55,533 matches
-
sărbătorile religioase, care sunt decalate cu 13 zile, conform calendarului iulian. În strânsă legătură cu credința religioasă, rușii-lipoveni și-au păstrat obiceiul efectuării crucii în aproape orice lucru pe care îl fac. Paștele se sărbătorește în familie, se vopsesc ouăle roșii, se face pască în trei rânduri de aluat simplu, cu cruce deasupra și cozonac. Toate acestea se sfințesc în dimineața Învierii, după liturghie și abia apoi membrii familiei se așază la masă. La Tg. Frumos, pe lângă mâncărurile specifice se mai
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
mediu din țara noastră. Se remarcă trei tipuri de culturi tradiționale, diferențiate în funcție de sezon: - culturi timpurii de primăvară (în solarii): ridichi, salată, spanac, ceapă verde;culturi de vară: roșii, castraveți; - culturi de toamnă (în câmp): varză, ardei, gogoșari, conopidă, sfeclă roșie, morcovi, țelină, păstârnac. Conform estimărilor directorului executiv al Asociației Ecoleg, dl. Feodorov Eusehnie, în ultimii ani, producția obținută la fiecare sortiment de legume a ajuns la: 500 tone tomate, 450 tone castraveți, 200 tone țelină, 200 tone morcovi, 100 tone
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
directorului executiv al Asociației Ecoleg, dl. Feodorov Eusehnie, în ultimii ani, producția obținută la fiecare sortiment de legume a ajuns la: 500 tone tomate, 450 tone castraveți, 200 tone țelină, 200 tone morcovi, 100 tone pătrunjel Ărădăcină), 50 tone sfelcă roșie, 20 tone conopidă, 600 tone varză și 160 tone zarzavat. Produsele obținute se remarcă prin prospețime și calitate superioară și pot fi întâlnite în majoritatea piețelor agroalimentare din Moldova: Iași, Suceava, Bacău, Botoșani, Piatra Neamț, Roman, Pașcani, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
întors în R., a pus tare problema fotbalului. „Nu avem echipă în Ce, necum în Be, deși există o largă pepinieră!”. Aprobările de rigoare fiind obținute destul de repede, a fost o nimica toată să se constituie echipa de fotbal Secerișul roșu, titulari și rezerve. Numele acesta frumos l-a găsit chiar el... Era o urmare a vecinătății sediului „ucefeseului” cu Librăria noastră (adică nu a lor, a exploatatorilor!). În vitrinele ei tocmai apăruse romanul Secerișul roșu al unui scriitor latino-american. Oare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
constituie echipa de fotbal Secerișul roșu, titulari și rezerve. Numele acesta frumos l-a găsit chiar el... Era o urmare a vecinătății sediului „ucefeseului” cu Librăria noastră (adică nu a lor, a exploatatorilor!). În vitrinele ei tocmai apăruse romanul Secerișul roșu al unui scriitor latino-american. Oare nu părea un firesc fenomen de sincronizare cu înființarea primei gospodării colective din marginea târgului? Potriveala aceasta a rămas un mister nedescifrat până în zilele noastre. Oricum, obiecții la nume nu au fost, ba chiar a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Căpuștean a înțeles-o dintr-odată: avea și el un Setter. Și mai știe să se îmbrace atât de...șic! Mereu la costum și cravată, combinație originală de pasteluri: cămașă muștar, cravată verde și costum maron, sau cămașă galbenă, cravată roșie luată de la Galeriile de artă din București și costum gri-fer. Ce mai vorbă, câmp de rapiță cu maci roșii pe fond de țarină pur românească, ca în tabloul recent primit de tata de la un pictor de care nu a auzit
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
