5,253 matches
-
luat parte toți nobilii longobarzi. Până și Grasulf m-a felicitat, Gisulf m-a lăudat în fața tuturor pentru curaj și iscusință, declarând că mă voia în consiliu. Eu, care preferam să nu-mi fac dușmani în nicio tabără, am refuzat, scuzându-mă că misiunea mea în serviciul lui Rotari nu luase sfârșit. Drept care multe fețe s-au înseninat, și unii, care până atunci mă priviseră bănuitori, mi-au surâs. Ne-am aranjat în casa pe care ne-o puseseră la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită, pe care barba i-o accentua și mai tare; ochii îi erau ficși, dar calmi, de un azuriu limpede. A ținut să precizeze pe loc, ca și cum s-ar fi scuzat, că biserica și parohia Quattro Santi Coronati in Celio i-au fost încredințate doar cu o lună înainte, fiind ridicat de la rangul de prelat al curiei la cel de cardinal și magister și, prin urmare, obligat să părăsească mănăstirea Sant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
romanul din care oricum nu citise nici măcar un rând și-și privi fiul care apăruse În pragul băii. Bandajul de pe ochi, bluzița ridicată deasupra buricului, și dedesubt nimic - gol. Cocoșelul lipit de coapsele umede. — N-am făcut-o anume. Se scuză, Întinzându-și pantalonii de la pijama. Se străduia să arate cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un icnet de durere, Emma ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cer o susținere pentru copii, ajutoare bănești pentru stimularea maternității și combaterea avortului, care a devenit o prerogativă a zonelor avantajate, chestii de genul ăsta. Zero nu putu să-și rețină un surâs. — E foarte greu pentru tatăl tău, Îl scuză Merlo. Să se angajeze În problemele acestor oameni săraci, să mențină ridicată tensiunea electorală. Tatăl tău e un leu de lupte, știi și tu asta. Aici, afară, se simte ca un pește pe uscat. — Dar ăsta este electoratul, replică Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ai recunoscut? Îi spunea Merlo, speriat că vina pentru acest incident avea să cadă asupra sa. E fiul lui - când va afla onorabilul, va fi vai de tine... Trebuie să-ți ceri scuze imediat. Dar Antonio nu-și cerea niciodată scuze - și, de altfel, de-acum nici nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aruncă În brațele lui. Și rămase acolo, pe jumătate leșinată - și nu răspunse când Kevin o Întrebă politicos: — La ce oră trebuie să restitui smochingul? În atenția onorabilului avocat Elio Fioravanti 4 mai Stimate domnule avocat, vă rog să-mi scuzați scrisul, dar mă sprijin pe genunchi. Să nu vă mire faptul că vă scriu, eu nu mă Împrietenesc prea repede. De fapt eu am Încredere În dumneavoastră, și știu că veți face astfel Încât voința mea să fie respectată. După moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era atent. Pasional. O copleșea cu trandafiri. Îi dedica prin DJ-ul de la Radio Stereo cântece de dragoste dulceage. Tăcerea aceea ostilă se domoli Încet-Încet făcând loc scuzelor, la Început vagi, apoi pasionate, iar În cele din urmă Antonio se scuza din toată inima, spunând că nu știa ce-l apucase - nu se gândise niciodată că ar putea spune așa ceva. Te iubesc prea mult, Mina. Apoi Începu să-i sugă buzele, degetele, sânii și făcu dragoste cu ea cu o gingășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de mână pentru a-l convinge să oprească, se eliberă de ea, lovind-o cu cotul. Emma Își acoperi fața cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc, trimițând-o cu capul În parbriz. Motorul se opri. — Scuză-mă, n-am vrut, spuse - În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul hainei după șervețel, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care apare, chiar dacă asta ai crezut. — Am Încercat să-i tai gâtul soției mele, spuse Antonio așezându-i valiza În portbagajul situat deasupra scaunelor. Fata Îl privi uimită - căscând ochii ei mari și albaștri. Trebuia s-o spun cuiva, se scuză Antonio, altfel Înnebunesc. — Nu cred, spuse Sarah. Tu ești atât de bun. — Ce te face să crezi asta? râse Antonio amar. — Te cunosc, spuse ea. Eu nu mă Înșel niciodată. Urcă o familie de francezi. Se așezară pe scaunele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
