6,798 matches
-
nocetque mihi. Scilicet indignum, iuvenis rarissime, ducis Te fieri comitem stantis in orbe deae. Firmus es, et quoniam non sunt ea, qualia velles, Vela regis quassae qualiacumque ratis. Quaeque ita concussa est, ut iam casura putetur, Restat adhuc humeris fulta ruina tuis383. Aș spune că în versurile de mai sus poetul afirmă lucruri cu adevărat uimitoare, pe care nimeni nu și le-ar fi imaginat din partea acestui tenerorum lusor amorum. În ciuda echivocității unor expresii, Ovidiu exprimă destul de clar unele sentimente de-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Horațiu) ca simbol al Statului: "da, Paulus continuă Ovidiu printre rânduri ești puternic și constant și, întrucât în acest moment treburile Statului nu merg cum ai vrea tu, condu tu, dacă ceilalți [= Augustus] nu realizează că Statul se îndreaptă spre ruină; barca Statului, prin urmare, nu trebuie să se scufunde în abisuri". Este într-adevăr extraordinar cum sulmonezul este în stare să exprime două realități cu un singur limbaj. Deocamdată, suntem mulțumiți că versurile reproduse scot clar în evidență că, atât
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
eterogenă, controlând de la bun început toate pârghiile puterii executive și legislative, FSN intra în jocul electoral cu toate datele falsificării acestuia. O lună fusese de-ajuns pentru ca FSN să ia locul vechiului partid-stat: Comitete ale Frontului Salvării se înființaseră, pe ruinele organizațiilor de bază, în toate instituțiile și întreprinderile, în unități militare, dar și la nivel teritorial, de la comune la județe: FSN reușise să pătrundă, deseori cu aceiași oameni, în toate structurile puterii, la toate nivelele, controlând ministerele, bugetul, economia, dar
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
-l pe om de natura percepută nemijlocit cândva, în fragedă junețe: "Cu timpul, emoțiile estetice au devenit mai mult intelectuale. Nemaifiind în stare să avem emoții directe, pur estetice, nu admirăm fenomenele naturii, cât admirăm, prin amintiri și sugestii istorice, ruinile, tablourile vechi, sau orice altă operă de artă a trecutului. Istorismul ne-a deformat deci natura emoțiilor"25. Ca atare, înainte de a formula teoria mutației valorilor estetice, impresionistul Lovinescu pare să privilegieze mai curând sensibilitatea paseistă, cu întregul cortegiu de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dezvăluie, astfel, mobilul meschin (setea de câștig), care aruncă asupra legendarei cetăți blamul moral, ceea ce-l determină pe narator să-și tempereze entuziasmul estetic, mai ales că strălucirea de odinioară (din tabloul celebrului pictor) contrastează violent cu aspectul deprimant al ruinelor scăldate de apele pestilențialei lagune. În realitate, Veneția rămâne o "necropolă a unei slave trecute", victimă (morală) a superbiei sale nemăsurate de altădată, iar naratorul lovinescian se arată dezgustat de spectacolul decrepitudinii, cu farmecul morbid-decadent al obsolescenței, vădind o receptivitate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu caută desfătări estetice în peisaj, pe care-l găsește mai curând deprimant ("Când se gândi la lumină, luna roșie se înălță din unda vie și îndepărtată a mării, de la Lido, ca o rană ce creștea, picurându-și sângele peste ruinele fumurii") sau pur și simplu indiferent, fără nicio legătură cu propriile trăiri afective și nici nu se putea să fie altfel, ținând cont de faptul că "trecutul trăia mai stăpânitor în el decât clipa de față". Prin urmare, călătoria personajului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se manifeste maniheismul naiv, schimbător în deciziile sale, dar întotdeauna hotărîtor, constituind baza mai multor filosofii ale istoriei. Pretutindeni, terorismul a apărut dincolo de confruntarea armatelor, pentru ca, în spatele cortegiului învingătorilor, locuitorii cetății să fie aduși la stadiul de sclavi, abandonați pe ruine, trecuți prin sabie sau orbiți, ca să servească de "exemplu" celorlalte cetăți, ce vor alege astfel să se supună. Poate că putem spune că înfruntarea dintre două armate inamice reprezintă un război, iar invadarea unui teritoriu un posibil scop al războiului
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
toate eșecurile lor. O societate care trebuie nimicită cu orice preț, la nevoie prin distrugerea umanității și chiar a lor, prin băutura magică a puterii, prin transgresarea limitelor sociale, cel puțin a celor aflate la îndemînă perversiunile sexuale, rătăcirea apoi ruina cetății oamenilor, prin refuzul tuturor formelor instituționale și disprețul de sine împins pînă la ura față de ceilalți. Același sentiment al eșecului este întreținut, cultivat, de o anumită subversiune ce capătă aspectele cele mai diverse, de la naționalismele imposibile, pînă la integrismul
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