șic! Mereu la costum și cravată, combinație originală de pasteluri: cămașă muștar, cravată verde și costum maron, sau cămașă galbenă, cravată roșie luată de la Galeriile de artă din București și costum gri-fer. Ce mai vorbă, câmp de rapiță cu maci roșii pe fond de țarină pur românească, ca în tabloul recent primit de tata de la un pictor de care nu a auzit în viața ei! Un „peisaj” minunat în care se profilează deja un divorță Băiat subțire și original Mircea, cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Curios mod de a pune murături!... ” ar putea exclama vânzătoarea aceea atât de curioasă. Zâmbește satisfăcut. Scoate stiloul și, întins pe burtă, caligrafiază cu grijă, pe fiecare etichetă, numele a zece reviste literare: Arta cuvântului, Tribuna poporului, Orizont comunist, Steaua roșie, Lupta noastră, Viața nouă și altele. Se ridică și, fluierând Menuetul lui Boccherini, trage dintr-un sertar al biroului dosarul cu referințe critice. Iată prima recenzie la cartea de debut, apărută în Viața nouă, unde era pe atunci secretar de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de dragoste!), direct pe adresa șefului. „Bune, bune și astea... pentru altă carte!” - și-a spus marele căutător de „material de viață”. A transcris ce i s-a părut mai interesant, a aruncat originalele, și tânăra muncitoare de la fabrica Partizanul roșu a devenit coautoare la o cărțulie de schițe și povestiri. Fata s-a supărat fiindcă a apărut în carte cu numele schimbat; nimeni din „secție” nu credea că ea ar fi putut scrie așa scrisori frumoase! Când nu a mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cap până în picioare. Jena însă îi frânse de data asta gestul la mijloc. Se rezemă comod, despături ziarul cât să nu invadeze teritoriile laterale, dar suficient ca să se ascundă bine în spatele lui. De-ar trece timpul ăsta mai ușor! Titlurile roșii și negre, cu literă obraznică, săreau din tipar. Pozele țipătoare, nude și de prost gust te loveau direct în plex, îți apucau neuronii de terminațiile nervoase și ți-i trânteau la pământ. Totul într-o harababură infectă, țâțe, copii mutilați
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Apa rece, acum o zeamă în care plu teau toate bunurile gunoierului Vasile, era, așadar, apa caldă. Trăgând această concluzie, gunoierul Vasile se felicită pentru spiritul de observație de care dăduse dovadă și se năpusti asupra robinetului însemnat cu floricică roșie. Se felicită pentru a doua oară, destul de pe fugă însă de data aceasta. Pentru că apa caldă îi înghețase picioarele. Așa că, îmbinând fericit regula conform căreia în situații limită în oricine se naște instinctul de conservare cu principiul „nițică apă n-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi că-i cresc niște pete mari și roșii pe piele. Atât de mari și atât de roșii, încât începură să-l mănânce. Așa că se puse pe scărpinat haotic, dar temeinic. Nici un rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele. Petele roșii încetară
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și roșii pe piele. Atât de mari și atât de roșii, încât începură să-l mănânce. Așa că se puse pe scărpinat haotic, dar temeinic. Nici un rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele. Petele roșii încetară să-l mai mănânce. Acum îl usturau. Întors la televizor, trase o înjurătură printre dinți, din care reieșea ceva de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
deși cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și, chiar sărac lipit pământului cum ajunsese în pofida talentului descriptiv ieșit din comun, făcea el ce făcea și îi oferea un pahar cu vin roșu graseiat, cu o aromă, nu-i așa, atât de franțuzească. În ultimă instanță, dacă până și ciudatul ăla de la patru, care și-a scris pe ușă „Nae Cuculeanu, Trompetist“, are dreptul la intimitate în ciuda disonanțelor acute, Melania nu vede de ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu le percepuse niciodată. Uite, de exemplu, marginea bordurii. De-a lungul ei, cărămizile erau ciobite și mâncate, pe alocuri, dizlocate, iar pe un gard înalt, în prelungirea celui verde, se lățea o inscripție complet fără sens, scrisă cu vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi trecuse prin minte fusese „indi ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
înghesuiseră și ele pe aceeași pânză, văduvind gardurile și pereții liftului de noile achi ziții în limba română, extrase direct și cu tot cu rimă din ultimele manele la modă. Blocul 48A devenise un punct-cheie în cartier, o axă centrală, un fir roșu, răsfrânt în mentalitate și lățit acolo comod și, în ultimă instanță, în limbaj: „Ne vedem la pânză“ poate fi un bun exemplu pentru felul în care acțiu nea unui grup restrâns de oameni poate influența pe nebănuite o întreagă comunitate
