3,930 matches
-
că voi fi informat acasă, la Iași, prin scris și telefonic. Trecuseră deja două săptămâni de la întoarcerea la Iași și... nimic. Deja ai mei și colegii începuseră să se uite într-un mod ciudat la mine, unii gratificându-mă cu remarci gen: halal să-ți fie, te credeam mai isteț, ne-ai făcut de râs, unii mai apropiați făcând chiar apel la folclorul național cu bine cunoscuta calificare "te-ai dus bou și te-ai întors...!" Cum învățasem la materialism că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Leana" la "micul echipament" pe prima pagină a "Scânteii"! Ce bine că nu s-a descoperit mașina de citit gândurile oamenilor! Apropo de mănăstiri, erau un obiectiv foarte solicitat, iar aprecierile erau întotdeauna exprimate la superlativ! Îmi amintesc de o remarcă a fostului prim-ministru britanic Harold Wilson: "Dacă Anglia ar avea asemenea monumente, le-ar păstra sub un clopot de sticlă!". Mi-a fost dat să întâlnesc însă și o altă atitudine față de minunatele noastre mănăstiri. În august 1977 avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de vânătoare. Mi-am exprimat părerea de rău , gândind în sinea mea că nu numai câinii erau prost hrăniți în România ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul "înapoi. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca "dă-l dracului, sa-l aruncăm peste gard, mama lui de javra cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord , tov. Plutonier aruncându-l peste gard cu supărare celui conștient că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct lamentărilor și solicitând "o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și de atunci am rămas "prieteni"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
respect pentru om, dragoste, bucurie pentru natură, afecțiune pentru anumite așezăminte și locuri în ambianța cărora s-a ridicat și a trăit. Stins din viață la 20 septembrie 1988, Călin Alupi a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași. Așa cum remarca Grigore Ilisei, „opera lui Călin Alupi reprezintă un reper sigur și înalt în pictura românească”. ANDRONIC, ALEXANDRU (1915-1995ă ISTORIC ȘI ARHEOLOG Distins cercetător în domeniul istoriei medievale și moderne a României, prof.dr. Alexandru Andronic s-a născut la 2 iunie
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
banale, despre o ceașc) de cafea sau faldurile unei draperii, despre o g)leat) pus) sub un burlan: „Savurând, iubind contemplarea” gusturilor, culorilor, formelor, miresmelor. Cred c) aceast) capacitate de a contemplă a fost și ea afectat). Ceea ce Îmi reamintește remarcă f)cut) de A.B. Yehoshua despre dificultatea (mai degrab) imposibilitatea) de a bloca vacarmul vieții moderne, „lipsa solitudinii, incapacitatea de a fi singur În sens spiritual și de a accede la o viat) de creativitate intelectual)”. În Vest, În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
era surprinzător că Ninon adormea la toate spectacolele. Surprinzător era că dormea și vedea În același timp, căci, trezindu-se la sfârșit, Își comunica impresiile despre un detaliu sau altul din spectacol, de fiecare dată cu acuratețe și având În remarcile ei totală dreptate. Ninon vedea prin somn, avea un extrasimț. Această mare doamnă a teatrului era faimoasă și pentru instinctul cu care selecționa calitatea. O mirosea de la distanță. De aceea, În timpul vieții ei, festivalurile au beneficiat din plin de impulsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
