3,646 matches
-
al lagărelor de muncă forțată și a închisorilor și lagărelor de detenție și de tranzit asociate. Cum aceste lagăre găzduiau criminali de toate tipurile, sistemul -ului a devenit cunoscut ca un loc pentru deținuții politici și ca un mecanism de represiune a opoziției politice în Uniunea Sovietică. Chiar dacă a întemnițat milioane de oameni, numele a devenit familiar în Occident după publicarea de către Aleksandr Soljenițîn a cărții "Arhipelagul " în 1973 care făcea asemănarea dintre numeroasele lagăre împrăștiate în toată țara cu un
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
a avut un impact enorm asupra culturii sovietice. Cartea lui Alexandr Soljenițîn "Arhipelagul Gulag" nu a fost prima operă literară care a tratat problema lagărelor. Dar a fost prima care a demonstrat ca Gulag-ul a fost un instrument al represiunii guvernamentale îndreptată impotriva propriilor cetățeni la o scară de masă. Gulag-ul a ajuns să aibă o influența majoră asupra gândirii contemporane și a devenit o parte a folclorului modern din Rusia. Multe cântece ale cântăreților-compozitori (cunoscuți sub numele de
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
moderați încă mai păstrează o influență semnificativă în restul țării. Ei preferau să lase guvernul să meargă până la capătul posibilităților sale și să-și dovedească incapacitatea de a gestiona problemele revoluției: pacea, ziua de lucru de 8 ore, reforma agrară. Represiunea s-a abătut, totuși, asupra bolșevicilor. Troțki a fost închis, Lenin a fost obligat să fugă și să se refugieze în Finlanda, ziarul bolșevic "Rabotci i Soldat" („Muncintor și soldat”), a fost interzis. Regimentele de mitraliori care au sprijinit revoluția
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
burgheziei, și a tuturor celor care aspirau la o revenire la ordine, sau doar la pedepsirea severă a bolșevicilor . În fabrici și în armată, a început să se prefigureze pericolul unei contrarevoluții. Sindicatele, în care bolșevicii erau în majoritate (în ciuda represiunii), au organizat o grevă masivă. Tensiunile se acumulau treptat, marcate de radicalizarea discursului partidelor politice. Astfel, la 20 august, la comitetul central al Partidului Constituțional-Democrat (KD), spunea: „pretextul va fi asigurat de revolte ale foamei, sau printr-o acțiune a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
dezarmați, din ordinul primarului socialist-revoluționar Rudnev. Abia după o săptămână de lupte grele, bolșevicii, în frunte cu tânărul Nikolai Buharin, au cucerit în cele din urmă Kremlinul și au preluat controlul asupra orașului. Adversarii lor (SR și monarhiștii) executaseră o represiune sângeroasă. La 12 noiembrie, noua putere a zădărnicit o încercare de a recuceri Petrogradul, efectuată de Kerenski și de cazacii generalului Krasnov. La rândul său, marele cartier general („stavka”) al armatei ruse și-a anunțat la 31 octombrie dorința de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
ales sub numele de Ceka. Acțiunea sa nu avea niciun temei legal sau judiciar (decretul prin care s-a înființat nu a fost făcut public înainte de moartea lui Lenin), și a fost în primul rând concepută ca instrument provizoriu de represiune, independent de justiție. Este condusă de un cinci membri (trei bolșevici și doi ), în frunte cu Felix Dzerjinski. Printre „sabotorii” și dușmanii prevăzuți de decret se numărau KD, SR de dreapta, jurnaliști, greviști... Încă de la început, Ceka a înmulțit apelurile
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
În iulie, avea 2000. Din această dată, efectivele de poliție bolșevică erau superioare celor ale Ohranei de sub Nicolae al II-lea. Conform lui , Ceka nu a început să lovească cu adevărqt decât începând cu luna martie, odată cu ofensiva germană, iar represiunea a luat amploare în vara lui 1918 după insurecția de la Moscova și o serie de atentate contra conducătorilor bolșevici, între care , asasinat la 30 august, și însuși Lenin, grav rănit de , executată sumar după aceea. Declarându-se inspirați din exemplul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
alegerilor arătau că țara nu dorea în majoritate nici guvernul rezultat din Revoluția din Februarie, dar nici pe cel rezultat după Revoluția din Octombrie. Cu toate acestea, nu avea să vină nicio revolutie din ianuarie sau din iulie 1918, din cauza represiunii și războiului civil. Socialist-revoluționarul a fost ales președinte al Adunării, învingând-o pe socialist-revoluționara (susținută de bolșevici) cu 246 de voturi la 151. Dizolvarea Adunării Constituante de către a avut loc imediat după prima sa ședință, la 19 ianuarie 1918. Deși
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
