KorAP: Find »[drukola/base=sărac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...280 >

6,982 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

influent. Să fie cineva! — Un fiu demn! A ținut morțiș să se realizeze! Ce suflet nobil! Ce fire tare! — Totuși, exagerat de ambițios! Nu găsești? — A ținut să-și ia revanșa față de bogații familiei care l-au umilit când era sărac În copilărie! — A ținut să se Întoarcă pe poziții de forță, bogat, influent, ca să ne sfideze! — A crescut din mila familiei! Au pus mână de la mână toți să Îl dea la școală! — Ar putea acum să dea Înapoi ce-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
de mare ajutor. În primul rând am Început să câștig ceva bani de buzunar cu ele. Spre deosebire de colegii mei, eu nu primeam nimic de-acasă, iar adolescența este o vârstă grea, În sine, dar și mai grea este atunci când ești sărac. Am căpătat notorietate În seminar cu juxtele mele, traduceri cu care unii din anii mari și-au luat examenele fără să să știe o iotăde greacă veche! Pe urmă am Început să dau meditații și așa mi-am făcut un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Își amintise, din tinerețea noastră comună, că este cartea mea favorită. Vă spun versul În traducere, ca să Înțelegeți de ce l-am compătimit din toată inima când mi-a l-așoptit: Mai bine-aș vrea să fiu argat la țară/ la un sărac cu prea puțină avere/ decât aici În iad să fiu mai mare... — O, la-la! Ca și când ar fi fost pus cu de-a sila În Înaltele lui funcții! În fapt, dacă am Înțeles bine, el a făcut o mare carieră politică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
vreme nu am avut nici un fel de venit. Pensia am primit-o doar după proces și procesul a durat ani de zile. Treceam pe lângă cofetăria aceea fără s-o mai văd, așa cum nu mai vezi vitrinele magazinelor inaccesibile atunci când ești sărac. La fel trecusem prin fața ei, fără să Îmi doresc măcar să intru, În timpul războiului. Bunica murise, bunicul era internat Într-un spital-azil, nu mai era nimeni care să ne Întrețină. Cum să nu-ți fie greu În asemenea vremuri să crești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
complexe - și cred că Îmi ghicise sentimentele. Acum sunt convins că ea nu se uita la mine decât ca la un prieten, eram doi studioși, amândoi. În spatele bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil, incapabil să traducă ceva fără juxtele tale, toți zâmbesc prudenți, dar flatați. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

prinț al Moldovei, seniorul negoțului din trei imperii și nu numai, cel mai bogat și mai influent om din Balcani, zaraful vizirilor, sultanilor, domnitorilor, mitropoliților și boierilor divaniți, prietenul generos al generalilor, susținătorul armatelor rusă și turcă, miluitorul și binefăcătorul săracilor, ocrotitorul cumunităților de armeni, oriunde s-ar fi aflat ele, din Orientul Mijlociu până la Viena și Sankt Petersburg, ctitor al mai multor biserici armenești. Acum stătea față în față cu singurul om din această parte a lumii care avusese curajul, abilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

