21,673 matches
-
Lisabona. Revine la Paris în 1946, unde împreună cu Brutus Coste și alți diplomați români din exil elaborează, sub egida lui Grigore Gafencu, câteva documente fundamentale pentru susținerea cauzei românești la Conferința de Pace din capitala Franței. În aceste împrejurări, C. redactează în limba franceză atât o microistorie a Transilvaniei, cât și un amplu raport diplomatic asupra Basarabiei și Bucovinei, pentru a servi ca bază documentară lucrărilor Conferinței, în sprijinul adevărului istoric pe care delegația oficială a guvernului de la București căuta să
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
sovietic. În 1948, cu ajutorul financiar al generalului Nicolae Rădescu, editează prima gazetă de informații a exilului românesc din Franța, „Curierul român”, pe care o multiplică prin procedeul monografierii, înainte de a încredința tiparului și câteva numere de sinteză ale acestei publicații, redactate în limba franceză. Membru în Gruparea Românească pentru Europa Unită, constituită la 1 iunie 1948 sub președinția lui Grigore Gafencu, C. activează timp de un deceniu în cadrul Uniunii Europene a Federaliștilor. Face, de asemenea, parte dintre membrii fondatori ai Centrului
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
literare, viitorul nuvelist I. Al. Brătescu-Voinești. D. Teleor și D. R. Rosetti-Max erau prezenți cu schițe și nuvele umoristice, iar G. I. Pitiș cu material folcloric. Se reproduc și basmele populare ale lui Petre Ispirescu. Din 1892, Nicolae Petrașcu a redactat o cronică literară, accidental intră în sumar și N. Iorga, cu o recenzie despre Al. Vlahuță, și deseori, spre sfârșitul secolului, se manifestă cu o seamă de cronici și recenzii A. Alexandrescu-Dorna. Personalității lui Eminescu i se rezervă un spațiu
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
suprimat, ziarul și-a suspendat apariția, iar Ministerul de Interne nu a mai dat aprobarea de reapariție, obligându-l astfel pe Grigorie Heliad să îi schimbe titlul în „Sentinela română”, nume sub care se va tipări în 1865. Ziarul era redactat de C. A. Rosetti, Radu Ionescu (care semna Radion) și, probabil, de Eugeniu Carada. Se publicau și articole care figuraseră mai înainte în „Românul”, versuri de V. Alecsandri (de asemenea republicate), satire (nesemnate) de C. A. Rosetti, versuri de Andrei
CONVENŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286400_a_287729]
-
în modele și, pentru a denunța toate acestea, începe să se confeseze, în scris, bineînțeles. Scrie, în fine, ca să nu se sinucidă. Scriitura lui Cioran este de la început un spectacol intelectual și așa va fi până la sfârșit. În aprilie 1933 redactase deja jumătate din Pe culmile disperării, o carte lirică, „de cea mai bestială și apocaliptică tensiune”, anunță el cu un fel de mândrie tragică. Colaborase, mai înainte, începând din 1931, la „Mișcarea”, „Gândirea”, „Floarea de foc”, „Arhiva pentru știință și
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
nou ritmurile. Sunt deosebiri de nuanțe, nu de esență. C. lucrează o vreme (1936-1937) ca profesor la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. În 1937 primește o bursă din partea statului francez în vederea unei teze de doctorat, pe care nu o va redacta niciodată. Își manifestă, prin câteva articole publicate în revistele vremii, simpatia pentru Garda de Fier, mișcare politică extremistă de dreapta, fapt pe care-l va regreta mai târziu: „Ce nebunie! În orice caz, am tras toate ponoasele și învățămintele de
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Caiete critice, Ana Blandiana, „Setea de paradis”, Atelier hermeneutic, Marian Papahagi și noua critică literară; Monica Lovinescu, Marin Sorescu printre contemporani, Refugiile lui Buzura ș.a. Sumarul revistei mai include o rubrică („Ex-libris”) de consemnări ale aparițiilor editoriale românești în Occident, redactată în limba română sau în alte limbi și unde semnează G.C. Vocke, Pavel Chihaia, Scarlat Ioanide, Elisabeta Axmann-Mocanu. Alte două rubrici sunt dedicate cronicii muzicale („Melos”) și plastice („Contur”). Între colaboratorii importanți, se numără, sporadic, Vintilă Horia, Radu Tudoran și
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
totuși: conviețuirea, în care se arată că publicația va încerca o mai bună definire a „idealurilor și necesităților spirituale” ale românilor din Ungaria, „a conviețuirii româno-ungare în complexitatea ei, a problemelor cu care se confruntă zilnic o naționalitate”. Revista e redactată în limba română, dar nu respinge articolele scrise în limba maghiară, care sunt mai numeroase începând cu numărul al doilea. În mare, sunt prezente următoarele rubrici sau secțiuni: „Politică minoritară”, „Istorie locală”, „Alte comunități românești”, „Școala”, „Viața creștinească”, „Tradiții”, „Limba
CONVIEŢUIREA (EGGYÜTTÉLÉS). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286401_a_287730]
-
