3,846 matches
-
dat cu ceva în cap? Nu. S-a scuzat că n-o să-mi mai poată cumpăra pick-up. "Un dobitoc, mi-a spus înciudată, s-a găsit să reclame că ouăle sînt stricate..." La care eu, zîmbindu-i cu candoare, i-am replicat: "Dobitocul ăla am fost eu". Acum, "musafira" servește la raionul de pîine. Îmi face mare plăcere să cumpăr pîine de la ea: răscolește tot raftul pînă alege pîinea cea mai arsă și mi-o dă. Eu, politicos, îi mulțumesc și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Graur, am calculat varianta propusă. Veți scoate apa împreună cu azotul. Să-ți dictez parametrii de lucru. Notez în agendă parametrii dictați de Graur și-i compar cu posibilitățile instalației. Petre, îi spun, tensiunea din filtre e aproape de limită... Nici o grijă! replică Ion în interfon. Filtrele țin. Garantez eu că nu se scurtcircuitează! Bine. Atunci la lucru! exclam bucuros. Succes! aud cîteva voci în interfon. Mulțumim! le zic și închid. Vlad se foiește pe scaun, mormăind ceva furios. Ce-i, Vlade? îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lei parcă... Un cetățean mai bine îmbrăcat, lent în mișcări și cu o privire încruntată, pe care îl văd tot mai des în ultima vreme prin magazine, se apropie de mine: Tovarășe, vorbele dumneavoastră... Astea n-au fost vorbe! îi replic eu. Au fost acuzații. Va trebui să le dovediți. Dovezi au existat. Va trebui să văd unde s-au pierdut. Să aflu cum s-a transformat o acțiune criminală în "zel negustoresc depus la depășirea planului de vînzări"... Mulțumit? Interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei. Nu vă permit să mergeți alături de mine“. Pe urmă, cum jandarmul îi zicea „mamă“, i-a tăiat scurt vorba: „Asta-i culmea, îți interzic să-mi spui mamă, sărăntocule!“ Și celălalt, umilit: „Da’ cum să vă spunem?“ „Cum?“ a replicat ea. „Cocoană.“ „Nu mai sunt cocoane“, a zis el. „Ba da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica, la geam, când i-am văzut prima dată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
m-au făcut să zâmbesc. Am avut impresia fugitivă că ești aici, că te faci frumoasă ca să te duci la un ceai și că mă întrebi: „Dacă aș pune colierul barbar cu rochia asta?“ „Da, merge“, ziceam eu. Și tu replicai: „Nu, colierul cel mic merge mai bine“. [20 noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am auzit vocea iubită, așa de caldă, așa de apropiată, care mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oamenii din țară [În privința «chestiunii evreiești»] ! Aș voi ca să se ridice Într-un balon uriaș toți evreii din țară, pentru numai câteva ceasuri numai, și atunci s-ar vedea ce Înseamnă acest element [etnic] pentru noi”. „Din nenorocire - i-a replicat A. Stern -, asemenea experiențe nu-s cu putință” <endnote id=" (754, II, p. 263)"/>. Moses Gaster și I.L. Caragiale au fost convinși de faptul că „elementul evreiesc” era motorul dezvoltării economice și comerciale a comunității. Ca și Werner Sombart, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uliță din Iași, un umil „ciubotar evreu” care lucra neobosit În dugheana sa „la 3 ore după miezul nopții”, În timp ce câțiva bețivani români tocmai ieșeau dintr-o cârciumă din apropiere. „Iată românul d-voastră ! Iată și evreul meu !”, le-a replicat P.P. Carp colegilor săi (Gh. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași) <endnote id=" (898, p. 29)"/>. Conservatorul Petre P. Carp, ministrul Instrucțiunii publice, se adresa astfel românilor de la tribuna Parlamentului, În 1875 : „Vreți să biruiți În lupta cu evreii ? Fiți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
publicat În 1934 : - Cu evrei ca dumneata - zice Mircea Vieru, un personaj cu puseuri naționaliste - pacea [dintre români și evrei] va fi oricând posibilă. Mai mult chiar decât pacea : iubirea. - „Cu ovrei ca dumneata...” Am mai auzit vorba asta - Îi replică protagonistul romanului, un alter ego al autorului -, „Dacă toți evreii ar fi ca tine...”. E o amabilitate așa de veche. Și așa de umilitoare... <endnote id="(219, p. 218)"/>. Comentând apreciativ lipsa de scrieri antisemite În opera lui Caragiale, publicistul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ungurului, acesta a spus supărat : „Ăsta-i ghinion !”. Iar Isus a decis : „Ei bine, al tău să fie ghinionul”. Când, la aceeași rugăminte, evreul a primit același refuz, el a exclamat nervos : „Aceasta este o mare Înșelătorie”. Isus i-a replicat pe loc : „Ei bine, atunci, a ta să fie Înșelătoria”. Finalul acestei povești populare multietnice este specific legendelor etiologice : „De aceea ungurii au parte Întotdeauna de ghinion, nemții au toate lucrurile bune, turcii stăpânesc Țara Sfântă, iar evreii au Înșelătoria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
