3,775 matches
-
se poate de riguros conflictul care se acutizează între un mod de viață și esența sa, între o modalitate subiectivă și însuși țesutul din care este ea făcută. Cum este posibilă o astfel de contradicție? Purcede ea dintr-o simplă scăpare a omului de știință? Faptul că privirea științifică se îndreaptă asupra obiectului și asupra determinării sale categoriale, care este ea însăși un obiect, este oare motivul pentru care, nepreocupându-se de sine, ea își uită într-un anumit fel ființa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se precipita Într-un haos de strigăte, comenzi și Înjurături. Grupuri jigărite de oameni Înarmați dădeau năvală spre breșă, În timp ce, În sensul opus, bărbați, femei și copii, panicați, se agitau Încoace și Încolo, Încovoiați sub desagi și provizii, căutând o scăpare imposibilă. Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
până la Corradino. Dar poate că era doar o clevetire... Dante pricepu că juristul nu avea să Îi mai dezvăluie nimic. Poate pentru că, Într-adevăr, nu mai știa nimic altceva. Sau poate pentru că orice vulpe Își păstrează Întotdeauna o cale de scăpare, În fundul vizuinii. Chipul desfigurat al lui Ambrogio continua să Îi bântuie pe dinaintea ochilor. Și totuși, nu-și putea neglija celelalte Îndatoriri. Medită, nemângâiat, la toate dovezile de meschinărie la care asistase În adunările florentine; la entuziasmul cu care se aproba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Negri, așa cum el bănuise dintotdeauna. Iar acum erau gata să Îl Înlăture, dacă nu pentru alt motiv, măcar ca să elimine un martor al afacerilor lor. Se simți pierdut, un șoarece În ghearele pisicilor. Apoi, desluși o posibilă cale de scăpare. Pe o latură a rampei carosabile a podului exista un rând de trepte Înguste. Chiar dacă, cu greu, se putea zări abia prima treaptă, era sigur că ducea la malul râului. Alergă Într-acolo, evitând cu puțin o ghioagă țintuită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela se afla cu el, În tavernă: trebuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în pat. Simți, lipit de umăr, umărul puternic al bărbatului ei și, pe jumătate adormită, se strânse lângă el. Alunecă pe aripile somnului fără să se scufunde, se agăță de acel umăr, cu o deznădejde inconștientă, ca de singura-i scăpare. Vorbea, dar buzele-i nu scoteau nici un sunet. Vorbea, dar abia dacă se auzea ea însăși. Nu simțea decât căldura lui Marcel. De peste douăzeci de ani, în fiecare noapte, ca acum, simțindu-i căldura, totdeauna împreună, chiar bolnavi, chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ploaie. O, Dumnezeule, îndură-te și dă o ploaie, o ploaie adevărată, o ploaie care să nu se mai sfârșească, o ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu vrea să moară și care, întins la picioarele mele, rostește întruna: "Nu-ți fie teamă, nu-ți fie teamă, nu-ți fie teamă". Vai mie! Și dacă m-am înșelat iară! Voi, oameni, odinioară frații mei, voi, singura mea scăpare, o, singurătate, nu mă părăsiți! Dar cine ești tu, cu trupul plin de răni, cu gura însângerată, ești tu, vrăjitorule, soldații te-au învins, orașul de sare e în flăcări, ești tu, stăpânul meu prea iubit! Leapădă chipul urii, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
eu de ce auzisem Coral? Oare Randall spunea adevărul? Într-adevăr, moțăisem și mă trezisem și tot așa. Claire... Coral. Îmi dădeam seama că numele semănau. și chiar dacă Randall ar fi pronunțat numele fostei lui prietene, ce însemna asta? Era o scăpare inocentă, erau două nume formate din aproape aceleași litere. M-am făcut, din nou, ghem lângă el. Randall avea încredere în mine, iar eu trebuia să am încredere în el. Cu toate astea, nu mai puteam să adorm. Capitolul paisprezecetc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în gînduri, zice șoferul, s-ar spune că toți suferim de o boală ascunsă, legată de femeile astea care ne sucesc mințile, ne acaparează ca niște caracatițe, cărora le intrăm foarte greu sub piele, dar odată acceptați, nu mai avem scăpare, zice cotind prn fața Gării de Nord în direcția magazinului Automoto, prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul oricărei opere de artă, zice Părințelul, și al religiei la fel, să îți meargă la suflet, să scoată la suprafață
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care au incitat la răzmeriță la radio, la televizor, prin tot felul de manifeste și proclamații n-a avut nici o legătură cu realitatea. — Așa este, recunoaște Roja, dar tocmai asta-i cea mai clară dovadă că planul lor are și scăpări, că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am cutremurat de parcă m-ar fi lovit un trăsnet, n-am știut ce să-i mai spun, tu mi-ai făcut asta, nu trecuseră decît cîteva săptămîni și devenisem mai popular decît nenorocitul ăla de partiarh. Asta o să-ți fie scăparea, alibiul, cînd sistemul o să se schimbe, mă înțelegi, Părințele, era prima dată cînd ea îmi spunea Părințele, nu mi-a picat tocmai bine. — Ei, și atunci de ce ai vrea să mai stai alături de o femeie din asta care mereu te-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a sporturilor de teren este dăunătoare. Pierderea timpului bârfind și făcând glume este dăunătoare. Băutura în exces și mâncatul în cantități mari sunt dăunătoare. Alergatul până la ultima suflare, îndeplinirea unei sarcini cu atâta exces de zel încât calmul este pierdut, scăparea de sub control a resentimentelor, râsul cu lacrimi - toate aceste dezechilibre dintre yin și yang sunt dăunătoare. Cei care permit acumularea unui asemenea rău de-a lungul anilor mor tineri. În strânsă legătură cu limitarea emoțiilor este ideea de abținere de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
