17,708 matches
-
se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Să uiți cuvintele Cuvinte-n cer, cuvinte-n ape, Cuvinte-n ierburile moi, Cu vorbe se încing de-aproape Tăcerile din amândoi; Dacă rostești, un nor se rupe Și cad doar pietre pe pământ; Să lași cuvintele în cupe De risipire și de vânt; Dacă rostești, se-ntind ruine Până-n apusul vremii greu; Să uiți cuvintele în tine, Ca să vorbim cu Dumnezeu Un nuc
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
cer, cuvinte-n ape, Cuvinte-n ierburile moi, Cu vorbe se încing de-aproape Tăcerile din amândoi; Dacă rostești, un nor se rupe Și cad doar pietre pe pământ; Să lași cuvintele în cupe De risipire și de vânt; Dacă rostești, se-ntind ruine Până-n apusul vremii greu; Să uiți cuvintele în tine, Ca să vorbim cu Dumnezeu Un nuc Drept alter-ego mi-am ales un nuc, Sădit cu mine-odată în lumină, Aceleași stele calde ne aduc Din cerul nalt fiorii care-alină
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
neprețuite au puterea ascunsă de a simboliza acel spațiu magic, nedefinit, al lumii de dincolo de lume, își spunea arhitectul Tiberiu Manicatide, în timp ce vagonul metroului 12, cu care călătorea, părăsea stația Concorde. ... Pentru a vindeca ființele șamanii togolezi de etnie kabre rostesc incantații și aruncă prafuri colorate, preparate din plante, asupra umbrelor pe care soarele ființelor le lasă pe pământ. Rose Ndiaye merge îngîndurată pe Boulevard de Rochechouart și își amintește de unul dintre acești șamani care aștepta eternitatea în piața din
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
Existența mea nu va rămîne nereceptată în șirul anilor ce se vor scurge, atestînd participarea la cultura neamului din care mă trag. Rîndurile pe care vi le trimit înseamnă o izbîndă. Le-am alcătuit după îndelungi frămîntări mentale, nereușind să rostesc cursiv cuvintele și a le așterne în scris pe hîrtie, din pricina afaziei, ca rezultat al congestiei cerebrale prin care am trecut. Am dictat cuvînt cu cuvînt, cu imens efort, cele de mai sus și - datorită prezenței de prețioasă samariteancă a
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
căruia am plîns cu toții probabil că se întîmpla într-un film prost și era un cîntec ca un pahar de rachiu într-o gară ... Cine-l poate concedia pe funcționarul sorții? Trebuie să potcovesc melcii. Trebuie să învăț apele să rostească încet silabisit numele pe care le-am dat. Trebuie să-mi tocesc ghearele în carne. Trebuie să sărut o prăpastie. Trebuie să fărîmițez un strop de răbdare cu un ciocan greu greu ... De asta nu poți muri tot timpul uneori
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
Daniel Corbu Apocalipsa de fiecare zi Iar tu poți să-ți închipui despre maorte orice. După cum se rostește Școala din Frankfurt și ne asigură călugărul din Assissi decadenții din Köln șambelanul din Chamonix și înțeleptul din Tormes hăulitorii coranului din moscheile orientale precum și vînătorul de pelicani din Insula Mare a Brăilei ai crede că cel mai bun lucru
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
sintagme, versuri, versete, pasaje. Întreaga urbe se legăna ca o verticală umbră de chiparos pe colina Asissi, se desfăta precum o meduză într-o noapte chopiniană, lehuză Foile se desprindeau de cotor. Militarii, soldații culegeau risipitele pagini Apoi, în reverie, rosteau poeme de Ana Blandiana de Mihai Ursachi, de Ioanid Romanescu, fragmente din „Tatăl meu, Rusia”, de Cezar Ivănescu... (Din direcții diferite, ca doi frați siamezi contemporanii poeți Adrian PO și Gabriel CHI se îmbrățișau în Agora - ca într-o oglindă
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
are verbul în care sensurile sînt negre, cu el ne iubește, ne spune acest verb cu timpul în gură și în noi toate limbajele devin nisip, nisip lichid, o subțire placentă în care ei îi place să se tot nască, rostește-ți moartea, naște-ți moartea și amuțește pe veci, stau cu moartea în gură și vorbesc în neștire *** Femeia a privit, o privire cu pîntec și bărbatul se împletici în ierburi înalte, alunecă lungit prin nervii ei destinși, spuse bună
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
și-ar pierde una din justificările cele mai temeinice?), ci și pe relativitatea raportului subiectului cu sine. Și anume renunțînd la formulele sentențioase pentru a analiza degajat, la morga apodictică pentru a discuta dialectic, la gravitatea inhibantă pentru a se rosti firesc. însă nu oricum. Stirpea ardelenească din care se trage i-a adus ca zestre o coastă de solemnitate livrescă de care - cuviincios fiind - nu se îndură a se debarasa, mulțumindu-se a o trata cu o libertate ce-o
