefera ca nimeni să nu afle că am fost În Scoția săptămâna trecută. Îmi Întâlnește privirea. Așa că ți-aș fi foarte recunoscător dacă ai fi de acord să nu pomenim nimănui despre Întâlnirea noastră din avion. — Aha ! spun, după o pauză. Sigur că da ! Absolut. Pot să fac asta. Sper că n-ai povestit nimănui despre asta. Nu. Nimănui. Nici măcar... Adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Aha ! spun, după o pauză. Sigur că da ! Absolut. Pot să fac asta. Sper că n-ai povestit nimănui despre asta. Nu. Nimănui. Nici măcar... Adică nu, nimănui. N-am spus nimănui nimic. — Bine. Îți mulțumesc foarte mult și-ți rămân recunoscător. Zâmbește și se ridică de pe scaun. Îmi pare bine că te-am cunoscut, Emma. Sunt sigur că ne vom mai vedea. — Asta-i tot ? zic, luată prin surprindere. — Da, asta-i tot. În afară de cazul că dorești tu să discutăm altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
te chirchești ca naiba să găsești ce-ți trebuie. E locul perfect. — Mă duc eu, zic, străduindu-mă să o spun cu aerul cel mai firesc din lume. Dacă vrei. Ce-ți trebuie ? — Vrei tu să faci asta ? spune Caroline recunoscătoare. Mulțumesc, Emma. Caut o reclamă antică din nu știu ce revistă defunctă. Uite datele... Îmi Întinde o bucățică de hârtie și o iau, străbătută de un val subit de Încântare. În clipa În care se Îndepărtează, ridic telefonul cu un aer sobru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dau cu rimel și la ochiul celălalt. Câteva clipe mai târziu, aud un ciocănit discret În ușă. Intră ! zic, așteptându-mă să fie Lissy. Dar În ușă se află Jack, care Îmi Întinde un pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Connor nu e chiar cel mai mare fan al meu. Dar efectiv nu am de ales. — Ce să fac ? Mă privește absolut interzis. — Ai putea să răspunzi tu la telefon ? Doar o jumătate de oră. Ți-aș fi enorm de recunoscătoare... — Nu-mi vine să cred că ești În stare să mă Întrebi așa ceva ! zice Connor siderat. Știi bine cât e de important Jack Harper pentru mine ! Zău, Emma, te schimbi din zi În zi mai mult. Și nu În bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dacă să-l ia sau nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prânz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebându-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rușinată. O, Doamne, Connor, Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot ce s-a Întâmplat... El ridică o mână, cu un aer extrem de demn. — Nu are nici cea mai mică importanță. Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător dacă, de acum Încolo, vei accepta să fii cât se poate de sinceră cu mine. — Categoric, spun, Încuviințând foarte serios. Sigur. — Am... Început o altă relație, de curând, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și prințul Wiiliam e o făcătură ordinară... — ... și le vom spune tuturor tipilor cu care te vei Întâlni de acum Încolo că tot ce vrei e să-ți pună un inel cu piatră prețioasă pe deget ! Închei și mă uit recunoscătoare spre Lissy. — OK ! spune Jemima, cu lacrimi În ochi. OK ! Îți promit că pun punct definitiv subiectului. Îți promit. Te rog doar să nu pomenești nimănui de depozitul cu reduceri. Te rog. Acum pot să plec ? O imploră din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]