abdomenul ușor contractat, fără efort sau tensiune excesivă. Sfincterul anal și diafragma urogenitală trebuie, de asemenea, ușor contractate, fără a exercita un efort în exces. Ideea este să se mențină abdomenul, anusul și orificiul genital ușor contractate pentru a împiedica scăpările de energie vitală. Acest lucru favorizează circulația internă a qi-ului; - mulți maeștri în arta meditației recomandă masaje diferite ale feței descrise în exercițiile pentru prelungirea vieții din capitolul 4 ca preliminare meditației. Frecați palmele pentru a le încărca cu qi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-i plăcea deloc. Avea nevoie de o diversiune pentru a-l alunga dintr-un loc care era doar al ei și În care el pătrunsese prin efracție. Cum altfel? În timp ce ea dădea probe pentru compania de dans a lui Teshigawara. Scăparea Îi venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl ținea În brațe ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pare că s-a Înscăunat ca stăpân și ticăie fără remușcări, asemeni unui ceas. Copacii Însă urzesc timpul sau mai degrabă plămădesc o varietate de timpuri: când dense și abrupte, când calme și Întortocheate, dar niciodată greoaie, mecanice, monotone fără de scăpare. Încă mă mai cuprinde acest sentiment În clipa În care intru În vreuna din nenumăratele pădurici tainice de la granița dintre Devon și Dorset, unde locuiesc acum. E ca atunci când lași În urmă malul pentru a intra În apă, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mai bun prieten al său. M-am hotărât să-l las pe Vasquez să ajungă în dreptul meu și să-i zbor creierii fără prea multe discuții. Apoi pe ușa din stânga ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
principal: a lui Emmett era graseiată, iar a lui Madeleine alintată. M-am lipit de peretele holului, am crăpat ușa și am tras cu urechea: — ...în plus, unul dintre maiștrii mei mi-a zis că rahaturile alea de conducte au scăpări de gaze. O să avem de plătit o groază de bani, fetițo! Încălcarea regulamentului de protecția muncii - asta în cel mai bun caz. A cam venit vremea să vă arăt Scoția și să-1 las pe amicul nostru evreu, Mickey C., să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Emmett și Madeleine ar supraviețui - împreună. Așa că celebrul atac al lui Bucky Bleichert, ținut în loc și blocat, se împotmoli într-o cameră luxoasă, plină cu tot felul de tablouri de strămoși. M-am uitat prin lăzile de pe podea - portița de scăpare a familiei Sprague în cazul în care Consiliul Orășenesc ar fi devenit impertinent - și am văzut rochiile de seară ieftine și blocul de desen plin cu chipuri de femei. Fără îndoială, Martha își desena alter ego-uri pentru reclamele la pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de a o Înregistra - dictează el -, prin care vreau să spun că le găsesc la fel de enervante și de plicticoase.“ Epitetul „enervante“ Îi provoacă un mic șoc Theodorei - e dur pentru HJ când are chef de dictare -, care constată și ușoara scăpare gramaticală În pluralul lui „le“, dar, una peste alta, controlul său asupra sintaxei pare neafectat, iar observațiile, chiar dacă paradoxale, sunt coerente. „Starea mea de spirit este fragilă - conchide el -, dar sunt convins că voi descoperi o multitudine de lumi proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Vrei tot? Da, dar nu mi se oferă nimic. Nu vei rămâne cu nimic. Nu se poate mai mult; nu există. Lupta nu se termină niciodată. Nu există învingători și învinși, ci doar suferință. Da, nimeni nu scapă. Nu există scăpare de murdăriile celorlalți. Trebuie doar să nu ne atingă, chiar dacă dispun de noi și suntem privați de libertate și astfel violați. Să închidem ochii până trece furtuna. Iar pofta de viață, pasiunea respirând din toți porii fizici și toate ițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pietriș. - Ce e, bă?... Unde, bă? se izmeni ălălalt - cu un braț susținându- și încă, pe capul târât prin glod, clopul - în realitate însă nezărind în nici un fel hardughia, cufundată în întregime în beznă, 42 DANIEL BĂNULESCU Iar singura noastră scăpare (a celor sortiți morții, precum și a celor ce, solidarizați printr-un catgut special, rămâneam atârnați de legile marochinăriei) a fost apariția unui terchea-berchea. A pășit cu ușurință și inconștiență în încăpere, descins tocmai atunci de la Cursurile Facultății lui de Foraj
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu ore în urmă, pentru a-și depune și dânșii pachețelele cu temenele la picioarele Marelui Maestru al Ordinului, iezuitul, surprinzătorul și strălucitorul Nicolae Manolescu... de abia atunci, a fost posibilă, pe neașteptate, să cadă, ca un fulger, în mijlocul nostru, scăparea... Pentru că, între timp, cu vocea lui de tinichea, terchea-berchea se apucase să recite o nouă porțiune a poemului său, cu care, cu puțin înainte, preschimbase trei sferturi din sala de cenaclu în cubul de chihlimbar. O dăduse adică iarăși pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de dăunătoare la etică și echitate... - Cum te cheamă, prietene? întrebă Amăgitorul, înfrînîndu- se să fredoneze. - Genel. Dacă nu deranjează clientul... Genel, dacă nu provocăm suferințe... - Auzi-i țațo: Genel!... Bagă mai departe, Genele! - Deschide ușa bărbatul lui Neta. Dar scăparea mea a fost că-n secundele alea, a început să se reverse de la etajele superioare, din blocurile alăturate, și ceilalți vecini. Că regulamentul ăsta era: la fiecare transperantă era repartizat pe puțin cîte-un vecin... Și, cum nenorocitul de Bubu le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]