voce bine impostată, și-a permis să spună În plină ședință: „Știm și noi că ofertele de lucru pe care le primește Șerban În străinătate se datorează funcției de director la Național. Profită de cartea noastră de vizită!“. Astfel de remarci, comice În provincialismul lor, m-au ajutat de fapt să demisionez cu mai puțin regret. Când am ajuns la Viena, aproape de sfârșitul anului 1993, am regăsit acolo condiții de lucru care Îmi dădeau bucuria și pasiunea pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al lui Andrei Șerban este cel al fluidității, al transparenței, al captării momentului prezent, care conține În sine și trecutul, și viitorul. Mai precis, trecutul și viitorul sunt reconstruite, redescoperite, revelate de singura realitate vie - cea a momentului prezent. Aceeași remarcă poate fi făcută În privința formelor de creație. Andrei Șerban trece cu ușurință de la spectacolul bazat pe text la cel bazat pe muzică, de la improvizație la Shakespeare, de la Agamemnon la Văduva veselă, de la Neguțătorul din Veneția la Turandot. Frontierele Între diversele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și Berlin, s-a Întâmplat să mă plimb de-a lungul lacului În noaptea aceea rece și cețoasă. Undeva, o lumină singuratică dilua vag Întunericul și transforma ceața Într-o burniță vizibilă. „Il pleut toujours en Suisse“ - fusese una dintre remarcile Întâmplătoare care o făcuseră odinioară pe Mademoiselle să plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Lenski recita mai departe, Îmi dădeam seama că, cu câteva excepții - de pildă, Samuel Rozov, un coleg de școală sensibil -, auditoriul Își bătea joc pe ascuns de spectacol și că, după ce se va Încheia, va trebui să Înfrunt diverse remarci jignitoare. Mă trecea un fior de milă Îngrozitoare pentru Lenski - pentru cutele umile de la baza capului ras, pentru vitejia lui, pentru mișcările nervoase ale bețigașului lui, deasupra căruia - ca niște pisoi care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care constituie codul secret al familiilor fericite. Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un servitor, dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la spate cu o fundă mare de mătase neagră. Gâtul ei minunat era Întotdeauna dezgolit, chiar În iernile din St. Petersburg, căci reușise să obțină permisiunea de a nu purta gulerul sufocant al uniformei școlărițelor din Rusia. Ori de câte ori făcea o remarcă nostimă sau rostea cu un glas de clopoțel o mostră din vastul ei bagaj de poezie minoră, avea un fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scriitor când amândoi erau tineri. De pildă, ori Lidia, ori eu (care din noi se Întâmpla să aibă inspirație) spunea - să zicem - pe terasă, după cină: „Scriitorului Îi plăcea să iasă pe terasă după cină“ sau „O să-mi amintesc Întotdeauna remarca făcută Într-o noapte caldă de V. V.: Este, Într-adevăr» - a observat el - «o noapte cald㻓; sau și mai stupid: „Avea obiceiul să-și aprindă țigara Înainte de a o fuma“ - toate acestea rostite cu Înflăcărare, pe un ton grav și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-l citează Eliade decât incidental și n-am impresia că-l numără printre autorii lui de căpătâi, deși îi e funciarmente extrem de apropiat ; dacă l-ar fi citit mai stăruitor, poate ar fi făcut el întâi, cu mai multă autoritate, remarca surprinzătoare și, găsesc eu, profundă, făcută de Marguerite Yourcenar, că Montaigne a fost europeanul cel mai aproape de înțelepciunea taoistă. A spune despre un autor de tratate științifice că e un eseist sună mai degrabă discreditant, fiindcă s-a abuzat și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
apropierea e posibilă, existențialismul fiind în definitiv o filozofie romantică de un tip mai profan) îl duce pe I. Negoițescu la aprehendarea sâmburelui ontic al poeziei eminesciene, pe care îl caută, firește, în zona plutonică. Se poate introduce aici o remarcă privitoare la deosebirea de optică dintre comentariul său și cel al lui Călinescu (abstracție făcând de diferența lor atât ca volum, cât și ca importanță - deși importanța primului e și ea departe de a fi mică). G. Călinescu, așa cum reiese
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care-i făcea pe toți să râdă, dar care avea momentele lui de solitudine, din care privea foarte scrutător abisurile, aceste abisuri ale ființei umane. Există însă niște remarci interesante de raportat la Caragiale, care mi-au fost sugerate de lectura a două cărți - de una, în principal - ale lui Mihail Bahtin, în special Poetica lui Dostoievski. M-a uimit câtă afinitate și chiar suprapunere se poate face între
