73,712 matches
-
cazul de față, simpla mirare a cititorului (eu) surprins să descopere splendoarea de crisalidă impecabil păstrată sub geamul prăfuit al unei colecții încuiate într-o clădire părăsită (spre a improviza în spirit nabokovian), alături de masivul, însă ostenitul urs împăiat din sala cea mare a muzeului. Nuvelele lui Nabokov, multe dintre ele apărute inițial în reviste literare (sau dispuse să găzduiască uneori literatura) precum "Atlantic Monthly" și "New Yorker" în anii '40 și '50, mi se par, astăzi, mai vitale și mai
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și de aceea devenită cu atît mai șocantă. Suflul scriiturii e animat sistematic, ca într-o sală de cinema la un film mut, în care pianul răpăie îndîrjit pe acordurile unor scene violente sau periculoase, în vreme ce pe ecran se perindă figuri tăcute și inofensive. Ai sentimentul ciudat că oricînd i e va putea întîmpla ceva grav Oedipei
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Cronicar Mizeria efectelor secundare Anul Eminescu a început cu evlavia găunoasă a vipurilor așezate pe locurile de protocol ale marii "săli de festivități" ce a fost țara pe 15 ianuarie. Bun, sînt finanțiști, geologi, ingineri, ofițeri, avocați, nu literați, dar măcar simțul ridicolului ar fi trebuit să scoată din priză automatul care, cum aude Eminescu, dă drumul la benzile uzate ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
și regizor, la Luxembourg unde s-a stabilit în 1984, în urma unui val de constrângeri care l-au determinat să părăsească Clujul și țara. Ar fi meritat să-i dedicăm un întreg text de comentariu. Spectacolul se joacă într-o sală de concert și propune o soluție ingenioasă și dură pentru cântăreți, pentru dirijori: orchestra în adâncul scenei, eroii în primul plan. Manevra presupune o cunoaștere fără cusur a fiecărui rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră nu pot fi surprinse decât
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
O pasăre ciripește deasupra lor, Militarul ridică spre ea privirea ca pe un arc și pasărea, lovită, cade pe scenă.)" Gestul doborârii păsării cu privirea are o remarcabilă expresivitate scenică. Citind pasajul respectiv, avem senzația că ne aflăm într-o sală de spectacole și "vedem" situația descrisă de autor sub lumina puternică a reflectoarelor. Primum philosophari, deinde vivere Mulți dintre dramaturgii români de azi - Paul Everac, Dumitru Radu Popescu, dar și Alina Mungiu, Vlad Zografi ș.a. - filosofează prin intermediul personajelor lor. Respectivele
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
de apel pe ultimele trei, dîndu-vă un posibil, dar înșelător reper. Dacă, în plus, instinctul vă trage înspre sir Tony, rău face. Nu vă veți alege decît cu o penibilă caricatură - iubitoare de animale! - a lui Hannibal Lecter, în timp ce, în sala alăturată, Drew prizează marijuana și dansează ca atare. Scena e pur și simplu irezistibilă. Păcat c-ați ratat-o! Înainte de a fi însă un - previzibil - "one-woman-show", Un sărut adevărat este, ca orice "teen movie" care se respectă, o supradoză de
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
sprijinul Ambasadei Polone la București: o seară de neuitat, în care o mare poetă a pianului - am numit-o pe Elisabeth Leonskaja - a dat viață celor două concerte cu orchestră. Festivalul a continuat cu o serie de recitaluri în fața unor săli arhipline. Atașamentul față de muzica lui Chopin al unei categorii mult mai largi de ascultători decât obișnuiții sălilor de concert nu se dezminte, în pofida perorațiilor estetice negatoare repetate de-a lungul secolului nostru, atât de străin de esența ei romantică. Dar
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
numit-o pe Elisabeth Leonskaja - a dat viață celor două concerte cu orchestră. Festivalul a continuat cu o serie de recitaluri în fața unor săli arhipline. Atașamentul față de muzica lui Chopin al unei categorii mult mai largi de ascultători decât obișnuiții sălilor de concert nu se dezminte, în pofida perorațiilor estetice negatoare repetate de-a lungul secolului nostru, atât de străin de esența ei romantică. Dar melomanii nu sunt interesați de disputele teoretice ci își urmează instinctul, nevoia de sensibilitate; Chopin rămâne pe