De altfel, pe tot traseul nu-l văzuse pe Antonio printre trecători. Nu o urmărea. Nu avusese nici cea mai mică bănuială. Dacă ar fi știut de existența lui Sasha Solari, n-ar fi lăsat-o să plece, astăzi. Mă scuzați, sunt atât de neatent, spuse Sasha. Nici nu v-am Întrebat cum v-ați lovit. Emma se gândi că era Înțelept să nu-i spună acestui om cum fusese tratată de un alt bărbat, altfel Sasha ar fi Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lor. Soldații reacționară războinic: ceilalți erau niște amărâți de studenți - dacă se ajungea la pumni, nu era o problemă. Antonio plecă să recupereze mingea, dar când trecu pe lângă ea se opri. Era așa de frumoasă. Încă nu avea optsprezece ani. Scuză-mă, Îi spuse, n-am vrut. Te-am lovit tare? Ea Închise ușor ochii și-l evaluă pe necunoscut pe sub pleoape. Ce văzu? Un bărbat de douăzeci de ani. Un campion de judo, atletic, cu umerii largi și abdominalii sculptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o hemoragie că era să crăp, Îi explică Olimpia tânărului aceluia gentil care rămăsese țeapăn pe palierul Întunecat, cu o privire timidă În spatele lentilelor rotunde ale ochelarilor. Toți mă Întrebă dacă suntem surori, aceiași ochi, aceeași gură, aceleași ț... mă scuzați pentru intimitatea asta, ca două picături de apă, Își dădu drumul Olimpia. Fericită că, În sfârșit, conversa și ea cu cineva, ea, care era singură de azi-dimineață În compania Aldei D’Eusanio și a Mariei De Filippi, schimbând canalele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl formase obsedant toată ziua aceea. Numărul particular al președintelui. — Da, spuse. Stelele continuau să răsară și să apună pe tavan. Un aeroplan decolă brutal și probabil că se prăbuși imediat după aceea, Într-o derizorie flatulență. — Elio, spunea președintele, scuză ora târzie, dar știu că m-ai căutat. Apoi veniră cuvintele atât de așteptate și atât de temute. Rostite de vocea lui obișnuită, calmă, prietenească, aproape fraternă. O voce care nu lăsa să transpară nici dușmănie, nici răutate. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta l-a emoționat până la lacrimi. S-a ridicat de la masa de cărți, lăsând din mână ciubucul cu diamant, s-a scuzat vag și aproape insultător și a luat-o drept spre Zoe, din ce în ce mai îngrozită de ce urma să se întâmple. Și pentru că vedea în privirea lui Ianache mai mult chiar decât el ar fi avut de gând să-i spună, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Se gândea că își face pase magnetice ori că, pur și simplu, face pe nebuna pentru că se știe privită. Discutaseră imediat după ședință, fiecare dintre ei nelămurit - Dacă-ți spun că nu știu ce m-a apucat, ai să zici că mă scuz, spunea Ancuța, lăcrimând. Dar puteai să spui înainte, n-aș fi fost eu omul care să înțeleg? Am avut încredere în tine...! În sfârșit, au vorbit mult și pe urmă Andrei a stat de vorbă și cu taică-său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mare îmi fu mirarea când, deodată, îl văd pe Nică ieșind din carte, exact când eu o dădeam cu ciudă de pământ. Primul sunet pe care l-a scos a fost: Auuuuuu! Ce-ai, măi băiete? Ești dus cu sorcova? Scuză-mă, dar nu eu sunt cel venit din anul 1870 în anul 2013! Tu ce cauți aici? În primul rând eu sunt venit din anul 1863! Tare încuiați mai sunt copiii ăștia din viitor. Și, ca să ți răspund la întrebare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca și mine. Era momentul prielnic să-mi fac o prietenă, așa că i-am întins mâna și m-am prezentat. Aceasta mi-a spus că se numește Cindy și că are șaisprezece ani. Imediat s-a sunat, așa că m am scuzat și m-am ridicat repede de la masă, fugind spre clasă. Aveam spaniola și nu-mi permiteam să