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și poporului său, care fu creat apoi, drept teritoriu toate pământurile din est. În acest fel marele Geronimo povesti viața și istoria apașilor lui S.M. Barrett, în 1904. Aici este și copia unei fotografii celebre a lui Geronimo, precum și câteva remarce asupra textului prezentat de editorul american. Azi-noapte am reușit să adorm totuși, după care m-am trezit foarte devreme. Am nervii mei, mes vapeurs, cum spunea Baudelaire, pe care nici o farmacopee celestă nu i-ar putea vindeca. Tu singură ai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Leana" la "micul echipament" pe prima pagină a "Scânteii"! Ce bine că nu s-a descoperit mașina de citit gândurile oamenilor! Apropo de mănăstiri, erau un obiectiv foarte solicitat, iar aprecierile erau întotdeauna exprimate la superlativ! Îmi amintesc de o remarcă a fostului prim-ministru britanic Harold Wilson: "Dacă Anglia ar avea asemenea monumente, le-ar păstra sub un clopot de sticlă!". Mi-a fost dat să întâlnesc însă și o altă atitudine față de minunatele noastre mănăstiri. În august 1977 avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am exprimat părerea de rău, gândind în sinea mea că nu numai câinii erau prost hrăniți în România, ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul" înapoi, la stăpânul lui. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord, tov. Plutonier aruncându-l peste gardul din Colentina cu supărarea celui conștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct lamentărilor și solicitând "o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și de atunci am rămas "pretini"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
turismul cu Austria a reușit să contracteze numărul de turiști planificat și chiar să îl depășească, atrăgându-și invidia "meseriașilor" din ONT! Stimate tovarășe "sifon" Liviu, mulțumesc pentru unele "aprecieri" pozitive la adresa mea din NOTA olografă de 2 pagini. Unele remarci "post festum", dacă-mi permiți. Dacă prestația mea profesională în cei 15 ani petrecuți în MAE a fost răsplătită cu 15 calificative de "foarte bine", de ce am fost "purificat"? Au contat în principal "culoarea ochilor" și raporturile cu "Cooperativa"? Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
s-a Întâlnit cu Bismarck, care a ridicat cu oarecare violență chestiunea evreilor din România, declarând reprezentantului român pe un ton destul de tranșant „sunteți niște sălbatici. Ni s-a spus că aruncați cu pietre În evrei și le spargeți capetele”. Remarca germanului n-a fost pe placul lui Carp, mai ales știut fiind faptul că acesta apărase pe evrei În Cameră În 1868, și avea s-o mai facă și În 1879, așa Încât, deși s-a simțit ofensat, a rămas stăpân
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
despre întâlnirea dramaturgului cu un mare artist, un om de o veselie, de o euforie sclipitoare, unul din idolii teatrului rus prin 1980-90. "Acest om se va sinucide", i-a spus Cehov lui Stanislavschi, după.plecarea actorului. Stanislavschi mărturisește că remarca l-a stupefiat. După moartea lui Cehov, artistul s-a sinucis, într-o criză de melancolie. Ceea ce astăzi ni se pare firesc (este vorba de un sindrom atunci necunoscut) era șocant în perioada menționată. (Și totuși, Anton Pavlovici, chemat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-a promis că va renunța la acel viciu, devenindu-mi mai apoi și prieten». Vechiul și înțeleptul proverb al lingurii de miere și al butoiului cu oțet a funcționat iarăși. Timpul cel mai frumos din viața mea» Ciudată această remarcă a lui Calabria asupra vieții militare. Superiorii seminarului credeau că pe durata acestei perioade i-ar trece cheful de a mai deveni preot. Tinerii recruți, în general, consideră timpul cătăniei o perioadă negativă sau inutilă. În schimb, Calabria, îi mulțumește
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]