plastică ceea ce e a patra dimensiune pentru geometria modernă”, c. ar fi „o armonie abstractă cu legi fixe, o creație pură, în care obiectul e cu raporturi de linie și culoare echilibrate”. Într-o Aviogramă din „75 HP”, poetul își redactează aserțiunile în stil sibilinic. „Vibrează diapazon secolul” vrea să zică: mașinism, dinamism, sincronism; „hipism ascensor dactilo-cinematograf” trimite la urbanism; „autobuz”, „transatlantic”, „Paris Londra New York Berlin”, „cablograme cântă diastola stelelor” înseamnă maximă viteză ș.a.m.d. Realizarea unui asemenea program implică
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
Mișcarea literară” (condusă de Liviu Rebreanu), „Viața literară”. Consiliat de Vladimir Streinu, frecventează cenaclul lui E. Lovinescu (1926-1932) și publică în „Sburătorul”, organul grupării. Împreună cu Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, colegi de facultate, cărora li se alătură Tudor Șoimaru, C. redactează revista „Kalende” (1928-1929, 1943); pe cei trei îi solidarizează spiritul de independență intelectuală vizând fenomenul literar în perspectivă estetică, dincolo de orice misticism național, de considerente biografice ori de grup. Personalitatea tânărului critic se conturează distinct în cadrul săptămânalului „Vremea”, unde asigură
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
intră sub o zodie nouă. Revista apare la 20 ale fiecărei luni, revine la vechiul format mare (din 2002, se reia însă formatul carte), cu câte 16 pagini (extinse cu timpul la 48) și cu frontispiciul de odinioară. Numerele sunt redactate color, reproducând de fiecare dată operele unor graficieni, plasticieni, sculptori români mai vechi sau mai noi. Ținuta este una de excepție. Editorialul semnat de Cassian Maria Spiridon, intitulat Un alt început, susține ideea unei etape cu adevărat noi începând de-
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
, gazetă săptămânală de informație, apărută la Iași cu începere de la 18 februarie 1790 și din care s-au găsit, până acum, primele cinci numere, ultimul fiind cel de la 1 aprilie 1790. Periodicul, redactat în limba franceză, era editat de comandamentul trupelor rusești ale feldmareșalului G. A. Potemkin și cuprindea în special știri cu caracter militar și administrativ. Este foarte posibil, deși dovezi încă nu există, să fi făcut parte din redacție și reprezentanți
COURRIER DE MOLDAVIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286455_a_287784]
-
Ardelene. Întâia prelucrează informații după Louis Maimbourg (Histoire du schisme des Grecs) sau Cristofor Peichich (Speculum veritatis), urmând o schiță de istorie ecleziastică (a ritului creștin în Imperiul Roman de Răsărit, până la căderea Bizanțului sub turci). Având în față Catehismul redactat de De Camellis, C. încerca, în cea de a doua, mai cu seamă clarificări de ordin confesional; dintr-o necesitate, resimțită, poate, din nevoia de a apăra - cu argumente în parte preluate de la Inocențiu Micu-Klein - poziția acelei pături de intelectuali
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
, publicație culturală apărută lunar și (o scurtă perioadă de timp) trimestrial la Detroit (Michigan, SUA), din noiembrie 1952. Redactată de un comitet de preoți și mireni, revista este purtătoare de cuvânt a Episcopiei Misionare Române în America. Publicația, subintitulată „Foaie de zidire sufletească pentru popor”, încurajează dialogul intercreștin, chemând la înțelegere, frățietate și împreună-lucrare pentru refacerea unității de credință
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
nefiind citite și aprobate la întrunirile societății. Cu deosebire după 1893, un cuvânt hotărâtor în stabilirea sumarului și a orientării l-a avut T. Maiorescu, ale cărui sfaturi contribuiseră și înainte la definitivarea profilului publicației. De altfel, tot el a redactat și programul C.l., plasat sub semnătura lui I. Negruzzi, căruia însă nu-i aparține decât un singur paragraf. Reflectând cu fidelitate scopurile Junimii, programul preconiza eliberarea literaturii de servituțile de până atunci, insistând cu fermitate pentru separarea domeniilor activității spirituale
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
cazurilor lui John Fillmore. Spiritul de echipă - boală de care, după cum declară singur, scriitorul nu s-a vindecat niciodată - își face simțite simptomele începând de acum: „Până în 1973, la terminarea facultății, am făcut parte dintr-un grup de tineri care redactau revista de perete-afiș «Noii». Acești tineri se numeau Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Constantin Stan, Ioan Flora, Gheorghe Ene, Ioan Lăcustă. Grupul acesta nu mai există astăzi, dar spiritul său s-a impus, și asta poate în prelungirea căutărilor Școlii de la
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
Literatura română a anilor ‘70, Literatura română de după 1944), postfețele semnate la traducerile unor romane precum Creanga de aur (M. Sadoveanu), Bietul Ioanide și Scrinul negru (G. Călinescu), Delirul (Marin Preda) și, nu în ultimul rând, medalioanele despre scriitorii români redactate în cadrul unor prestigioase lexicoane (Lexicon fremdsprachiger Schriftsteller, Leipzig, 1977- 1980; Lexicon ost und südosteuropäischer Literaturen, Leipzig, 1990; Kindlers Neues Literaturlexicon, München, 1990-1991) au contribuit substanțial la cunoașterea literaturii române în perimetrul cultural german. De o mare mobilitate intelectuală, posedând, în
