3,504 matches
-
în Dictionnaire de Théologie Catholique, Tome X, 2ᵉ Partie, Paris, 1928, col. 2586. footnote>. În același sens, Mântuitorul Hristos le vorbea ucenicilor despre taina Împărăției cerurilor (Mc. 4, 11), iar Apostolul Pavel despre taina ascunsă de veacuri care s-a revelat prin Iisus Hristos (Rom. 16, 25; Col. 1, 26; Efes. 3, 9). Misterul suferinței ne este dezvăluit pe cruce. Suferința ne este revelată într-o indisolubilă legătură cu iubirea. Pare un paradox, căci am fi tentați mai degrabă să afirmăm
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
taina Împărăției cerurilor (Mc. 4, 11), iar Apostolul Pavel despre taina ascunsă de veacuri care s-a revelat prin Iisus Hristos (Rom. 16, 25; Col. 1, 26; Efes. 3, 9). Misterul suferinței ne este dezvăluit pe cruce. Suferința ne este revelată într-o indisolubilă legătură cu iubirea. Pare un paradox, căci am fi tentați mai degrabă să afirmăm că suferința se leagă de păcat, de ură, de necurăție, de minciună, dar nu de iubire. Și totuși, pe Cruce, Hristos Își îndură
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Țara Moților și a Basarabilor (1938), urmat de Pâine, pământ și țărani (1943), reportaje în maniera lui Geo Bogza, însumând experiența sociologică a echipelor studențești inițiate de D. Gusti. Prima carte de poezie, Cântice țigănești, îi apare în 1941 și revelează un lirism singular prin rafinarea unei materii lirice umile și reabilitarea ingenios-stângace a cântecului de lume și a unui bogat limbaj argotic. Volumele următoare - Cântarea României (1951), Laude (1953), Declarația patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968) - marchează efortul poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
iubește...” Dragostea mi-a apărut din nou în toată dureroasa ei simplitate. Inexplicabilă. Inexprimabilă. Ca și constelația care se oglindea în ochiul unui animal rănit, în mijlocul unui deșert acoperit de gheață. Hazardul unui lapsus a fost cel care mi-a revelat o realitate derutantă: franceza pe care o vorbeam nu mai era aceeași... Într-o zi, când i-am pus o întrebare Charlottei, mi s-a împleticit limba. Probabil că am nimerit una dintre perechile de cuvinte, o pereche înșelătoare, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
5. analiza sintactica pentru a se depista trăsăturile distinctive ale lexemelor (se consemnează folosirea combinațiilor fixe sau a cuvintelor în formule și scheme); sensuri metaforice; contextul și situarea istorică a pasajelor. Astfel, o analiză cuprinzătoare face ca un cuvant să reveleze un crampei de istorie, de cultură, de religie, de societate și chiar de umanitate. Se menționează de fiecare dată și modul în care Septuaginta transfera fiecare cuvânt. În final, se face o scurtă referire, dacă e cazul, si la textele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
complementare: tradiția iahvistă, care îl pune în scenă de la începutul lumii pe Yahweh, și tradițiile elohiste, care subliniază noutatea revelării numelui divin Yahweh făcută lui Moise, dar care îl identifica de îndată pe Yahweh cu Elohim, pe Dumnezeul care se revelează lui Israel, cu Dumnezeul pe care îl pot numi și „neamurile”. Capitolul ÎI, El, Elohim, Yahweh, după ce relevă tipurile de contexte în care apar aceste nume, subliniază diferențele dintre ele, iar capitolul III, Dieu parle de lui, se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu Dumnezeul pe care îl pot numi și „neamurile”. Capitolul ÎI, El, Elohim, Yahweh, după ce relevă tipurile de contexte în care apar aceste nume, subliniază diferențele dintre ele, iar capitolul III, Dieu parle de lui, se ocupă de atributele divine revelate de Dumnezeu însuși: viu, sfânt, gelos, unic, trascendent. Acestea sunt completate, în capitolul IV, intitulat Leș noms donnés par l’homme à Dieu, de alte atribute: Stâncă șlui Israelț, Cel Preaînalt (‘Elyôn), Cel Veșnic (‘Olam), Cel care mă vede (El
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
s-a părut tratarea numelui Šaddai. Verbul ebraic cu care se aseamănă, š":a:, „a puștii, a nimici”, nu poate fi socotit la originea acestui nume, căci Šaddai este întotdeauna asociat cu o binecuvântare și sub acest titlu s-a revelat Dumnezeu patriarhilor Abraham, Isac și Iacob că Dumnezeu care îi ocrotește. În akkadiana, šadó, „munte”, sugerează măreție și putere. Ar putea fi, așadar, numele pe care a ajuns să-l cunoască familia lui Abraham cât a stat în Haran, aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