că puterea bolșevică poate persista chiar și în afara epicentrului său din Petrograd. La 27 martie 1918, Ceka a fost însărcinată cu delictele de presă. Hotărârea a permis accentuarea considerabilă a cenzurii presei nebolșevice. În perioada 11-12 aprilie, un val de represiune anti-anarhist a lovit Moscova: 1000 de oameni din trupele speciale au atacat case particulare, 520 de persoane au fost arestate, și 25 executate sumar. După această dată, anarhiștii au fost calificați oficial drept „bandiți”: un cuvânt care va ajunge în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în luna iulie 1918. Dar rațiile erau tot insuficiente. În zeci de orașe, Ceka și unele au deschis focul asupra marșurilor foamei, i-au împușcat pe greviști, au disipat adunările populare. Închiderea fabricilor naționalizate a devenit un nou mijloc de represiune a grevelor. La 20 iunie 1918, ca represalii pentru asasinarea șefului bolșevic , 800 de lideri ai muncitorilor au fost arestați la Petrograd în două zile, iar sovietele lor au fost dizolvate. La 2 iulie, muncitorii au răspuns cu o grevă
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
angajat în din 1920), și chiar tentativele revoluționarilor antibolșevici. Dar vederile adversarilor din , din , ale menșevicilor, sau chiar ale care o vreme au stăpânit o parte din Ucraina cu a lor , nu au reușit să prevaleze. Prin mitinguri, forță sau represiune, bolșevicii și-au impus hegemonia asupra revoluției, ca și asupra opoziției față de revoluție. Foarte confuz și haotic, Războiul Civil Rus s-a caracterizat prin dezintegrarea statului și societății, sub acțiunea forțelor centrifuge. Chiar violențele au pornit de la bază și nu
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
suferit mii de arestări, execuții, jafuri și distrugeri, cu scopul de a eradica în cele din urmă nu numai puterea ei anterioară, ci și convingerile sale religioase. Mai general, toate părțile implicate au folosit, în grade diferite, aceleași metode de represiune: încarcerarea adversarilor politici și militari, în lagăre, luarea de ostatici (primul decret al ostaticilor a fost adoptat nu de către bolșevici, ci de generalul Niessel, comandantul misiunii militare franceze în Rusia), execuții sumare. Potrivit lui , „tânărul stat al Sovietelor și adversarii săi
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
eliberat pe simplii combatanți luați prizonieri, dar i-au lichidat în retragerea lor pe ofițeri, nobili, burghezi, culaci sau preoți, tribunalele populare spontane însărcinându-se și cu judecarea și pedepsirea celor care s-au compromis în masacrele . Potrivit lui , „organele de represiune create de către bolșevici au multe în seama inițiativei populare”. Ceka locale s-au arătat de multe ori mult mai radicale decât cea centrală. insistă pe faptul că micul partid bolșevic nu avea mijloacele de a declanșa violența la scară largă
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
lui , „Teroarea Albă nu a fost niciodată erijată în sistem. Ea a fost, aproape întotdeauna, făptuită de detașamentele necontrolate, scăpate de autoritatea comandamentului militar, care încercau, fără succes, să facă pe plac guvernului.(...) [Ea] a rămas cel mai adesea o represiune polițienească la nivelul serviciilor de contra-informații militare”. Alți istorici consideră, dimpotrivă, că ideologia - inclusiv asimilarea comuniștilor cu evreii, și teoriile conspirații „iudeo-bolșevice” - a ocupat un loc important în procesul de teroare condus de sus. Potrivit istoricului american , „deși este adevărat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
serviciul de propagandă al guvernului Denikin, a lansat în timpul războiului multe zvonuri despre unele presupuse conspirații evreiești. În Ungaria, după căderea Republicii Sfaturilor în august 1919, unitățile paramilitare ce făceau parte din trupele amiralului Miklós Horthy au dezlănțuit : numărul victimelor represiunii din Ungaria este estimat a fi între cinci și șase mii de victime, de zece ori mai mult decât cele o mie cinci sute de victime ale , deși o estimare mai recentă le reduce numărul cu câteva sute. Generalul Ungern-Sternberg
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în 1921, față de peste trei milioane în 1917. În 1921-1922, , cuplată cu o foarte severă epidemie de , au făcut mai multe milioane de morți în zona rurală rusească. Dezgustați de monopolul puterii dobândit de către Partidul Bolșevic, precum și de violența și represiunea desfășurată în mediul rural sau împotriva muncitorilor greviști, marinarii din Kronstadt s-au răsculat în martie 1921, și au cerut revenirea la putere a sovietelor, alegeri libere, libertatea pieței interne, sfârșitul poliției politice. În practică, insurecția a constat în desființarea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Potrivit lui , „o revoluție populară și plebeiană profund și antietatistă [a] adus la putere gruparea cel mai dictatorială și mai etatistă”. Potrivit mai multor istorici, bazele leninist ar fi fost puse mult mai devreme, înainte de izbucnirea Războiului Civil, în august 1918, represiunea abătându-se la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, asupra celorlalte partide revoluționare decât asupra unora dintre mai multele partide politice „burgheze” sau asupra forțelor monarhiste. Acest punct de vedere este respins de către unii istorici, ca , care, într-o recentă
