4,482 matches
-
rău, văzând atâtea căpetenii rănite, și îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe de cei vouă dragi și de pământul din strămoși, să săturați cu trupurile voastre câinii cei lacomi din Troia!“ Dar Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile care populează epopeea. Felul în care, cum am văzut, îl plânge Briseis pentru bunătatea lui este grăitor. N-ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cum făcea mai demult, spune 128 aproape de fiecare dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci altfel nu se poate.“ „Vine și vremea să ne săturăm de-atâta plâns.“ „Priam, la ce bun prea multele lacrimi care ne răscolesc inima, așază-te și, oricât am suferi, să lăsăm chinul să se domolească în noi. Împacă-te cu soarta, nu-ți mai lăsa inima veșnic pradă mâhnirii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rău, văzând atâtea căpetenii rănite, și îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe de cei vouă dragi și de pământul din strămoși, să săturați cu trupurile voastre câinii cei lacomi din Troia!“ Dar Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile care populează epopeea. Felul în care, cum am văzut, îl plânge Briseis pentru bunătatea lui este grăitor. N-ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cruță, cum făcea mai demult, spune aproape de fiecare dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci altfel nu se poate.“ „Vine și vremea să ne săturăm de-atâta plâns.“ „Priam, la ce bun prea multele lacrimi care ne răscolesc inima, așază-te și, oricât am suferi, să lăsăm chinul să se domolească în noi. Împacă-te cu soarta, nu-ți mai lăsa inima veșnic pradă mâhnirii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oase, aceasta carne etc., si un suflet individualizat prin unirea cu un anume trup. Pe lângă acestea, X poate fi, spre exem plu, talentat la învățarea limbilor străine, poate avea ure che muzicală sau, din contră, poate fi afon; aceste tra saturi nu țin nici de materia să, nici de forma lui substanțială, sufletul, ci sunt forme accidentale. Concis, diferența dintre cele două tipuri de forme constă în faptul că forma substanțială face lucrul să fie ceea ce este, adică o substanță, dând
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
o privește neîncetat în chip providențial.El este, prin urmare, plenar implicat și în ceea ce astăzi am puteadefini echilibrul ecologic care domnește în lume. Așa cum rezultăcând zice că: „Toate viețuitoarele pământului Te așteaptă ca să ledeschizi Tu mâna Ta ca să se sature de bunătăți, iar dacă îți întorcifața proniatoare ele tremură, iar de îți retragi Tu suflarea Ta, ele pier”(Psalm 104, 27). Credinciosul psalmist era deci convins că toată lu-mea este descoperită înaintea lui Dumnezeu în orice moment alexistenței sale și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
meu va sălășlui întru nădejdea, că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuviosal Tău să vadă stricăciunea. Cunoscute mi-ai făcut căile vieții, măvoi umple de veselie cu Fața Ta și mă voi sătura de frumuseți ladreapta Ta” (Psalm 15, 8-11); „Pentru că și Hristos a suferit odatămoartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți casă ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viufăcut cu duhul, cu care s-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
arătările de după Înviere:„Acum preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți cu slava pe caream avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea” (Ioan 17, 5): „Scăpatdin chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale și demulțumire se va sătura” (Isaia 53, 11).„Eu sunt viu și voi veți fi vii!” (Ioan 14, 19): „arătările” suntpentru ucenici calea „învierii” lor, ca cei ce erau „abia vii” după„jefuirea” vieții pe care o aveau din cuvânt (Luca 10, 30). Mormântuldevine pentru
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sfinților Tăi” (Psalm 109, 9); „Cămara Ta o vădîmpodobită...”; „Ca un purtător de viață mai înfrumusețat decâtraiul și mai luminat decât orice cămară împărătească s-a arătatHristoase mormântul Tău, izvorul învierii noastre”; Întru dreptatemă voi arăta Feții Tale, mă voi sătura când se va arăta slava Ta”(Psalm 16, 15); „I-am ales ca să vadă slava Mea...” (Ioan 17, 24);„Deschide-mi ochii să văd minunile din Legea Ta...” (Psalm 118, 18);„Este bine să vă hrăniți inima cu har, nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
consecința revelației esenței Sale, ci, mai degrabă, participarea la energia Sa”. Tocmai aceasta înseamnă și vederea lui Dumnezeu din spate (Exod 33, 23), adică a contempla energiile Sale, niciodată ființa Sa, căci orice vedere sau cunoaștere a lui Dumnezeu ar sătura dorința celui ce-L caută. Atunci Dumnezeu n-ar mai fi transcendent creaturii și progresul în cunoaștere și desăvârșire s-ar sfârși. Moise pătrunde în întunericul unde se află Dumnezeu și Îl vede. Viziunea sa este recunoașterea faptului că natura
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