asprime cazonă, ce mă desființa ca om. După o ultimă și disperată încercare de a ieși pe cale ierarhică la raportul companiei ca for imediat superior, când locotenentul instructor m-a trimis la loc cu același sec „Marș în front!”, am replicat cu voce tare că, în ziua următoare, voi ieși direct la raportul companiei. Locotenentul, văzând hotărârea mea disperată de a merge mai departe cu orice preț, a bătut în retragere, dându-și seama că a întins coarda prea tare... Puțin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
corpolent, sigur pe el însuși, recomandându mă ca director al școlii. N-am reținut numele și nici rostul celui prezentat, dar îi spun cu lehamete: „Mai bine nu mai eram director!”... - Știm noi că aici colectivul școlii este scindat, a replicat imediat cel prezentat. - Ba, greșit știți dumneavoastră! și enervat plec întorcându-i spatele. Totul decurge obișnuit, dar eu nu-mi mai aflu locul... Ajung târziu acasă, aproape nu discut nimic cu soția, însă afirmația că aici ar fi scindat colectivul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apărute în jurul acestora. "Vedeți, pe noi nu ne-a întrebat nimeni nimic, domnule Bocancea", a spus generalul cu o undă de reproș în glas. Nu, dar putem să dăm un răspuns la întrebările care nu ni s-au adresat", am replicat. Așa ne-am pus de acord că trebuie să scriem o carte în care să povestim ce am făcut noi la Revoluție: domnia sa în calitate de comandant, iar eu în calitate de militar în termen. A trecut ceva vreme, am fost implicat în diverse
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
soția la minister, mai vorbeam cu neamurile de la Iași, cu amicii din București, convorbiri banale, fără importanță, ziceam eu, pentru "organe". Cum soția mi-a "reclamat" că "aude voci și că i se pare că telefonul e ascultat", i-am replicat că mulți în istoria creștinismului "au auzit voci", iar în privința ascultării, neavând nimic suspect în convorbirile noastre, i-am invitat neprotocolar și nediplomatic pe toți cei care ne ascultă "să ne pupe undeva", indicând bineînțeles și "destinația precisă". În preajma Crăciunului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
răchită și o minge de volei. Neînțelegând semnalele disperate, tovul mi-a spus:" sunt ale tovarășilor, nu-i voie să treacă străini pe aici" (retrospectiv scena lui Schiller cu Wilhelm Tell și pălăria împăratului mi se pare oareșicare). I-am replicat că străinii au nevoie de scaunul de la toaleta și nu de fotoliile tovarășilor. N-a înțeles, a continuat cu "plecați imediat de aici" și a trebuit din nou să recurg la formula cu tov. General, care l-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe jos, distanța fiind mica și vremea frumoasă. Aveam cu toții ecusoane cu "liberă trecere", care nu ne-au folosit când am fost opriți după câțiva pași, de un "organ". I-am explicat cine suntem și unde ne ducem. Ne-a replicat că nu putem trece, întrucât a primit ordin de la superiori că intre orele 16,00-18,00 nici un pieton nu are voie să treacă prin Piața Palatului și că ecusoanele nu anulează calitatea noastră de "pietoni", așa că ...nu se poate. