3,800 matches
-
ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau în aceeași locuință de ani de zile, se cunoșteau foarte puțin. Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o superbă indiferență
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cel întins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uită uimit pe luciul lacului și ochii i se împlură de lacrimi. O lebădă își înălțase aripele ca pe niște pânze de argint și cu capul cufundat în apă sfâșia fața senină a lacului. - Plângi, împărate? - zise Făt-Frumos - de ce? - Făt-Frumos, - zise împăratul - binele ce mi L-ai făcut mie, nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricât de scumpă mi-ar fi, și cu toate astea vin să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumină a soarelui; celălalt mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Erau Domnul și Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din isvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfâșiau valurile până la umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mînele sale făcătoare de minuni. Apoi șezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, și Sfântul Petrea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
322Ca copilul ce se uită l-ale maicii sale brațe. 323Ca la semn chiorâș se uită. 324 Ca uliul, când aleargă iute după porumbi, s-aruncă și-i ia în ghiare pe cel ce poate prinde și-n vânt îl sfâșie, fără nici o milă, unde mațele le vezi că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe piuă. 327Umblă ca rațele. 328Ca în cârji umblă. 329Ca caprele pe munți în vârful picioarelor umblă. 330Ca cu ouă-n poale umblă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să piară și nu poate înghiți această nedreptate. Iluzia veșniciei trece prin fatalitatea împlinirii personale, iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între ele pe criterii religioase mai cu seamă. A triumfat, în cele din urmă, creștinismul popular, propagat între alții de însuși Tertulian, al cărui prestigiu la vremea aceea era imens. Iar episcopii și puterea bisericească au uzat de aceleași metode
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
timpul capătă identitatea vidului advers și domesticit, această „materie“ trebuie modelată organic, împotriva delirului, a oricărei deraieri care ar descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un pierde-vară este mai avut în timp decât universitarul sfâșiat de obiective. În fond, panica intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui monstru contemporan, rezervor inepuizabil de explicații la tot și la toate. Era, deci, inevitabil ca timpul, această inexistență în care ni se măsoară antum și postum rătăcirile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
face totul ca să trăiască mult, cât mai mult... * Cel ce nu vine, mai ales dacă nu va veni vreodată, poartă cu el, pentru tine, numai pentru tine, întreaga rătăcire și suprema fidelitate. * Nu veți binevoi să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați, și ei și eu, în fața producerii unor evenimente insolite care au sfâșiat sublima armonie familială. Și să nu spuneți că am fost noi, că am fost eu însumi, că au fost guvernul națiunii sau deputații aleși cei care ne-am separat de popor. Este adevărat că ne-am retras în zorii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nori care acoperă cerul se crispează în așteptarea deflagrației tunetului, când o ușă scârțâie în întuneric și un curent de aer înghețat vine să ne atingă chipul, când o prevestire malignă ne deschide ușile disperării, când un râs diabolic ne sfâșie vălul delicat al sufletului. Nimic concret, nimic în legătură cu care s-ar putea conversa în cunoștință de cauză și cu obiectivitate, dar sigur este că primarul trebuie să facă un efort imens ca să nu oprească prima persoană care s-ar încrucișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de xenofonte, se află imobilizate la ieșirile din capitală. Din fericire, s-a oprit de mai bine de oră ploaia care toată noaptea a biciuit caravanele sacrificate. Nu mai e mult până ce soarele se va ridica de la orizont și va sfâșia norii sumbri. Dea domnul ca apariția lui să determine