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
eliminat toate forțele de opoziție organizată. Totul era de reconstruit. În plus, revoluția așteptată de către bolșevici în țările capitaliste nu a avut loc. În Germania chiar, masele populare nu au susținut majoritar tentativa spartakistă a Rosei Luxemburg, și a urmat represiunea. În Ungaria, Béla Kun și-a înstrăinat încă de la început țărănimea, și nu a rezistat decât 133 de zile la putere înainte de a fi înlăturat de la putere de o invazie românească. Valul revoluționar a dat înapoi încă din 1920 în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
voința omului este guvernată de prostie, mârșăvie, durere sau dorințe neînfrânate. În anii 1810-1815 urmează un al doile ciclu, ""Los desastres de la guerra"" ("Ororile războiului"), în perioada războiului cu Franța napoleoniană și a înăbușirii sângeroase a revoltei populației din Madrid. Represiunea răsculaților va face obiectul a două tablouri celebre: "2 mai 1808 - Masacrul de la Madrid", (1814) și "3 mai 1808 - Împușcarea revoltaților madrileni", (1814). La sfârșitul anului 1807, armatele franceze ocupă Spania, împăratul Napoleon așază pe tronul Spaniei pe fratele său
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
octombrie, mai exact pe 3 decembrie 1905, guvernul țarului Nicolae al II-lea arestează conducătorii sovietului petersburghez; social-democrații răspund printr-un nou apel la grevă generală și la rebeliune armată, însă muncitorii erau slab pregătiți pentru confruntarea cu forțele de represiune, astfel că rebeliunea va fi înăbușită în sânge, districtul Presnia din Moscova fiind distrus în cea mai mare parte, mai mult de 1000 de oameni fiind uciși, cei mai mulți dintre ei civili prinși în focul încrucișat al combatanților sau victime ale
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
ministrul al comerțului și industriei Timiriazev, fostul ministru al comerțului și industriei Timașev, directorul Băncii de stat Boianovski) ca și membrii ai familiei imperiale, cum era de exemplu chiar mama lui Nicolae al II-lea, împărăteasa-mamă Maria-Feodorovna. Forțele țariste de represiune n-au tras nici măcar foc de avertisment, înainte de a trage în plin, în masa pașnică de muncitori. În 1915, masacrarea muncitorilor a continuat cu noi episoade în care armata țaristă trage în muncitori, la Kostroma și Ivanovo, acest șir tragic
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
-se vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului. Până la mijlocul anilor 1960, Securitatea a contribuit la sovietizarea României, iar apoi la menținerea regimului comunist la putere. În aceste scopuri a fost dezvoltat un sistem formidabil de supraveghere și represiune. Din instrumentariul Securității au făcut parte, în special în perioada stalinistă, arestările în miezul nopții, bătaia, tortura și violul fetelor și femeilor deținute. După 1989, soarta arhivelor Securității a stârnit puternice controverse, în prezent cea mai mare parte a dosarelor
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
anchetă. Un rol important l-a jucat tortura, atât ca instrument de dominație, cât și pentru atingerea unor scopuri imediate, prin obținerea de informații considerate utile de către anchetatori. Analiștii fenomenului totalitar disting două categorii de tortură: Una din metodele de represiune ale sistemului totalitar comunist o constituia pedeapsa cu închisoarea. Cea mai mare parte a persoanelor au fost arestate în perioada 1949 - 1964, după unii autori fiind de peste jumătate de milion, cifră la care trebuie adăugată cea a așa-zișilor chiaburi
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
timpul regimului lui Andropov au fost oprite. Cernenco a fost mai atent la opinia publică. El a încurajat investițiile în industria bunurilor de consum, în serviciile publice și în agricultură. El a căutat să diminueze controlul partidului în economia sovietică. Represiunea KGB-ului împotriva disidenților politici s-a înăsprit în această perioadă. Singura schimbare importantă de personal făcută de Cernenco a fost demiterea Șefului Statului Major, Nikolai Ogarkov, un apărător al unei politici de scădere a cheltuielilor pentru bunurile de larg
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
rezoluția moderată a lui Kameniev, care recomanda lăsarea deciziei finale în seama Congresului Sovietelor Întregii-Rusiei, ce urma să se reunească, inițial, pe 20 octombrie, a fost adoptată. Liderii partidului simțeau că membrii de rând erau încă temători ca urmare a represiunii suferite după revolta eșuată din iulie, iar populația proletară în general era blazată și epuizată, în ciuda nemulțumirii generalizate și a sentimentului că situația nu mai putea dura prea mult. În 16 octombrie chiar, reprezentanții Comitetului Militar Revoluționar (organism bolșevic înarmat
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]