la urmă... (Moș Iacob, oftând, a Încurajare). - Bine că ne-au Întors de mult mai Încoace de Prut - bieții cai: au făcut numai patruzeci de kilometri dus-Întors, dar ia să ne fi dat Înapoi de la Prut, ca pe-atâția alții, săracii. Câți kilometri să fie pân-la Prut, Moș Iacob? - În zbor de pasăre, șăptizăci, o sută pe drum de car - săracii cai... - O sută numai dusul, Moș Iacob - da-ntorsul? Bieții cai (bietul tata), că trebuie să ne gândim și la cai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pasăre, șăptizăci, o sută pe drum de car - săracii cai... - O sută numai dusul, Moș Iacob - da-ntorsul? Bieții cai (bietul tata), că trebuie să ne gândim și la cai, că așa cum zice nevastă-mea: și calu-i om... - Drept. Calu, săracu... Că și el, cum zâce doamna... Eh, dac-aț’ fi pornit alantăieri, ori măcar ieri, devreme, să fi plecat... - Uite, n-am plecat când era de plecat... dar, vorba mătale, Moș Iacob: poate că tot răul spre bine, nu? - Las, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
după unii; după alții «robotea ca on prost, doar n-a să ieie pe lumea cealaltă mai mult ca noi...» - Oricum, acel Ion aplica asolamentul, zic. - Aplica... asoilimentu’, cum spun, acuma, regățenii. Bună, reforma, dar făcută ca dracu și ca săracu. Buuun, pământul - dar cu ce să-l lucrezi? Animale de tracțiune nu mai aveau nici țăranii-țărani, din satele așezate, darmite Mănenii... Caii fuseseră rechiziționați, toți, Încă din ’14, de cum s-a declarat războiul - pentru frontul rușilor din Galiția; boii - mâncați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
a displăcut ’dopera camilpetrească). Continuă: - În 1812, când ne-a furat jumătate din Moldova - n-a fost o Întâmplare, nooo!, ci răsplată, plată, câștig trudit, binemeritat, pentru care a asudat din greu, mult Înainte de... bătălie, a tras ca-n jug, săracul, la formularea explicației pe care avea să o dea... cum altfel?, multă vreme după... S-a pregătit Rusul de cuvinte ca de o mare bătălie... - Care fiind cuvintele? Explicația... post-festum? - Post-mortem, vrei să zici. Că lucrul acela pe care el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
acolo să scape de Turc, să uite de ocupație - ce limbă auzea din altar? Grecește. Sârbul, Bulgarul - ce limbă auzeau În bisericile lor? Nu turceasca, nu araba - ci slavona, o limbă de-a lor, nu de-a ocupantului. Pe când Basarabeanul, săracul, În ce măcar limbă-bisericească, să caute, cum zici: azil, recurs, uitare, protecție? În limba lui, moldovenească? Începuseră câteva biserici să slujească În „limba poporului”, Înainte de 1812, dar dacă Rușii au interzis localnicilor limba maternă În școală, cum să o Îngăduie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
o prinde când de cotul stâng, când de cel drept se duc amândouă Încolo, la ciulama și plăcințele. Moș Andrei, cu pălăria În mână: - Să mai Încerce băietu-cela, cu copacii lui, dom’ ofițeri’. Că bunâi Dumnezeu, a’ da de domțători’, săracu’... - Încercăm, moșule, Încercăm, zice ofițerul făcându-i semn Carpenului să continuie. O ia spre casă, clătinându-se ușor, ținându-se de legătura albă de la cap; Îi are, de-a dreapta și de-a stânga pe cei doi moși: Iacob și Andrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Popa Dodon, Întors din refugiu și dascălul Grosu cântă frumos și trist. Și gata. Gata, sunt orfănel - cum zice Mătușa Domnica. De-acum pot face orice năzdrăvănie, orice drăcărie (așa vorbește Moș Iacob), oamenii nu se supără, zic: - E orfănel, săracu... AH, FETELE! Stau În calidor. Stau - și gata. Gata, pentru că, după Înmormântarea tatei, amintirile nu mai curg. Ci sar ca lăcustele. De ici, cine știe unde. Ba nu: de nuștiunde, de undenumăaștept - dar tot În calidor căzând. Stau În calidor - și: Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
lăcrimând, Îl strâng la piept, plângând. Eu Însă din altă pricină plâng: tata acesta nu miroase ca tatăl meu, acela, adevăratul - pe care l-am uitat. Plâng apoi, pentru că, gata, nu mai sunt orfănel. Până acum, auzeam: «Băietu’ lu’ domțători’, săracu...» - săracu era și domțători, fiindcă Îl ridicaseră Rușii, dar și eu, băietu lu’ domțători’, rămas orfănel de tată - săracu. Până acum, lumea mă căinase, mă alintase, mă dezmierdase; Îmi iertase toate poznele, toate năzbâtiile; nevestele și fetele mă șezuseră, spunându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Îl strâng la piept, plângând. Eu Însă din altă pricină plâng: tata acesta nu miroase ca tatăl meu, acela, adevăratul - pe care l-am uitat. Plâng apoi, pentru că, gata, nu mai sunt orfănel. Până acum, auzeam: «Băietu’ lu’ domțători’, săracu...» - săracu era și domțători, fiindcă Îl ridicaseră Rușii, dar și eu, băietu lu’ domțători’, rămas orfănel de tată - săracu. Până acum, lumea mă căinase, mă alintase, mă dezmierdase; Îmi iertase toate poznele, toate năzbâtiile; nevestele și fetele mă șezuseră, spunându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
acela, adevăratul - pe care l-am uitat. Plâng apoi, pentru că, gata, nu mai sunt orfănel. Până acum, auzeam: «Băietu’ lu’ domțători’, săracu...» - săracu era și domțători, fiindcă Îl ridicaseră Rușii, dar și eu, băietu lu’ domțători’, rămas orfănel de tată - săracu. Până acum, lumea mă căinase, mă alintase, mă dezmierdase; Îmi iertase toate poznele, toate năzbâtiile; nevestele și fetele mă șezuseră, spunându-mi să nu care cumva să spun ceva-cuiva, că nu se cade să spui că te uiți În sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
să spui că te uiți În sus, ca să intri-n rai pe la jos, iar dacă vreun străin nu știa cine sunt și ce hram purtam, Îl Înștiințam eu, pe dată: «Eu sunt băiatul directorului pe care l-au ridicat Rușii, săracul...» - și eram săraci amândoi, și tata și eu, mai cu seamă eu... Vine și mama de la Vatici - fără doctor, Însă cu noi alifii (care nu put) și prafuri pentru gionate. Deși nu mai am nevoie de ’dicamente, cum le zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
te uiți În sus, ca să intri-n rai pe la jos, iar dacă vreun străin nu știa cine sunt și ce hram purtam, Îl Înștiințam eu, pe dată: «Eu sunt băiatul directorului pe care l-au ridicat Rușii, săracul...» - și eram săraci amândoi, și tata și eu, mai cu seamă eu... Vine și mama de la Vatici - fără doctor, Însă cu noi alifii (care nu put) și prafuri pentru gionate. Deși nu mai am nevoie de ’dicamente, cum le zice Mătușa Domnica; nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
fost deportate vreo cincizeci de familii și peste o sută de persoane fără, adică celibatari; dacă i-ar fi dus pe toți În același loc, ar fi putut așeza două sate, nu unu singur... - Parcă numai de la voi... Basarabenii noștri, săracii, pe unde n-au fost Împrăștiați - ca Ovreii... - Pe unde au fost - ne spune Atlasul lor: Îndărătnici, Scorțeni, Lunga - și, bagă de seamă, Îți dau doar denumirile care nu au terminație slavă - cum ar fi Isacova, ori Hirova, ori Lucașovca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