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
cuvîntul este ruda săracă și neputincioasă a imaginii. Fără o imagine însoțitoare pe care s-o avem în minte, nici un cuvînt nu ar putea să aibă pentru noi vreun înțeles. De aici și verdictul psihologic pe care îl putem acum rosti în privința acestei discipline: filozofia este arta de a-ți ascunde fantasmele în spatele unui limbaj cît mai abstract cu putință. Despre imagini și despre felul în care filozofia le-a înțeles de-a lungul timpului este vorba și în cartea lui
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
Holban, membri supleanți. în ziua de 12 noiembrie, în cadrul festivității de la Casa Vernescu, au fost decernate Premiile Uniunii Scriitorilor pentru anul 2004, premiul Opera Omnia și Premiul Național de literatură. Scriitorii premiați (cei de față, pentru că unii au lipsit) au rostit scurte cuvântări, la fel Președintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, și Președintele interimar al juriului, Mircea Mihăieș. (Rep.) Premiile Uniunii Scriitorilor Comitetul director a hotărît acordarea următoarelor premii: Livius Ciocârlie PREMIUL NATIONAL DE LITERATUR| Octavian Paler PREMIUL "OPERA OMNIA" * Juriul Uniunii
La Uniunea Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11128_a_12453]
-
omului care constată că viața sa rămâne în urmă și că zăpezile de altă dată sunt pe veci pierdute. Uneori sonul poemelor sale este unul baladesc, chiar și atunci când temele abordate fac parte din cea mai banală realitate. O replică rostită pe o terasă capătă în lirica lui Emil Brumaru inflexiuni din François Villon: , Nu Carmen de la Ronda, ci de la ,Cireșica",/ Bătută-n cur de-un scaun cu scândurele tari/ Și-n cap de-un soare moale. Mi-a zis: ŤE
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
atingerea limitei, a inexprimabilului (posibilă similaritate cu necuvintele nichitastănesciene), a unui înalt nivel al conștiinței: ,până departe/ încât pot vedea marginea marginei/ adâncul de acolo/ de sus/ lăcrimos și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
cu care Hegel își presară jargonul asfixiant al cărților sale, îmi provoca fiori de emoție solemnă, silabisind-o ca pe o formulă magică în care se ascundea misterul ultim al lumii. O repetam apăsat și în surdină, ca atunci cînd rostești în sinea ta o rugăciune sau o incantație menită a te pune în contact cu forțele nevăzute ale universului. Și nu visam decît ziua în care eu însumi, școlit în arcanele inițiatice ale acestei științe conceptuale, să pot să urzesc
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă nu patos înalt, măcar patos rostit în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu integritate, măcar asigurări că ar fi așa, dacă nu sentiment, măcar vorbe mari despre asta. ș...ț Nu îngăduie gurii să se închidă
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
acum subiectul vorbitor, am aici din nou de-a face cu o trăsătură caracteristică oricărei ironii, anume că subiectul este negativ liber. Atunci când sunt conștient, în timp ce vorbesc, că spun ceea ce vreau să spun și că vorbele pe care le-am rostit exprimă înțelesul potrivit, când presupun că persoana căreia îi vorbesc îmi înțelege pe deplin părerea, atunci sunt legat de spusă, adică sunt liber pozitiv în ea. Aici se potrivește versul antic: semel emissum volat irrevocabile verbum. Sunt legat și față de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
justifice însă printr-un punct de vedere critic foarte bine articulat. Nicolae Leahu amintea cu oarecare tristețe că antologiile literaturii basarabene din secolul XX au reeditat bătălia dintre antici și moderni. Am văzut și eu cu ce înverșunare s-au rostit acuzele. Andrei Strâmbeanu și-a exprimat suspiciunea că ,unii scriitori basarabeni scriu să placă dincolo de Prut" (ca și cum asta ar fi, în principiu, ceva rău). Noua literatură e asimilată de adversari cu postmodernismul (vorbă de ocară!), pornografia, lipsa de audiență la
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