întârzii la ora mea preferată. Eram obișnuită cu insultele la adresa mea, însă de data aceasta colegul meu, Tom, întrecuse limitele. Nu puteam să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mâncăruri excelente. E foarte priceput. Se vede. Eu, știi cum mă cheamă, locuiesc în Londra, Anglia. Am 46 de ani și sunt singur. Dar, despre soțul tău, fără supărare, ce poți să spui despre el? Suntem divorțați de 5 ani. Scuză-mă că am întrebat. Nu e nimic. Acum scuză-mă, dar n-am avut somn azi noapte și aș vrea să mă odihnesc. Nu e nimic. Și eu sunt obosit. Când Sherlock a auzit ce vrea doamna să facă s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum mă cheamă, locuiesc în Londra, Anglia. Am 46 de ani și sunt singur. Dar, despre soțul tău, fără supărare, ce poți să spui despre el? Suntem divorțați de 5 ani. Scuză-mă că am întrebat. Nu e nimic. Acum scuză-mă, dar n-am avut somn azi noapte și aș vrea să mă odihnesc. Nu e nimic. Și eu sunt obosit. Când Sherlock a auzit ce vrea doamna să facă s-a gândit: „Cred că am supărat-o când am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Lumina palidă a felinarului îmi lumină pielea puțin catifelată. Ești un nimeni, tu, băiete! Am țipat în mijlocului parcului unde mă aduseseră toate străduțele ocolitoare pe care le urmasem. Mă simțeam mai bine, spunând asta cu voce tare. Acel sărut, scuză-mă, acea întâmplare nedorită mi-a dat ocazia să-mi fac ordine în gânduri și în sentimente, concretizând astfel că nu am sentimente pentru Shen, iar amorul propriu este încă flămând după o dragoste pură, pe care o voi aștepta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zis nimic altceva despre fiica Leei, a continuat să trăncănească despre certurile și amorurile dintre verii ei. A tot povestit până după-amiaza târziu, până și-a adus aminte să mă întrebe despre mine, dar atunci eu am putut să mă scuz, pentru că era ora mesei. Iacob a murit în acea noapte. Am auzit o femeie plângând și m-am întrebat care din nurorile lui îl plângea pe bătrân. Benia m-a strâns în brațe, dar eu nu simțeam nici durere, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar în clipa aceea ușa s-a deschis. În prag, și-a făcut apariția un om înalt și cărunt, purta un costum maro deschis, care-l făcea să pară și mai palid, de cum l-a zărit, mama s-a și scuzat, că n-ar vrea să-l deranjeze pe tovarășul ambasador, dar nu știe la cine să mai apeleze, și c-o să-i fure doar câteva minute din timpul său prețios. Ambasadorul a măsurat-o pe mama din priviri, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o cărui fapt se datorează această vizită neașteptată, la care mama și-a aranjat broșa de pe reverul taiorului și i-a spus că n-ar trebui, totuși, să discute asta așa, pe casa scărilor, iar ambasadorul a încuviințat din cap, scuzându-se, și spunându-i că nu-și dă seama cum de-a putut fi atât de nepoliticos, bineînțeles că e mai bine să intrăm, și atunci mama mi-a zis să-mi șterg pantofii, și am intrat, și ambasadorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i mai bine să nu mă împotrivesc și să mă duc, lăsându-l pe ambasador să mă-mpingă afară, pe coridor. Înainte de-a ieși pe ușă, ambasadorul s-a întors, s-a uitat la mama, spunându-i să-l scuze pentru un moment, o să revină imediat, și a arătat spre sticla cu vișinată și i-a zis că cel mai bine-ar fi dacă, până atunci, mama ar mai bea puțin din vișinata asta bună. Afară, pe coridor, iarăși m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
logic trebuia acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la punct, soția doctorului schiță un zîmbet de părere de rău. O perfecțiune. La fel ca blîndețea cu care i se adresă. - Scuză-mă, Marie, ești Într-adevăr ultima persoană de care ar trebui să mă leg. Acum ar fi trebuit să te căsătorești... Toate astea sînt atît de oribile... Își Îndreptă o șuviță de păr cu o unghie Îngrijit lăcuită. - Crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]