4,056 matches
-
opozitivă : față de ipostaza clasică a gangsterului pălărie trasă pe ochi, privire dură, țigară în colțul gurii , ni se propune o formă profund demistificatoare basc tras pe frunte, fular răsucit boem în jurul gâtului, pahar cu lapte. Procedeul constă în actualizarea unui romantism caracterologic funcțional și deci arbitrar : eroul bun cu chip hidos sau eroul rău cu chip angelic este aici un erou „complex”, cu un chip deconstruit. Dar, așa cum am văzut, esența lui dom’ Virgil ține de aparență, de vestimentație. Cu o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
posedat de inimă, consfințit de imaginațieș. Carnația vie din picturile lui Tizian, forța musculară degajată de trupurile din lucrările lui Michelangelo, inventivitatea fără limite a lui Shakespeare debordează de gusto, considera Hazlitt, pentru că pot face concurență vieții. Sunt conștient de romantismul acestei viziuni, însă aș vrea să te întreb dacă putem considera vitalitatea o categorie estetică în cazul filmului de autor ? Alex. Leo Șerban : Hmm, nu știu ce să zic... Cred că, de fapt (cu toată simpatia pentru bietul tău Hazlitt), există formule
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fi definite, datorită frecventelor relatări de natură polemică, un „jurnal de front” (literar). însă, în primul rînd, ele sînt un document psihologic, întrucît redau graficul mișcărilor interioare ale unui om complex, cu trăiri intense, variate, tip reactiv, neliniștit, oscilînd între romantism și realism, opusul inșilor placizi, monotoni, reci. Avea o fire de luptător, loială, expansivă. Se atașa statornic de persoane și cauze și pretindea un devotament egal. Hiperactiv, croia mereu planuri și tactici. în timpul relecturii acestor scrisori, mi-au venit adesea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu puteam intra într-al lui. Era nespus de individualist, suspicios. Era un munte inaccesibil, din cauza norilor care-l învăluiau din toate direcțiile. Nu vedeam nici o cărare să-i ajungem în vîrf. Cînd și-a desfășurat celelalte cursuri: Poezia lucrurilor , Romantismul european , Impresii asupra literaturii spaniole se îndepărta treptat de noi, deși niciodată nu uita literatura noastră implicată în aceste probleme, prilej de a-și menține legătura cu noi. Umbla prin locuri necunoscute, strălucea peste peisaje nefrecventate de noi și deodată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
De la natură mai departe...Cu Constantin Radinschi despre acuarelă, poezie, muzică și mai ales despre anotimpurile lui, „Cronica”, nr. 40, 6 octombrie 1978, p. 6 -LEON, AUREL, Expoziții Radinschi, „Cronica”, nr.42, 15 octombrie 1982, p.3 -LEON, AUREL, Somptuosul romantism al peisajului - C. Radinschi, „Flacăra Iașului” nr.12283, 12 aprilie 1986, p.2 -BALAHUR, PAUL, „Prin anotimpuri” cu C. Radinschi, „Cronica”, nr.14, 6 aprilie 1984, p. 6 -ȚARANU, ION, O artă care să te îndemne a fi om, Interviu
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ușoare, rapide. M. M.: Care au posibilitate de manevră, elicopterele dotate cu toate sistemele și instalațiile. S. B.: Tancurile sunt greoaie. M. M.: Consumă mult, în fine! Ca armă e frumoasă, eu tot tanchist m-aș face. S. B.: Din romantism? M. M.: Nu numai din acest motiv. S. B.: Cum v-ați despărțit de armată? M. M.: În ziua când am împlinit vârsta de pensionare, l-am sunat pe domnul Ministru Meleșcanu și-am zis: "Domnule Ministru, vă rog frumos
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în literatura pașoptistă și postpașoptistă, acela de poet. Parodiile simboliste relevă însă o perfectă stăpânire a mijloacelor poetice cu care scriitorul ar fi putut foarte bine să-și construiască un profil simbolist și nu neapărat în descendența lui Macedonski. Refuzul romantismului se degajă din întreaga operă care ridică preocuparea pentru trivialul, anecdoticul existenței cotidiene decupat adesea din ziar, de la rubrica fapt divers, la nivelul unei alegeri estetice substanțiale. Altfel, Momentele și chiar comediile evidențiază decupajele câte unei fraze de sensibilitate roman
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
iar munca și talentul viții demne de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă însoțită de ceea ce Elisheva Rosen numește o „retorică a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru supraviețuire, o încleștare dramatică, un energetism al disperării, o survival of the fittest. Există aici o viziune mecanomorfă, senzațiile au un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen : mătu- rători