clipă, ca atunci când, aflat în lunca Donului, aude cucul cântând ca pe Siret (p. 375). Ar mai fi de relevat și alte documente excepționale din acest volum, cum este cuvântarea lui Mihail Sadoveanu ca Mare Maestru al Francmasoneriei Române Unite, rostită la Conventul Federal din 15 aprilie 1934, unde se văd foarte clar opțiunile sale în cadrul acestei organizații (p. 432-437), în favoarea religiei, a regelui și a intereselor naționale. M-au mirat rezolvările neprofesioniste în editarea acestor texte. Constantin Mitru a lăsat
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
sub titulatura de filozofia științei, au simțit nevoia să o scrie pe marginea ei. Nu știu ce altă disciplină este astăzi mai nimerită să ilustreze diletantismul filozofilor în materie de știință ca această ,filozofie a științei". Ea e locul unde se pot rosti cu seninătate și cu morgă hieratică cele mai sfruntate elucubrații filozofice. De la aberațiile lui Hegel din Filozofia naturii și pînă la sofismele prin care sovieticii căutau să explice natura duală a luminii prin prisma materialismului dialectic și istoric, probele incriminatoare
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
interbelice. Școală gustiană între carlism și legionarism, Editura Curtea Veche, București, 2012, p. 167. 11 Lucian Boia, "Germanofilii", elita intelectuală românească în anii primului război mondial, Editura Humanitas, București, 2009, pp. 233-234. 12 Dimitrie Gusti, Andrei Bârseanu și naționalismul, Discurs rostit în ședința solemnă la 9 iunie 1924 sub președinția de onoare a M.S. Regelui de C. Rădulescu-Motru, cu răspuns de Dimitrie Gusti, Editura Cultură Națională, București, 1924a, p. 25. 13 Mihail Fărcășanu, Monarhia socială, Editura Domino, București, 1940/2006, p.
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
socialism, anarhism, sindicalism și bolșevism, Clasificarea sistemelor privitoare la societatea viitoare", în Arhiva pentru Știință și Reforma Socială, ăn ÎI, nr. 1, 2, 3, Tipografia Gutenberg, Șoc. Anonimă - Editură Științifică, București, 1920/1993. GUSTI, Dimitrie, Andrei Bârseanu și naționalismul. Discurs rostit în ședința solemnă la 9 iunie 1924 sub președinția de onoare a M.S. Regelui de C. Rădulescu-Motru, cu răspuns de Dimitrie Gusti, Editura Cultură Națională, București, 1924a. GUSTI, Dimitrie, "Doctrinele partidelor politice: 19 prelegeri publice organizate de ISR", în Arhiva
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în România s-a condamnat comunismul (nu comuniștii) și foarte târziu s-a ajuns la condamnarea oamenilor sistemului (cum se întâmplă în cazul unor torționari din închisorile comuniste). După cum am mai arătat și cu altă ocazie, "puțini sunt cei care rostesc nume ale instrumentelor puterii de atunci, care arată cu degetul pe cineva anume, cantonarea la nivelul judecății globale aducându-i la un loc pe foștii stăpâni și pe cei stăpâniți, făcându-i deopotrivă victime ale unicului vinovat: "sistemul". Dar, într-
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
că o exercita"5. Același Bourdieu vorbește despre două elemente necesare pentru că puterea simbolică să poată fi exercitată, si anume existența stratificării sociale și legitimitatea vorbitorului. Cu alte cuvinte, discursul de autoritate nu este recunoscut decât dacă persoana care îl rostește poartă cu sine acel skeptron- instrumentul simbolic de legitimitate. Pe de altă parte, discursul de putere presupune și o ignorare de sine, un abandon de recunoaștere a puterii, din partea clasei dominate. În acest scenariu, clasele sociale se află într-o
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
înjghebat. în prima zi, pe coridor, știind că mă ocup cu scrisul, profesorul Noica mă pune la încercare, ca Sfinxul pe tragicul erou teban: cum se spune... - ne, sutor, ultra... srepidam, pocind dinadins cuvântul, făcându-se că nu știe,... - crepidam! rostesc hotărât, - nu mai sus de sanda, cizmare! - adaug, iar gura sa frumoasă se modifică într-un surâs satisfăcut, - trecui examenul!... Celălalt, mai tânăr, doctorul D. D., din echipa de chirurgi, în care eu i-am spus că îl văd pe
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
cu multă simplitate și precizie ceea ce simt eu acum. Mă simt "la mijloc", prins între un sentiment și altul. "La mijloc" deoarece, pe de o parte, tot ce am auzit aici, toate aceste cuvinte extraordinare, profund mișcătoare, care au fost rostite, și responsabilitatea pe care mi-o incumbă, mă fac să mă simt ca Atlas cu globul pămîntesc pe umeri - și greutatea e atît de mare, încît îmi vine să mă înfund în podea. Iar, pe de altă parte, îmi vine
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]