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și Plictiseală, reveni la imaginea cu floarea care se deschide. Femeia, noțiune pe care începuse să o cam uite, avea darul de a apuca țigara de filtru și de a o presa foarte puțin în fundul scrumierelor, încât aproape că particulele roșii nici nu se împrăștiau, darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Patria Mea“ nu îi adu cea sendvișul cu salam decât atunci când se hotăra să nu i-l mai paseze cățelei Milupa, cea cu o veșnică liotă de pui. Având în vedere faptul că era o demnă purtătoare a unei zgărzi roșii, semn că a fost deposedată de putința de a produce pui, trupa de patrupede minuscule încălca în mod categoric orice manual de biologie, legile firii și ale României, pe care, de altfel, cățeaua Milupa se pare că nu punea mare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ochii, departe, tot mai departe, spre orizont, încă un orizont, doar-doar o uita că locuiește într-un cartier muncitoresc, că școala îi mănâncă tinerețea, că speranțele lui sunt cu totul și cu totul niște invenții copilărești, precum acadelele cu dungi roșii, spiralate, la care, când le vedea învelite în staniol la țigănci, pe marginea drumului, bălea uitând mereu cât sunt de fapt de grețoase și cum se prind de măsele, de nu le mai scoate nici tata-mare de pe smalț, doar doar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ele rășchirate câteva minute uimit el însuși de cele ce se petreceau. — Cum, nu vrea nimeni un roman în care să nu se întâmple nimic? se miră el destul de inoportun în timp ce-și ferea capul ca să nu primească vreo roșie ori vreun cartof în față, înainte de a apuca să-și spună punctul de vedere. Punct care, i se părea lui, odată expus, ar fi fost acceptat nu numai cu ușurință, ba chiar cu ușurare de către cititori. Autorul era sincer dezamăgit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
definitiv la Roma, primind cetățenia romană. În intervalul 100-102 e.n., va scrie celebrele Vieți paralele ale oamenilor iluștri, constând într-un număr de patruzecișișase de biografii. 63 Henri Beyle, cunoscut sub pseudonimul Stendhal (1783-1842), Romancier. A scris: Mânăstirea din Parma, Roșu și negru, Lucien Leuwen, Armance, dar și o biografie a lui Napoleon Bonaparte, precum și Scrisori către Pauline, Viețile lui Haydn, Mozart, Metastasio, Roma, Neapole, Florența, Istoria picturii în Italia. 64 Pierre Choderlos de Laclos (1741 1794). Militar (ofițer) și scriitor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-ți pregătesc ceva de mâncare. Ai nevoie de ceva cât lipsesc? - Da, îmi e frig. Aș vrea să-mi aduci ceva cu care să mă învelesc, te rog! - După ce te încălzești, îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de starea deplorabilă în care ajunsese prietena sa. Trebuia să o ajute să depășească acest moment
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o adiere blândă de primăvară. Închise ochii savurând cu înghițituri mici cafeaua aromată din cănița roșie. Legănarea leagănului o purta în pași de vals pe un ring de dans. Plutea în îmbrățișarea aceea caldă, care îi ghida fiecare mișcare. Îi era frică să deschidă ochii pentru a nu risipi vraja, dar voia să știe cine e
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
repede, îndepărtând bluza de piele pentru a nu fi atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua care îi mai rămăsese, scutură bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai multe, nu vreau să fac vreo discriminare. Străinul râdea în timp ce privea insistent decolteul îndrăzneț al femeii din fața lui, care insista să-i înmâneze un dosar cu acte. - Nu vrei să-l studiem diseară, împreună, la un pahar de vin roșu la mine acasă? În fața șemineului voi reuși să-ți descopăr mai bine calitățile decât în biroul rece spre care mă tot îndrepți. O veselie generală se declanșă la auzul cuvintelor lui. Karina se blocase. Din nou. Nu era în stare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]