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de mecanism funcțional în cazul lui Coriolan Drăgănescu ? Avem de-a face cu alchimia unui psihism abisal, insondabil, cu una dintre acele metamorfoze romantice ? Nimic mai depărtat de condiția romantică decât acest personaj. Caragiale înregistrează parodic efectele retorice ale unui romantism degradat prin instrumentare publicitară. Scrii- torul este complet dezinteresat de conținutul psihologic al personajelor sale, ceea ce nu înseamnă că nu au unul, ci doar că acest conținut nu face obiectul unei investigații și nicidecum al unei autoscopii, practic nu contează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care literatura romantică o consacrase. Știm că îi este impropriu procedeul, de aceea apariția unor astfel de mărci stilistice care vehiculează o mostră de lirism ascund întotdeauna un decalc ironic, și adesea trebuie citite prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan : fața ei este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a întregii istorii, cu un ce meditativ. Avem aici viziunea unui contemplativ, cu acea amplitudine de afect și perspectivă proprie romanticilor. Grandoarea peisajului marin și a adâncurilor sale pusă în relație cu aceea a abisului uman constituie un topos al romantismului, care răstoarnă întreg universul în sufletul celei mai insignifiante ființe umane. Exercițiul grandorii impune o inversare a polilor, sufletul devine abisal. Caragiale grefează un „citat” al sensibilității romantice cu stilistica aferentă, citat prin care înscrie en abîme figura micului funcționar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite note parodice abia se disting, atât de bine topit în restul nara-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în 1895. Ceva din senzaționalismul și fervorile romantice traversau tea- trul pentru a se instala în film. Rică Venturiano este acasă la el în filmul mut, nu gesticulația îl face caraghios, ci faptul că noi îi auzim discursul pompos. Popularitatea romantismului era generată, cum remarca Ortega y Gasset, și de mijloacele de popularizare proprii secolului al XIX-lea, romantismul devenind un „stil popular”. „Les oeuvres roman tiques sont les premières - depuis l’invention de l’imprimerie - à avoir bénéficié de gros
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Venturiano este acasă la el în filmul mut, nu gesticulația îl face caraghios, ci faptul că noi îi auzim discursul pompos. Popularitatea romantismului era generată, cum remarca Ortega y Gasset, și de mijloacele de popularizare proprii secolului al XIX-lea, romantismul devenind un „stil popular”. „Les oeuvres roman tiques sont les premières - depuis l’invention de l’imprimerie - à avoir bénéficié de gros tirages. Le roman- tisme a été le style populaire par excellence. Premier né de la démocratie, il fut dorloté
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
imprimerie - à avoir bénéficié de gros tirages. Le roman- tisme a été le style populaire par excellence. Premier né de la démocratie, il fut dorloté par la masse.” „Operele romantice sunt primele - de la inventarea tiparului - care au beneficiat de mari tiraje. Romantismul a fost stilul popular prin excelență. Întâiul născut al democrației, el a fost copilul răsfățat al maselor.” (trad. mea, A.M.) Acest stil popular se acordă cu un anumit tip de discurs care se recunoaște în epocă prin exces, prin structura
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
propus, cu hotărâre, s-o deformeze ăs.n.Ă, să-i șteargă aparența umană, s-o dezumanizeze.” (trad. mea, A.M.) Deformările sunt deja prezente în opera lui Caragiale, nu atât de pregnant ca la cei care îl vor urma. Refuzul romantismului și al simbolismului se face nu doar din lipsa de aderență la această sensibilitate sau din incapa- citatea de a gestiona un instrumentar estetic, ci și ca refuz al unui anumit abuz discursiv sesizabil la nivelul unei anumite retorici. Stilul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nimic nu e banal. Vorbim ca și cum am transfera ceva esențial, teribil. Înăuntrul nostru avem un enorm scenariu. Când se vorbește despre trecut va fi fără nostalgie. Când se vorbește despre moarte, aceasta trebuie creată. 