-și scaunul la umbră. Julia era obsedată de riduri, motiv pentru care nici nu fuma. Cu toate că treaba cu fumatul reprezenta o dilemă. Țigările tăiau foamea, deci, din punctul ei de vedere, prezentau un avantaj uriaș. Și așa l-am recompensat! Săracu’, e așa de scund că i se văd picioarele în poza de pe pașaport. Susan a izbucnit în râs și a clătinat din cap. Ești incorigibilă! a declarat ea, după care s-a uitat la ceas. Deci n-o mai așteptăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

Rafael, răstindu-se cum că asta-i o tâmpenie și o prosteală pe față, toate regretele astea bășite pentru ce ar fi putut să fie, în timp ce Mirela dă din mână spre băieți că să-l lase să-și facă numărul, săracu’ de el s-a îmbătat, după care-i rândul lui Rafael să-i ia de martori pe metaliști la supărarea lui: poate nu știu băieții că femeia asta avea doi copii sau unul, mă rog, și nici o sursă de venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

Asta ai vrea să se Întâmple. Iar prietenii tăi din Consiliul local, care stau cu fundurile În scaunele lor comode, ar folosi sala drept exemplu prin care să-și demonstreze drepturile cam Îndoielnice la funcțiile pe care le ocupă, În timp ce săracii și mamele singure nu-și pot permite să plătească nici intrarea! E primul bulgăre dintr-o avalanșă! M-am făcut mică. Jeff Își agita chiar pumnul În aer, oarecum În spiritul lui „Citoyens, à la lanterne!“. Dar se făcuse bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Mă rog, ceva ce spusese tipul ăla l-a scos rău din pepeni pe Jeff, așa că l-a trosnit În cap cu pancarta pe care o căra, Înțelegi? „Jos cu armata“ scria pe ea sau ceva de genul. Ticălosul ăla, săracul de el, a suferit o comoție, dar asta nu i-a oprit pe polițai să-l umfle și pe el. Porcii fasciști, adăugă el din reflex. Se părea că unele năravuri căpătate În anii de socialism militant erau mai greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

atracție asupra mea? În orașele din Orient, căutăm nuanțele prezentului și umbrele trecutului. La Teheran, n-am dat peste nimic de felul acesta. Ce am văzut acolo? Străzi prea largi ca să-i lege pe bogătașii din cartierele de nord de săracii din cartierele de sud; un bazar care, bineînțeles, gemea de cămile, de catâri și de țesături pestrițe, dar care nu se putea compara cu piețele din Cairo, din Istanbul, din Isfahan sau din Tabriz. Și, oriunde poposea privirea, nenumărate clădiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

-n fiu, cel puțin de la adam și eva, și guvernele din toată lumea ar face mult rău precarei liniști publice dacă s-ar apuca să decreteze trei zile de doliu național de fiecare dată când moare un bătrân nenorocit În azilul săracilor. Și e negativ pentru că nu ar fi posibil, chiar și cu o inimă de piatră, să rămâi indiferent la demonstrația palpabilă a faptului că săptămâna de așteptare stabilită de moarte luase proporțiile unei adevărate calamități colective, nu numai pentru media

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]