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi În urmă cu vreun an am avut ocazia să vizionez, în sala de proiecții din Jilava a Arhivei Naționale de Filme, mai multe filme despre poetul național al românilor, ori inspirate de opera acestuia. Ceea ce înseamnă 5-6 pelicule, în majoritatea lor documentare. Prima dintre ele în ordine cronologică poartă titlul Blanca și
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
aceea mai subtilă și mai reavănă a abundenței de resurse - biologice?). Am jenanta impresie că regizorul s-a plictisit încă de la primele două-trei minute de film și că a plecat de unul singur la o bere, abandonându-și invitații în sala de proiecții. Revin la o normalitate estetică și discursivă o dată cu documentarul Eminescu - Truda întru cuvânt de Anca și Laurențiu Damian, din care se pot desprinde unele sugestii de perspectivă și de tehnică a scenariului. Urmează apoi câteva fragmente din filmul
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
plusând, până la idiotizare, pe valorile etnicității și ale patriotismului nețărmurit! Acești domni cu fumuri de vizionari nu sunt, după cum s-a dovedit, decât niște proști! Mă întreb ce-o fi gândit dl Blair, văzând totală indiferență a unei jumătăți din sală Parlamentului: oare să fi greșit țară? Să fi fost dezinformat de ambasada Mării Britanii la București, care l-a avertizat, cu siguranta, că românii sunt extrem de sensibili la chestiunea integrității teritoriale, mai ales de când cu bombardamentele din Iugoslavia? Să se
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
și spectatorii sînt permutabili: "îngerii îmbrăcați în dezastre./ ei țin în mînă un fel de invitație un fel de bilet de intrare un/ fel de convocare. îmi spun e pentru tine e urgent vino la/ teatru. îi ascult mă duc. sală e arhiplina de umbre. pe scena/ dau cu ochii de mine însumi. (mă preveniseră îngerii că mă/ voi întîlni cu mine însumi dar nu-i crezusem). sînt răstignit/ pe o cruce bătută în cuiie. ochii mei sînt scoși. urechile mele
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
și-au găsit aici formă de manifestare fie în expoziții personale, fie înlăuntrul unor cuprinzătoare expoziții de grup; aceasta ultima categorie a culminat cu expoziția Spațiul subiectiv din cadrul Salonului municipal, ediția 1998. Fără crispări doctrinare și fără partizanate estetice, în sălile Muzeului... au fost găzduite în timp cele mai diverse formule și tendințele cele mai radical diferite: de la amatorismul ofensiv al lui Gheorghe Adoc, la cerebralitatea și rafinamentul lui Uve Kampf și de la industria mistico-mercantilă a soților Zidaru și pînă la
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
dărîmături ziduri cojite și moloz/ ești parcă/ într-o biserică dezafectata/ sînt fete jupuite de-apostoli printre/ inscripții cotidiene și porcarii mulțime/ iar mai departe chilii puștii/ smocuri de iarbă și trei găini pocite/ aure moi păzind doar bolovăni/ o sală de spectacole cu scaune stricate/ un fel de scenă prăbușita/ iar în mijloc/ un clopot lung de fier cu semne/ chirilice alături de/ scrijelituri barbare./ Printr-o spărtura mică pătrunzi precum un abur./ Te-acoperă un aer catifelat moaruri parfumate/ se
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
stabilizării" a fost un spectacol care să le întreacă. Magnifica trăire a aducerii leului la cursul dolarului! Aveam ce mînca și îmbracă mai mult decît alți copii. Dar, bucuriile ochiului și urechii nu ne lipseau niciuna. N-aveam nevoie de sală de teatru sau de desene animate. Participăm, chiar din clasa școlii, la spectacolul de pe stradă. Sub ochii noștri trecea convoiul mortului spre cimitirul Ghencea. Ce noroc să locuiești aproape de cimitir! Dricul cu cai, fanfara cu pîlniile alea mari, aurii, obrajii
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
împăiat prin fotolii academice și, mai ales, nu trage narcisiac cu ochiul să vadă cum intră subit în convulsii camerele de luat vederi și pixurile inocențe ale diverselor specii de gazetari cînd el își face teatral apariția prin cîte o sală (evident, civico-apolitică) de conferințe. Angajamentul său public, prevalent în spațiul fenomenului artistic, este unul ferm, viguros prin moralitate și prin profesionalism și, în mod exemplar, unul care pornește de la principii solide și nu de la stări umorale persistente ori de la idiosincrasii
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