să prindem rând. Dar nu întotdeauna primeam vreo pâine, căci era puțină și proastă. Am mai stat un timp pe Manta Roșie, apoi ne-am mutat, tot în cartierul Socola, pe o stradă numită Voinicilor, la numărul 11, într-o ruină de casă, unde căzuse o bombă uriașă. Casa și terenul era a unuia, Nani, căruia tata plătea chirie. Tata, care ieșise la pensie - cu o pensie de mizeriea ridicat zidurile, a refăcut acoperișul și l-a acoperit cu carton asfaltat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o restabilire imediată. Cecitatea asumată atăta timp și impusă majorității ignare, mai mult sau mai puțin interesat de o clasă politica imundă, cere o reparație legitimă și nu doar moralicește vorbind. Nu este nimic deconcertant, decăt aparent, în faptul că ruina a ceea ce, este considerat autonom și de „maximă urgență”, adică exercițiu împotriva căderii 15 economicul, nu-și află cauza și rezolvarea prin mijloace circumstanțiale, chiar corecte din punct de vedere economic, dar păcătuind prin lipsa eficienței și asta din cauza lipsei
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
o catedrală de cuvinte (...) o operă vie, prin însăși umanitatea ei, prin defectele sale, prin lipsurile sale (...) bogată în ambiguități, care zădărnicește orice concluzie și care o face să trăiască prin ea însăși” (S.B.) Dacă ne simțim la adăpost printre ruinele / scrierile cioraniene - cum îl flata Beckett - dacă ne oglindesc și fraternizăm cu ele, vom putea conchide sincer, că nu ne putem „descurca” în absența unui maestru al pharmakonului!
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
care avea În aceste locuri grajduri de cai. Caii erau folosiți În desele sale peregrinări spre ținuturile Vasluiului În vremuri de război. Așa numitul "drum domnesc" era prin pădurea Bârnova, trecea prin zona Dobrovățului unde se mai văd și astăzi ruinele unui vechi schit de călugări(vezi Anexa 4). Acest vechi drum care trece aproape de Sanatoriul Bârnova, urca vechiul drum al Țarigradului(drum Împărătesc), parcurs adesea de domni, pașale, și călători străini, care menționează aceste locuri În relatările lor. Cercetătorul dr.
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
prim rang În istoria Moldovei: Petru I Mușat Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, etc Au Înzestrat Suceava cu numeroase construcții care dăinuiesc și astăzi, stând ca o pildă vie pentru urmași. la marginea de est se află ruinele Cetății de Scaun, de atâtea ori asediată dar niciodată cucerită de dușmani. A fost ridicată În timpul lui Petru I Mușat și terminându-se În vremea lui Alexandru cel Bun și trăind o perioadă de glorie În vremea lui Ștefan cel
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
o vreme când cartea tipărită Încă nu exista. Pătrunși de toate cele văzute și auzite timp de două zile, elevii se reîntorc acasă. In comuna Ruginoasa se află palatul lui Al. I. Cuza, restaurat cu câțiva ani În urmă, și ruinele hanului din secolul al XVIII-lea. Pentru a trăi cu emoția locului câțiva copii fac dramatizarea lecturilor: Moș Ion Roată și Unirea Moș Ion Roată și Cuza Vodă Se intonează și cântecul "Hora Unirii". Reîntoarcerea acasă. III. Sistematizarea cunoștințelor Ce
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
1991); războiul dintre Serbia și Croația (1991-1992); conflictul din Bosnia-Herțegovina (1994-1995); conflictul din Kosovo (1998-1999); Kosovo este pământ sârbesc dar locuit de o populație formată majoritar din albanezi musulmani. În 1991, președintele Serbiei, Slobodan Miloșevici, a suprimat autonomia provinciei. Pe ruinele Iugoslaviei s-au format state noi: Slovenia, Croația, Bosnia Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Macedonia. Perioada actuală este marcată de conflicte precum: între India și Pakistan pentru provincia Cașmir; între Rusia și Japonia pentru insulele Kurile; între Grecia și Turcia pentru insula
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
decât dacă le permitem acest lucru, să ne separe de valorile care constituie pe termen lung cheia prăbușirii lor și a succesului nostru. Sfârșitul Războiului Rece a fost televizat. Stând în camera mea de lucru, am văzut studenți dansând pe ruinele glorioase ale Zidului Berlinului și mulțimi răgușite sărbătorind în noile capitale libere din Europa Centrală și de Est. Îmi amintesc în special de bucuria pe care am simțit-o la vederea spectacolului din Piața Wenceslas din Praga, unde Václav Havel
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
încît să poată opune agresorului o forță magică mai intensă și [...] astfel să îl constrîngă să îi redea clientului său cantitatea de forță vitală substituită. Fără acest proces, cel vrăjit, pierzîndu-și încetul cu încetul forța vitală, va ajunge inevitabil la ruină sau la moarte." Ibid., p. 331 Un eșec, pentru un vrăjitor, înseamnă privarea de energia respectivă și deci moarte. Forța vitală este obiectul dorinței actorilor din sistemul vrăjitoresc, vectorul magic care îi permite circulația. Vrăjitorul vizează, în general, capul unei