serie de afirmații în care YHWH e desemnat, apozițional sau predicativ, ca un anume fel de Dumnezeu („Dumnezeu gelos” - Ex 20,5; „Dumnezeu îndurător și plin de dragoste”: Ex 34,6 etc.). YHWH înseamnă revelație, iar ’elohm, a fi revelat. De aceea, în afară unor lucrări de uz strict științific, ’elohm trebuie tradus, ca și variantele sale; NUMELE, însă, e bine să rămână ca atare; totuși, dacă s-a optat pentru redarea lui într-o altă formă, cum este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
înțeleasă (și a și fost înțeleasă) că o definiție obiectivă a lui Dumnezeu, a identității lui, a misterului lui, trădându-se astfel litera și spiritul textului ebraic. Căci, de fapt, Dumnezeu refuză să îndeplinească cererea lui Moise de a-i revelă numele său propriu, făcându-i-se însă cunoscut că Acela care îl trimite, care alege pe Israel și este credincios făgăduințelor sale. „Eu sunt cine sunt” este numele statorniciei lui Dumnezeu în relația cu omul. Pe această exegeza se grefează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2tc " Capitolul 2" Numele divinității în Islam și traducerea lor în limba românătc "Numele divinității în Islam și traducerea lor în limba română" Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Invocați-l cu ele...! (Coran 7, 180) Menite să reveleze atributele divinității, dar totodată să sublinieze transcendență ei absolută, aceste „nume frumoase” constituie faptul de stil cel mai izbitor pentru cel care citește în original Coranul. În introducere am vorbit deja de listele tradiționale - lista lui Wald b. Muslim
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
qarb mumb (11, 61/64): „...Închinați-vă lui Dumnezeu!... Cereți-i iertare, apoi întoarceți-vă la El, căindu-vă. Domnul meu este aproape și răspunde.” (GG) ...’în ihtadaytu fa-bi-m" „...dacă sunt călăuzit, aceasta este prin ceea ce Allah îmi revelează mie, fiindcă El este Cel care Aude și este Apropiat.” (ASM) Doar în aceste contexte qarb are o semnificație care ne permite să-l plasăm în acest câmp semantic. Metaforă proximității sugerează aici atenție binevoitoare, nu numai cunoaștere, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
făcându-se ascultător până la... moartea pe cruce”, Dumnezeu i-a dăruit tò ónoma hypèr pan ónoma, „Numele care este mai presus de orice nume” (Fil 2, 9). De aceea, numele date divinității și mai ales numele care se prezintă că revelate de această se constituie într-o imagine complexă și deosebit de vie, fiindcă divinitatea biblică intervine în istorie și fiecare nume are acoperire în fapte. Acest lucru ușurează într-un fel stabilirea conținutului semantic. Într-un studiu de exegeza biblică, numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Gen 35,11) și tot așa îl numește Iacob când vorbește pentru ultima oară cu fiul său Iosif (Gen 48,3). Acest nume apare și în Exod 6,3, cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume se revelase patriarhilor; și, în sfârșit, în oracolele lui Balaam din Num 24,4.16. După alianță încheiată cu Abimelec, Abraham „a sădit o dumbrava la Beer-Șeba și a invocat numele Domnului Dumnezeului celui veșnic (’Pl ‘Ol"m)” (Gen 21,33). Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
formă ’Pl Šaddai, în relatările despre Abraham și Iacob (17,1; 28,3; 35,11; 43,14; 48,3; 49,25) și o singură dată în Exod (6,3), cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume se revelase patriarhilor. Mult mai des este întâlnit în formă Šaddai: în oracolul lui Balaam din Numeri 24,4.16, apoi că arhaism în Rut 1, 20.21, în paralelisme poetice în Ps 68/67,15; 91/90,1 și de pește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de contextul în care Dumnezeu da acest răspuns și de faptul că forma verbală folosită are și valoare de viitor, expresia ar mai putea fi înțeleasă că: „Eu sunt prezent, cu voi, precum veți vedea”, căci Dumnezeu avea să se reveleze treptat de-a lungul istoriei mântuirii tocmai prin această istorie. În acest sens, formularea din Apocalips 1,4.8: „Cel care este și Cel care era și Cel care vine” este o dezvoltare a formulării din Ex 3,14. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Fp 5,30; 7,32; 22,14): acest nume apare în propovăduirea apostolica, având funcția să sublinieze continuitatea dintre credință lui Israel și credința Bisericii, faptul ca „Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” este același cu Dumnezeul care s-a revelat patriarhilor din vechime; la fel, ho theòs Abraàm kaì Isaàk kaì IakÀb, ho theòs tÄÎn patérÄn hQmÄÎn, „Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri”, în Fapte 3,13. 3.2.1.1.2. tò