rolul ei, ca și termenii deplasați. Nici macar nu mai conta cine avea dreptate, deși, în absolut, conta, totuși. Se spune că doar actorii se mai "păruiesc" astfel, dar cel puțin ei o fac în culisele teatrului, iar nu într-o sală de box cu anvergură literară. Histrionici și bufoni, scriitorii șunt infantili (prin patimă demonstrației) și ridicoli (prin orgoliul nemăsurat în care se învesmînta). Singurul ac de cojocul lor ar putea fi umorul și autoironia care, însă, au pierit de ceva
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
Marină Constantinescu Luni 5 aprilie, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra a avut loc un eveniment cu totul special, si nu doar editorial: o întîlnire cu așa supranumita "promoție de aur" prilejuita de editură DU Style și de Alta Victoria Dobre, autoarea substanțialului volum intitulat chiar așa
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
ele s-au putut reconstitui doar fragmentar, din anecdotele în circulație orală sau, pentru cei direct interesați, din consultarea revistelor epocii. Volumul Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan" din București. 50 de ani de existență (1949-1999), coordonat de Mioara Avram, Marius Sală și Ioana Vintilă-Rădulescu (Editură Univers Enciclopedic, București, 1999), care prezintă multe informații foarte utile despre istoria instituției sărbătorite, despre membrii și colaboratorii ei, despre lucrările publicate în decursul anilor și ecourile lor, cuprinde și o prețioasă contribuție documentara pe tema
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
Dănilă Prepeleac". De Luca Pitu emulul d-sale se apropie printr-o anecdotica universitară picanta, care presară hazul peste amănuntele terne, care pune în neaoșisme un ingredient cosmopolit: " Rămîn cîteva zile pentru un bacalaureat. Convocarea și lista, cu locul și sala, mi le-au trimis din noiembrie. Lista nu e lungă, e pe ea o fată de la Iași. Și-a ales română. Poți să alegi ce vrei, chiar si paraguaiana. Dacă n-au profesor, îl scot din piatră seaca. Mă duce
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
împrejur. Hipermodern. Că într-un film de anticipație, locul pare mort. Înși spectrali trec printr-un hol unde un dispecer le spune un nume de cod. Îl aflu pe al meu, o apuc pe un coridor, țipenie de om. În sala mă așteaptă față de la Iași. În școlile pe unde a trecut de cînd e aici a fost cu atît de mult mai bună decît ceilalți elevi, încît părinții, muzicieni din orchestră lui Alain Lombard de la Grand Théâtre, s-au îngrijorat
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Miorița": filmul se dă chiar și pentru un singur spectator! N-a fost cazul; la acest răsunător succes de public occidental s-au adunat vreo zece înși. Intrarea și holul la "Europa" arată civilizat: aluminiu, marmură, sic european. Doar în sală, aceleași scaune inconfortabile, acelasi aer statut, mohorît, sărăcăcios. Degeaba e vopsit gardul, daca înăuntru leopardul e tot "mioritic"... Comedia poate fi văzută ca un deconectant eficient, chiar dacă de mîna a doua. Un tînăr provincial fără un ban în buzunar depășește
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
Pavel Șușară În sala ronda a Galeriilor Etaj 3/4, soții Vasilica și Panaite Chifu au expus împreună pictură și sculptură. Fără a fi o practică obișnuită, manifestările artistice în familie au o anumita frecvență în arta noastră contemporană. Din rațiuni foarte diverse, care
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
care era o femeie cu totul remarcabilă, știa o mulțime de limbi străine, avea patru-cinci licențe, era un remarcabil critic de artă. La București, totul avea un ritm foarte alert. Era un chef de a ști. Cînd mă gîndesc cîte săli de conferințe am colindat, cîte biblioteci, anticariate, cîtă lume inteligență și vie am cunoscut... Și purtăm în continuare cu mine malul acela, fascinant, basarabean al Mării Negre, Iasul și Cernăuțiul. Unde m-am și îndrăgostit prima dată și m-am căsătorit
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
regulă. O libertate dusă până la libertinaj Referințele culturale la care recurge Ioana Pârvulescu în delectabilul sau eseu sunt mereu imprevizibile. Ea lasă gândirii asociative o libertate deplină, o libertate dusă până la libertinaj. Că o cocheta incurabilă, aflată într-o sală de bal, eseista trece fără remușcări de la Shakespeare la Mircea Cărtărescu, de la Proust la Radu Petrescu, de la Platon la Kierkegaard și flirtează expeditiv cu fiecare în parte: "Cu infinite menajamente se vorbește și despre latura erotică din jocurile copilăriei Adelei
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]