1. Sotoba Komachi Japonezul nu are romantism. Există la bătrâni un punct la care vârsta nu mai contează. Poet- echivalent cu martor; grăjdar al societății. Noaptea lucrurile sunt într-un continuu duel. Noaptea - echivalent cu război, conflict. Poetul încurajează unirea dintre cupluri. Bătrâna încurajează obscenul, este agresivă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unui occidental ciudat de nefiresc (cum putea un intelectual independent din Uniunea Sovietic) s) nu fie deformat?), ne consider) pe noi, americanii, niște copii c)rora cei că Stalin le zâmbesc pe sub must)ți. Este vorba, probabil, despre un anumit romantism plin de admirație fâț) de Vautrin. Dostoievski, bun cunosc)tor al unor astfel de probleme, consideră c) se puteau spune multe În leg)tur) cu punctul de vedere al criminalului. Navrozov dezvolt) aceast) abordare. Democrația liberal) este la fel de efemer) că
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
purtați de melodie și nu aud ce se Întâmplă decât la suprafață. Dar dedesubt eu nu găsesc nimic sentimental și dulce În această poveste aspră. La Paris, noul context scenic scotea În relief o dinamică neașteptată a muzicii - așa-zisul romantism era plin de ironie și accente tragice, din pricina contrastului Între vis și realitate, contrast ce lipsea la Chicago sau Los Angeles. În sală, Însă, explozie de reacții contradictorii : cei convinși de noutatea viziunii și tradiționaliștii se Înfruntau. Insulte de ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
enorm prin cultul Madonei și instituția cavalerismului : de aici apariția amorului courtois, idealizat în poezia trubadurilor, în legende ca a lui Tristan sau a lui Lancelot. Mai târziu au apărut filozofii „libertini” și senzualismul, atât filozofic, cât și „galant”, apoi romantismul, pe urmă școala naturalistă și în cele din urmă Freud. În toate aceste perioade a dominat interesul față de femeie, văzută alternativ, când ca Madonă, când ca Veneră. Între timp, în vremea Renașterii, atât datorită recrudescenței interesului pentru antichitate, cât și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unui univers subiacent, larvar, a unei infralumi pe care o numește plutonică, în opoziție cu neptunicul, care reprezintă claritatea discursului „conceptual”. Această dihotomie s-ar putea pune în analogie cu a lui Nietzsche, apolinic/dionisiac, sau cu cea obișnuită, clasicism/ romantism. I. Negoițescu îl vede pe Eminescu sub semnul romantismului, ceea ce e un loc comun, dar el deosebește „marele romantism”, întemeiat pe o mistică a universului, de romantismul elocvent, precum și de cel minor, sentimental-depresiv, în genul lui Lenau (cu care a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o numește plutonică, în opoziție cu neptunicul, care reprezintă claritatea discursului „conceptual”. Această dihotomie s-ar putea pune în analogie cu a lui Nietzsche, apolinic/dionisiac, sau cu cea obișnuită, clasicism/ romantism. I. Negoițescu îl vede pe Eminescu sub semnul romantismului, ceea ce e un loc comun, dar el deosebește „marele romantism”, întemeiat pe o mistică a universului, de romantismul elocvent, precum și de cel minor, sentimental-depresiv, în genul lui Lenau (cu care a fost mereu comparat Eminescu). Exegetul ̀ îl scoate din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
discursului „conceptual”. Această dihotomie s-ar putea pune în analogie cu a lui Nietzsche, apolinic/dionisiac, sau cu cea obișnuită, clasicism/ romantism. I. Negoițescu îl vede pe Eminescu sub semnul romantismului, ceea ce e un loc comun, dar el deosebește „marele romantism”, întemeiat pe o mistică a universului, de romantismul elocvent, precum și de cel minor, sentimental-depresiv, în genul lui Lenau (cu care a fost mereu comparat Eminescu). Exegetul ̀ îl scoate din categoria aceasta și îl plasează sub constelația lui Novalis, Arnim
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în analogie cu a lui Nietzsche, apolinic/dionisiac, sau cu cea obișnuită, clasicism/ romantism. I. Negoițescu îl vede pe Eminescu sub semnul romantismului, ceea ce e un loc comun, dar el deosebește „marele romantism”, întemeiat pe o mistică a universului, de romantismul elocvent, precum și de cel minor, sentimental-depresiv, în genul lui Lenau (cu care a fost mereu comparat Eminescu). Exegetul ̀ îl scoate din categoria aceasta și îl plasează sub constelația lui Novalis, Arnim, Brentano, invocând filozofia romantică ilustrată de un Schelling
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]