6,936 matches
-
Pe vremea aceea nu-l descoperisem nici pe M. Houllebecq, cu umorile lui antiarabe de genul toate femeile arabe sunt niște târfe neputincioase, în Platteformes, romanul din 2002, după ce mama autorului trecuse la Islam. Cu ce oameni bei tu? își sapă Zina o cută verticală la rădăcina nasului, auzind de asemenea vederi talibane. Zina nici nu m-ar fi putut găsi cu ajutorul soneriei. Adresa o luase ea de la Ilie, dar uitase să întrebe și de numele de familie, numele de pe uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în afara ei. Nu mă dezamăgi. Te rog. Nu ești o eroină, mamă! O aud pe fiica mea cum ripostează. Ești o femeie nenorocită, nebună și bolnavă. Nu te poți abține să nu-ți împrăștii boala. Cum zicea și tata, ai săpat atât de multe morminte, că nu ai destule cadavre pe care să le așezi în ele! Cina li s-a răcit. Nah se ridică și își împinge scaunul cu piciorul. Lovește din greșeală masa cu cotul. O farfurie cade. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
găsească un pretext ca să scape de mine. Nu am încredere în nimeni. În prezent, Ye este femeia de care am nevoie ca să o înlocuiesc pe Wang Guang-mei. Ye este îngăduitoare cu zvonurile. Merge din ușă în ușă să le culeagă. Sapă în gunoi și analizează ceea ce strânge, precum un șobolan de curte. Mao nu-i salută pe mareșalul Chen Yi, Tan Zhen-lin, Ye Jian-ying, Nie Rong-zhen, Xu Xiang-qian, Li Fu-chun și Li Xian-nian când aceștia întră în cameră. Premierul Zhou e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
salva viața. Yu a fost devastat. S-a gândit la mama lui și a luat hotărârea de a-și îndeplini dorința de a fi un fiu bun. Înainte de revărsatul zorilor, Yu a găsit un loc liniștit în sat și a săpat o gaură sub un copac. Și-a îngropat mâncarea și lucrurile și a lăsat un bilețel: Dragi frați din armata lui Chiang Kai-shek, s-ar putea ca eu să fiu mort atunci când veți găsi acest bilet. Singurul meu regret este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
etichetă tipică pentru Revoluția Culturală: agentul lui Chiang Kai-shek. Celula îi amintește lui Dan de un decor de film în care a fost cândva, când juca rolul unui comunist în ilegalitate. Zidul are o grosime de trei picioare și e săpat la treizeci de picioare în pământ. Trăiește în întuneric total și i se dau două castroane de terci subțire pe zi. I se dau, de asemenea, instrumente cu care să-și curme viața. Vreme de cincisprezece ani, Dan se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
victoriei ne va cădea în mâini! Yu încetează să se mai opună. Doamna Mao se așază, adâncindu-se în canapea. Ceilalți membrii ai cabinetului se holbează la ei. Yu se duce la pervazul ferestrei și ia un ghiveci cu flori. Sapă cu delicatețe pământul, cu un deget. E o specie sălbatică, zice el brusc. Frunzele o împodobesc de jur împrejur ca o coroană. Tulpina va avea floricele albe. El răsucește planta spre lumină. Îmi place nespus de mult să privesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat că este clădirea vecină cu casa noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat că este clădirea vecină cu casa noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu vă rănească, să nu vă... au să dezgroape, ce? Nu urla, trezește-te! E doar un coșmar, ai visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu vă rănească, să nu vă... au să dezgroape, ce? Nu urla, trezește-te! E doar un coșmar, ai visat! Nu-ți pierde capul, mergi cum poți Înainte, e viața ta adevărată. Mi-e frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bancheta de vinilin albastru, ei În jurul banchetei cu servietele lor diplomat și sacourile și cravatele și costumele lor de ciocli și povestioarele porno și burțile și dinții de acrilat și frazele interșanjabile cu cine Îl schimbă pe cine, cine Îl sapă pe cine, cine Îl ține, cine Îl mănâncă, cine l-a urcat, cine l-a dat jos pe cine, cine e În anchetă, cine a rămas, cine a făcut anonima, hehehe. Și iar câte o glumiță! Nu! Niciodată, niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în casa acelui boier, clipe care nu vor mai reveni niciodată. După cum nu vor mai reveni nici vinurile tămâioase gustate direct din buțile stivuite în pivnițele boltite, răcoroase și adânci. Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în palme de un fecior palid ca un zeu alungat din înălțimi olimpiene, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vital, de iubiri, suferințe și încleștări barbare dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rămas fără europenizare rusească, dar cu graniță la o „țară basarabească” de-a noastră. La mormântul Luminăției Sale, după ce aprinseră lumânările și așezară florile în două vaze mari, de o parte și de alta a monumentului cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de el... - ...când părinții tăi sunt semianalfabeți, tu faci șase ani de Normală (atât se făcea atunci) și te-ntorci printre ai tăi și-i Înveți tu, Mucea-al-lui-Cutare, cum să-și facă o casă cu mânurile lui, cum să-și sape fântână, cum să alterneze culturile, cum să-și vindece de boli animalele, plantele, să-i Înveți să se despartă de vite, să le facă grajd, coteț, staul, cocină... Și mai ales când Îi convingi pe țărani, care sunt de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gardul țintirimului, Într-o parte din imaș - dar Îngrădită și partea lor. Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se apropie flăcăii cu tărgile. Mama se supără, Îi ceartă, Îi amenință, mai și plânge și așa, plângând-beștelindu-i, Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În preajma iernii, mama nu mai primește telegrame; nu mai ține-legătură, deci nu se mai duce - la Cernăuți și la Ismail, la Bălți, la Tighina. Târziu, În pragul iernii, mama se Îmbracă În negru. Gata. Nici o nădejde. Moș Iacob cioplește crucea, sapă un mormânt lângă cel al lui frate-meu Petrică. Mergem tot satul la Înmormântare. Popa Dodon, Întors din refugiu și dascălul Grosu cântă frumos și trist. Și gata. Gata, sunt orfănel - cum zice Mătușa Domnica. De-acum pot face orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avansat: am devenit felcer! Adevărat, examenul l-am trecut În... latină, În prezența unui ofițer de-al lor, care zicea că și el e doctor, turuind: «Radius, cubitus, calcaneu, astragal...» Cât Îmi aduceam și eu aminte de la anatomie... Așa că, În loc să sap, În continuare, la canale, să tai pădure, să descarc armament englezesc, am făcut pe felcerul - și aici, ca și la „bucătărie”, nu eram În medicină, ci pe-lângă: făceam curățenie, măturam, spălam podelele, mă ocupam de oalele de noapte - când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curții școlii, dar aici să fie omătul de statul meu; de șezut. Dar n-avem. Nu se pot amândouă deodată: ori una, ori alta. Zăpada a scăzut, s-a topit... Chiar pe pântece de m-aș așeza, n-aș putea săpa tunel. Adun, strâng de sub gardul dinspre Moș Iacob, acolo n-a atins-o Încă soarele; o iau, o mut, o clădesc, o bătătoresc, tipăresc, o, cu mâinile: să deie un fason de tunel. Ceva-ceva tot am făcut. Numai că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care să folosească termenul „nenorocire“ de când s-a scufundat Bismarck-ul. Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care mai era încă lipită o bucățică antică de mâncare extrasă dintre molari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apei și ploii, vieții și speranței, lucrurilor care, cu doar o săptămână în urmă, cu două zile în urmă doar, le-ar fi umplut de bucurie inima lui și alor săi. Când se lăsă noaptea, căută o dună mică și săpă o groapă, dând la o parte nisipul umed, pentru a se ghemui să doarmă aproape acoperit de nisipul uscat, căci știa că, după ploaie, zorii vor aduce frigul în pustiu, iar vântul va transforma în chiciură stropii de apă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
calculând cât mai era până în zori. Căută apoi în jurul lui și găsi locul potrivit: trei metri pătrați de pietriș mare, aproape complet înconjurat de mici stânci negre. Scoase hangerul și începu să scormonească în liniște, îndepărtând cu grijă nisipul, până săpă o groapă de lungimea unui om, adâncă de două palme. Se lumina de ziuă când intră în ea, și prima rază de soare alunecă peste pustiu când terminase să se acopere cu pietriș, lăsându-și descoperiți doar ochii, nasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să-l oblige pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru un targuí făcea parte din viață, și zorii îl găsiră pe culmea unui deal ce domina o vale unde, cu mii de ani în urmă, cursese probabil un râușor. Nomazii știau că în valea aceea era de-ajuns să sapi o jumătate de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se îndreptau spre marea oază El-Akab. Văzu trei tabere așezate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
doar prin prisma teoriei că patrulele nomade aveau nevoie de sprijin logistic și de un loc de odihnă. Prin urmare, acel loc era la fel de bun ca oricare altul pe o rază de cinci sute de kilometri pătrați; și s-a săpat un puț, s-au ridicat ziduri crenelate, s-au adus mobile hodorogite, rămășițe, fără îndoială, ale unor vechi cazărmi desființate, și niște oameni au fost condamnați să păzească un petic de deșert, atât de deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]