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
acest șoc să-i fi grăbit sfârșitul. Încă elev, în 1927, împreună cu alți colegi, B. scoate la șapirograf o foiță literară, „Revista noastră”. Peste câțiva ani, va fi redactor la „Cuvântul muncitoresc” (1932). Conduce „Ecoul Silistrei” (1932-1933), împreună cu Paul Florențiu redactează „Lira dobrogeană” (1933), iar cu D. Găvan, „Talpa țării” (1933). A mai colaborat la „Dunărea”, „Lumina”, „Rod nou” (uneori, sub pseudonimul Kamadeva), „Solia”, „Nenufar”, „Cuget dobrogean”, „Festival”, „Naționalul nou”, unde a fost și secretar de redacție, „Năzuința”, „Flamura” ș.a. Cu
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
redactor la secția de teatru-cinema. Scrie versuri de la vârsta de paisprezece ani, publicându-le în revista pentru copii și studenți „Țara visurilor noastre”. Atunci își alege pseudonimul Maya Bistra, sub care colaborează la diferite reviste culturale din Timișoara și Cluj. Redactează împreună cu Raoul Șorban, „Caietele” de spectacol ale Teatrului Național din Cluj. Redebutează în „Luceafărul” (1964), cu un fragment de roman, și editorial cu romanul Blana de focă (1966). Publică fragmente de roman, reportaje literare, interviuri, reportaje despre localități bănățene în
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
la http://www.mdlpl.ro/ documente/turism/ studii strategii/masterplan partea 1.pdf, accesat la 9.05.2011), structurat pe mai multe părți, care stabilește, printre altele, Și direcțiile prioritare de dezvoltare pentru perioada de 20 de ani pentru care a fost redactat. 2.3.1. Consumatorul în turism Comportamentul consumatorului în turism s-a modificat radical în ultimii ani. Există numeroși factori care au contribuit la această modificare, dintre care îi putem menționa pe următorii (ordinea este aleatoare): factori politici: legislația, modalitatea
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
de diletant și juisor al vieții, atât de străine abstractorilor de chintesențe”, „lipsa de aplicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale”, cel care se socotea „un rătăcit prin lumea intelectualilor” s-a hotărât, în primăvara anului 1950, să-și redacteze amintirile, adunându-le în două impunătoare manuscrise: Lume și întâmplări dintr-o jumătate de veac (1900-1950) și Oameni văzuți de aproape (1900-1950). O tentativă a fiului său de a le tipări, prin 1975, a rămas fără rezultat, astfel că lucrarea
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
tipărea la București (1903-1904). „Deșteptarea” (Salonic, 1908) este ultimul periodic editat de B. în afara României. Împreună cu Marcu Beza mai tipărise în 1906-1907, la București, „Graiu bun”, al cărui director era, folosind tot pseudonimul N. Macedoneanul. Sunt cele din urmă publicații redactate în aromână și conduse de el. De acum, colaborează doar sporadic la alte gazete dialectale și se consacră ziaristicii în limba română, timp de aproape o jumătate de secol, scriind la peste o sută de ziare și reviste, între care
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
BIBLIOTECĂ ROMÂNEASCĂ, revistă care a apărut la Buda în ianuarie 1821, în 1829, 1830 și 1834. Zaharia Carcalechi, „ferlegher” la Tipografia Universității din Buda, a editat și redactat această publicație, tipărind în 1821 prima parte, în 1829 și 1830, câte două părți, iar în 1834, ultimele patru. În mai multe rânduri el anunță că va scoate revista de douăsprezece ori pe an. Împrejurările îl obligă, însă, de fiecare
BIBLIOTECA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285731_a_287060]
-
pe scurt îi aparțin lui Damaschin T. Bojâncă. Carcalechi este autorul articolelor-program și al dedicațiilor ce însoțeau unele numere. El scrie articole de istorie, care au un pronunțat caracter de popularizare, traduce din greacă și germană povestiri și istorioare moralizatoare, redactează știri privind viața culturală din Principate, informații bibliografice (Izvorul cărților), liste cu prețul mărfurilor ș.a. Literatură originală s-a publicat puțină: fabula Guzganul de cetate și cel de câmp de Gh. Asachi, poezia Ruinurile Târgoviștii de V. Cârlova. Un articol
BIBLIOTECA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285731_a_287060]
-
manifestat și în planul istoriografiei, prin traducerea unor texte reprezentative, precum studiul lui O. Górka despre Cronica lui Ștefan cel Mare. În domeniul literaturii comparate, s-a remarcat, printre altele, prin studiul Două epopei țărănești. Reymont și Rebreanu (1932). A redactat un manual de limba română și o monografie despre Nicolae Bălcescu, ce cuprinde și traducerea integrală în polonă a Cântării României (pledând, cu noi argumente, pentru paternitatea lui Bălcescu). A făcut parte din comitetul de redacție al marelui Dicționar român-polon
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]