tu consideri că partea sufletului nostru pe care acum câtva timp încercam să ne-o calmăm forțat când eram noi înșine nefericiți, căreia îi este sete de lacrimi, care ar vrea să se lase în voia suspinelor și să se sature de lamentații, pentru că în natura ei resimte asemenea dorințe, și mai exact aceleași pe care le satisfac poeții bucurându-ne în reprezentații, și că partea din noi care în mod firesc este cea mai bună, nefiind suficient întărită de rațiune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în prada unor așteptări diferite, femeile, cu ușurință impresionabile de către pasiune, caută o plăcere care să se adreseze inimii, gânditorii, interesați de studiul caracterelor, vor ca piesa să le satisfacă spiritul, mulțimea, avidă de acțiune, speră că spectacolul le va sătura ochii. Cele trei genuri existente până atunci aveau drept scop să răspundă la una din aceste trei așteptări, melodrama, care folosea multe elemente de spectacol, era destinată mulțimii, tragedia, acordând atenție zugrăvirii pasiunii, se adresa mai ales femeilor, comedia, hotărât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și tragedia clasică. Hugo este foarte conștient de acest lucru, declarând în Prefața la Burgravi: "Să aveți teroarea, dar să aveți și mila." Aceasta explică, în anii 1838-1840, când drama romantică a cucerit publicul, reînnoirea tragediei clasice, de care se săturase publicul, și căreia talentul tinerei Rachel (1820-1858)91, care debutează atunci pe scenă, îi redă onoarea. " Se petrece în acest moment la Teatrul-Francez un lucru neașteptat, surprinzător, curios pentru public, interesant în cel mai înalt grad pentru cei care se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești mărturisirea violentă de tipul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
era destul pentru ca să ne înțelegem. Măi! Îmi zicea câteodată. Natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după tipar deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare-n felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"6. Eliza Vorvoreanu menționa, în cazul lui Urmuz, aceeași preocupare pentru descoperirea ineditului din fizionomiile oamenilor: În plimbările noastre către apusul soarelui punctul de la infinit, cum îl numea el, îmi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acesta e domnul adevărat!...fiindcă e numai ceea ce ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în sfera indeterminabilului absolut, contingent absurdului. Leonică din Broaste...destule. Nuvelă pesimistă este, spre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei Justiției, nici crâmpeiele de banan încrucișate pe ușa edificiului Mumei Tutulor, nici chinul sărmanului Chinez care este condamnat la intrarea Pungei-publice să-ncerce a sătura pe nesăturabilul monstru; nici tăierea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul și opiul să vi se dea... și'ncolo, pace! O, de trei ori fericiți muritori!!!150 În același sens, Caragiale reușește să profetizeze apocalipsa limbajului, prin evidențierea stadiului agravant
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în aceleași coduri, ci rămâne încleiată în relativism moral, în cinism și ambiguitate. Dacă Steranko a fost critic la adresa acestor tendințe, exprimându-se pentru necesitatea unei noi "cointeresări naționale", Miller apără dreptul la metaforă, rezistând nihilist tentației patriotarde: "M-am săturat de steaguri! M-am săturat de Dumnezeu! Am văzut puterea credinței".686 Robert Wilonsky opina că banda desenată "escapistă" nu mai poate fi viabilă, ficțiunea fiind depășită de realitate, iar refrenul încrezător "Priviți pe cer! E o pasăre! E un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
încleiată în relativism moral, în cinism și ambiguitate. Dacă Steranko a fost critic la adresa acestor tendințe, exprimându-se pentru necesitatea unei noi "cointeresări naționale", Miller apără dreptul la metaforă, rezistând nihilist tentației patriotarde: "M-am săturat de steaguri! M-am săturat de Dumnezeu! Am văzut puterea credinței".686 Robert Wilonsky opina că banda desenată "escapistă" nu mai poate fi viabilă, ficțiunea fiind depășită de realitate, iar refrenul încrezător "Priviți pe cer! E o pasăre! E un avion!" nu mai poate fi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un gând o tot muncea, o tot muncea și nu îndrăznea să-i spuie nici măcar bunicului. Când venea vremea să se culce, bunicu Toma îi ținea de urât... de obicei, îi spunea o poveste, mereu aceeași, de care nu se sătura niciodată, poate, pentru că semăna cu povestea vieții ei... Era vorba, se înțelege, de un moșneag care avea o fată și trăiau în pădure. Alteori, se juca cu ea de-a v-ați ascunselea; el se prefăcea în lup... și, trebuia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lăsat Dumnezeu pe lume, cu multe și neprețuite daruri a mai înzestrat pe om, niciunul însă nu se poate asemăna cu plina de taine și nenumărata putere a gândirii...“. Și mai spune Alexandru, „...De toate parcă, aș ajunge să mă satur cu vremea; numai de gândit, de voluptatea asta mai îmbătătoare decât tot ce basmele au putut născoci, în veci nu m-aș sătura. E așa de dulce să te gândești!... Ești aici și oriunde vrei, - în clipa asta și în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
taine și nenumărata putere a gândirii...“. Și mai spune Alexandru, „...De toate parcă, aș ajunge să mă satur cu vremea; numai de gândit, de voluptatea asta mai îmbătătoare decât tot ce basmele au putut născoci, în veci nu m-aș sătura. E așa de dulce să te gândești!... Ești aici și oriunde vrei, - în clipa asta și în orice timp. Ești singur în mulțime și ești cu cine’ți place în singurătate...“. - Da!.. gândul te duce departe!.. murmură bătrânul Toma, pătruns
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Însemna că nu trebuia să se implice în relațiile cu oamenii și că nici ei nu se implicau în relațiile cu ea. De asemenea, Darcey mai știa că avea o anduranță foarte redusă la plictiseală și că de obicei se sătura de slujbele stabile după numai câteva luni, așa că serviciul temporar o aranja de minune. Când sosise în Dublin, cu câțiva ani în urmă, după ce viața pe care crezuse că avea să o ducă se dezintegrase complet, făcuse în sfârșit rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]