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că este o traducere mai reușită a celei de-a doua expresii: este exactă și la fel de neașteptată că în original, căci păstrarea acelei metafore este de natură să suscite reflecția, în vreme ce „chipul ființei” reda pur și simplu sensul denotativ: Fiul revelează ființă lui Dumnezeu. În Col 1,15, Fiul este numit pur și simplu eikÄîn to¤ theo¤ to¤ aorátou: „chipul lui Dumnezău, Celui nevăzut (SC); „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut” (Blaj, G-R, BS); „chipul nevăzutului Dumnezeu” (BVA); „chipul Dumnezeului celui nevăzut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rod, ci face voia mea și izbândește în cele pentru care l-am trimis.” Creștinii au văzut în aceste texte o primă revelare, ca în filigran, a acțiunii lui Isus, Cuvantul lui Dumnezeu 296. Semnificații de bază: Cel care îl revelează definitiv și desăvârșit pe Dumnezeu și îi înfăptuiește lucrarea. 3.2.2.11.3. ho mártys ho pistós: „Mărturia cea credincioasa” (SC); „Mărturisitoriul cel credincios” (Blaj); „Martorul cel credincios” (BVA, G-R, BS); „martorul credincios” (C); „testis fidelis” (Vg); „le témoin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.3. și 3.2.2.1.2.), mai ales când este nume hristic, riscă să nu aibă impactul scontat de autorul biblic, daca cititorul sau ascultătorul nu-i știe istoria din Vechiul Testament, si anume ca înlocuiește numele divin misterios revelat de Dumnezeu lui Moise: YHWH. AlQthes/alQthinós (3.2.1.9.1., 3.2.2.6.1. și 3.2.2.12.1.) ar trebui traduse diferențiat, în funcție de context, cu „vrednic de crezare”, sau cu „adevărat”. Christós (3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceea nu are sens să fie socotite, numărate. 4.4. Nume divine din Biblie care nu au corespondent în Corantc "4.4. Nume divine din Biblie care nu au corespondent în Coran" 4.4.1. YHWH (3.1.2.), numele revelat din Vechiul Testament. În majoritatea traducerilor însă, care au optat pentru transferarea lui cu o vocabula ce traduce de fapt pe ’A:Än"y, respectiv kýrios, ce a ajuns să-l înlocuiască în cult (în românește „Domnul”), singularitatea acestui nume nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acest Început este Întotdeauna implicit În seria miturilor care povestesc evenimentele fabuloase care au avut loc după crearea sau apariția lumi: miturile despre originea plantelor, animalelor, omului, sau a morții, căsătoriei, familiei. Împreună aceste mituri constituie un ansamblu coerent, deoarece revelează felul În care lumea a fost transformată ș...ț. Această istorie sfântă, primordială, constituită de ansamblul miturilor semnificative, este fundamentală, pentru că ea explică și justifică În același timp, atât existența Lumii, cât și pe aceea a omului și a societății
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
M. Eliade (1986, p. 133): Când al doilea război punic punea În cumpănă Însăși existența statului roman, religia a suferit o transformare profundă. Roma a făcut apel la toți zeii, oricare ar fi fost originea lor. Haruspiciile și Cărțile Sibiline revelau că pricina dezastrelor militare se află În diferite greșeli de ordin ritual. Urmărind indicațiile Cărților Sibiline, Senatul a hotărât primele măsuri de salvare: sacrificii, lustrații, ceremonii și procesiuni neobișnuite și chiar sacrificii umane. Dezastrul de la Cannae, amplificat amenințător de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creator. Observăm cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite) conduce atât la performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale (sacrificiile umane). În final, sub presiunea mesajelor divinatorii, are loc o restructurare profundă a panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un construct uman (de la altarul primitiv săpat În piatră, până la impunătoare monumente de arhitectură). Acest loc sacru este, În termenii lui Mircea Eliade, dovada și recipientul unei hierofanii: el Încorporează puteri ieșite din comun, deoarece aici o divinitate și-a revelat prezența și puterea. Dintr-o perspectivă mai nuanțată, A. Dupront (1987, p. 380) consideră că aceste puteri sunt dobândite și dovedite prin: a) hierofanii (arătarea Într-un anumit loc și materializarea divinității Într-un anumit obiect); b) escatologii (revelații ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]