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o manieră insolită în noaptea de Crăciun a anului 1553, când, atacat de indienii mapuches conduși de căpetenia Lautaro, a fost capturat, legat de un copac și i s-a turnat pe gât aur topit! "Bine i-au făcut", a replicat ascultătoarea mea, replică ce m-a pus puțin pe gânduri cu privire la sexul slab și frumos! Am continuat după o pauză de respirație și meditație cu lectura: suprafața 2.006.626 km pătrați, din care teritoriul continental 756.252 km pătrați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că "mostrele" prezentate nu au plăcut partenerilor, "Cocul" a reacționat: "Păi fac ce vor? Trebuia să nu acceptați această jignire și să le dați cu mostrele în cap!" la plângerea altui delegat că firma străină întârzie deschiderea acreditivului, Cocul a replicat: "Nu trebuie să stăm la mâna lor. Dacă nu-l deschid ei, să-l deschidem noi!" o tânără colegă de la ONT a dorit să evidențieze în cuvântarea sa că "există pe piața externă un "trend" pozitiv pentru oferta turistică românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a interesat de problemele de muncă, orar etc., ci doar de salariu. Era dactilografă la Banca Națională și credea că la MAE salariile sunt ca în SUA. Am întrebat-o ce pretenții are, mi-a spus și i-am replicat că un asemenea salariu nu-l am nici eu, la care "catindata" mi-a întors, spatele gratulându-mă cu propunerea: "Atunci bateți dumneavoastră la mașină!". Cu "exteriorul" treburile au fost mai tragi-comice. Într-o dimineață, secretara mă anunță că sunt căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
externe uruguayan, nu-și mai amintea că fusese la Montevideo și mi-a revenit mie datoria "de onoare" să-i reamintesc acest "amănunt" de față cu toți colaboratorii săi prezenți la discuții, la care "înaltul omul de afaceri" mi-a replicat cu nonșalanță: "Este posibil să fi fost, am atâtea deplasări..."!) În acest domeniu sensibil și deficitar, al relațiilor economice, pe lângă găsirea de debușeuri pentru mărfurile românești, am avut în vedere realizarea a două obiective "transmise din țară". Erau două obiective
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
m)rturie În fața unui mare juriu, al c)rui președinte l-a Întrebat: „Pentru ce ați fost trimis În acest lag)r? Ce crim) ați comis?”. „Nici o crim), nu a avut loc nici un proces.” „Nu poate fi adev)rât”, a replicat președintele. „Oamenii sunt trimiși la Închisoare pentru anumite fapte. Probabil c) dumneata ai avut un dosar penal În țara de origine.” Când citesc ce scrie Sartre În problema evreiasc), nu mai sunt atât de surprins de cat de departe de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
atunci când mănânc, mă gândesc doar la ce fac În acel moment.“ Le-am mulțumit tuturor pentru generozitatea cu care ne-au primit și În special Meșterului Kanze. Mi-a răspuns: „E mai bine să dai decât să primești“. I-am replicat glumind: „Asta Încerc și eu să fac când lucrez cu actorii. Dar aici simt că e un loc În care am primit foarte mult. Văzând cum se pregătește un actor Nô lucrând cu el Însuși toată viața, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
brusc: „Întrebarea aceasta nu este În carte, domnule!“ - dar era. În cele din urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania printre nămeți, prin viscol, și s-a urcat disperat și tăcut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mele singuratice (cu câteva secunde Înainte de a Încasa cea mai zdravănă bușitură pe care am Încasat-o vreodată pe un ring), cineva a spus ceva despre mine când treceam rotindu-mă prin apropiere și o voce feminină nazală i-a replicat „Da, nu-i așa că este fermecător?“. Mai văd și acum silueta ei Înaltă Îmbrăcată Într-un taior bleumarin, făcut la comandă. Pălăria mare, de catifea era fixată cu un ac strălucitor. Din motive evidente, am hotărât că numele ei este
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută, găsește." Domnia ta nu cetești Sfânta Scriptură? Tocmai c-o cetesc, replică Juga, și de acolo am învățat că "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere". Pot să mă dau și-n tur și-n cap, n-am! Dacă n-am?! N-am! Cum "n-ai"?! Să ai! Ce fel de vistiernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Isaia... Nu mi-am dat sama... Să-l ierte Dumnezău... Și... și să ne ierte și pe noi... Dracu' l-a pus să se bage?! Nu se știa că-i năvleg?! Cu mâna lui și-a făcut-o. Destulă vorbărie! replică Isaia. Să trecem la faptă! Steaua tiranului e spre apus. E singur... Credința multora în Vodă a început să se clatine. Apusul l-a lăsat ca cucu' pe cracă. Singur și-a săpat groapa, cu sabia și-a săpat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]