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de baionetă (...) arma nu fu îndepărtată decât la sosirea ofițerului comandant, care se lăsă așteptat: venea de departe, iar mersul său era încetinit de povara unui pântece enorm (...). Nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam de Orient, de ruinele și singurătățile sale dezolante; tocmai părăsisem regiunile civilizate pentru a cădea fără tranziție în mijlocul unui creștinism pe jumătate barbar și al unui islamism degenerat."31 Dar nu numai influențele orientale au degenerat substanța latină, occidentală a românilor, ci și "acest
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
spre cer pe malul drept, domurile grele pe cel stâng, totul ne vestea alte moravuri și un ținut nou; nu ne-am putut înăbuși un sentiment de regret; nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam de Orient, de ruinele și singurătățile sale dezolante; tocmai părăsisem regiunile civilizate pentru a cădea fără tranziție în mijlocul unui creștinism pe jumătate barbar și al unui islamism degenerat! Și totuși aceste maluri devastate au fost înfloritoare cândva! Li se rezervă oare un viitor compensator
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
căruța. Traversarea dură mai mult de o oră; ieșim în fine dintre dârele și făgașele lăsate de căruțe; câteva grămezi de cărămizi năruite, ziduri dărâmate; spărturi prost astupate cu legături de vreascuri sau lăsate așa din 1829, o boltă în ruine reprezentând o părere de poartă: era intrarea Giurgiului! Înăuntru, grămezi de noroi; câteva străzi pavate cu dale enorme, dislocate și desfundate; case joase cu un simplu parter; garduri de uluci din lemn mâncat de cari, sordide curți de păsări, vaste
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
înzestrate. Palatul prințului nici nu merită amintit; cea din urmă casă de pe bulevardul Strasbourg lasă mult în urmă locuința, mai mult decât mediocră, a stăpânului a patru milioane de suflete. Monumentele vechi lipsesc; nu știm de ce descrierile Bucureștiului amintesc de ruinele Turnului Colței, construit de un inginer suedez în timpul prizonieratului lui Carol al XII-lea; poate pentru a face să dăinuie în aceste regiuni amintirea eroului care a fost cel mai neînduplecat dușman al Rusiei. Acesta e Bucureștiul, oraș al plăcerii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ocupat de catedrală; aici ajung străzile principale, traversate la rându-le în unghi drept de către cele secundare. La vest exista o citadelă din care nu se mai văd decât dărâmăturile; fortificațiile au fost distruse în 1856. În ciuda ierbii ce acoperă ruinele, se recunoaște perfect schița principalelor lucrări; șanțurile și meterezele există încă; totul ar putea fi readus în starea originală cu bani puțini și în scurtă vreme. Părăsind orașul și restituindu-i Moldovei o parte din teritoriul său, rușii au respectat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
bine situată și mai încă și mai bine concepută decât aceasta, ea îi impune călătorului respect pentru operele, chiar dacă numai schițate, ale geniului rusesc. Ismail era încă o etapă din executarea testamentului lui Petru cel Mare; acum e doar o ruină, o amintire. Urcând Dunărea pentru a ne întoarce la Galați, aruncăm o privire asupra deltei și insulelor fluviului. Aceste frumoase terenuri sunt invadate de nori de lăcuste enorme și de trestii mari ce ating până la șase metri în înălțime. Există
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
amintirea li se va evapora odată cu topirea ultimilor țurțuri. Abia după dezgheț pericole serioase amenință orașul; nu e prea devreme pentru a da alarma. Suprafața Bucureștiului este în acest moment un incomensurabil depozit de murdării, de resturi organice și de ruine fără nume adunate, de patru luni încoace, peste alte straturi infecte care datează de la fondarea cetății. Când primele raze ale soarelui de aprilie vor săgeta aceste grămezi impure și le vor descompune, vor ieși din ele emanații periculoase pentru sănătatea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
că valea Cernei i-a revenit Austriei prin cucerire; Austria a restaurat băile lui Hercule; toată lumea poate să se bucure de binefacerea apelor lor; după ritmul în care merg lucrurile la foștii stăpâni, prețioasele surse ar fi încă îngropate sub ruine seculare. Totuși, prin legea fatală ce apasă asupra acestor frumoase ținuturi, populația este plăpândă și bolnăvicioasă. Banatul românesc e apăsat de servitutea militară, ca și defileul Carpaților, precum toate frontierele orientale ale Imperiului Austriac. Fiecare oraș ceva mai important e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]