îndepărtarea barierelor care, din motive pe care nu reușim să le înțelegem, îi împiedică încă pe acei curajoși compatrioți ai noștri să obțină libertatea. Așa să fie, spre binele patriei. Imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Mai ții legătura cu ei? — Puțin. Philip mă invită în New Jersey în fiecare an de Ziua Recunoștinței. Nu l-am simpatizat cine știe ce când era însurat cu mama, dar, treptat, mi-am schimbat părerea despre el. Moartea ei l-a sfâșiat de-adevăratelea și, când am priceput ce mult a iubit-o, n-am mai putut să-i port ranchiună. Drept care, acum e între noi un fel de prietenie calmă, combinată cu repect. La fel și cu Pamela. Întotdeauna mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întins pe jos în living. Dacă aveam ceva de învățat din acest contact cu mortalitatea, era că viața mea, în cel mai limitat sens al cuvântului, nu mai era a mea. Nu trebuia decât să îmi amintesc durerea care mă sfâșiase pe timpul asediului aceluia teribil ca să înțeleg că fiecare gură de aer care îmi umplea plămânii era un dar al acelorași zei capricioși, că, de acum înainte, fiecare bătaie de inimă îmi era îngăduită printr-un arbitrar gest de îndurare. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în asemenea știri, cei doi se întâlneau, unul venind cu știința și speranța, celălalt cu fantezia și literatura. Procopiu oftă și deschise ferestra. În ziarul de azi, pe prima pagină era articolul lui, cu tânărul aristocrat ucis, iar povestea românului sfâșiat de jaguari fusese mutată ceva mai către margine, deși ar fi meritat mijlocul, era un adevărat roman. Sub ea, ia te uită potriveală, „UN SFAT PE ZI: Obraz umflat. Se ia un pumn de floare de soc, unul cu flori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pe vremuri, duelul rafina caracterul și bunele maniere. În fața unei ferestre murdare soarele răsare degeaba. Îmbinând liturghia, corida și bordelul, spaniolii s - au ales cu tristețea. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Condiția umană este sfâșiată de perpetua gâlceavă dintre spiritul de ordine și cel de aventură. Până când vom deveni îngeri, statul și legile vor fi indispensabile. Singurătatea poate izvodi fascinante frumuseți și libertăți interioare. Trebuie să faci ceva. Nu e suficient să ai dreptate. Unele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fascinante frumuseți și libertăți interioare. Cel mai mare respect ți-l acordă țăranul când își pune pantofii care îl strâng. Unele crize se transformă în motoare existențiale. Trebuie să faci ceva. Nu e suficient să ai dreptate. Condiția umană este sfâșiată de perpetua gâlceavă dintre spiritul de ordin și cel de aventură. Îmbinând liturghia, corida și bordelul, spaniolii s au ales cu tristețea. Inscripționate, tricourile au devenit autentice măști. Frumusețea stă în complexitate și în nuanțe. Simplificările usucă. La nord - americani
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
puteau sări, pentru că surioara lui se temea de apă și nici nu știa să înoate. Stăvilarul din față! El era singura lor salvare! Numai peste stăvilar puteau traversa apa învolburată și puteau să ajungă pe celălalt mal fără a fi sfâșiați. Trebuiau să se grăbească. Mai era un singur obstacol. Prima treaptă din beton armat era perfect verticală, la înălțimea umărului. El dintr-un salt disperat, scrijelindu-și mâinile și picioarele, s-a urcat pe ea. Trebuia s-o ridice și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Bidaru, la adânci bătrânețe, la scurt timp după ce și-a dus femeia, fără suflare, pe brațe, la poalele Muntelui Sacru pentru a se reîncarna, când nici el nu mai putea vâna și devenise o povară pentru ceilalți, s-a lăsat sfâșiat de totemul lui, un urs care de mult timp îi dădea târcoale. Între urs și el se formase chiar un fel de prietenie și, de multe ori, pe furiș, se așteptau unul pe celălalt într-un anumit loc, cunoscut numai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
timp. Din cauza gerului, a vântului puternic și a întunericului, nu au reușit să-i ducă prea departe, au trebuit să-i lase pradă fiarelor înfometate la jumătatea drumului. Dacă i-ar fi dus mai departe, ar fi fost și ei sfâșiați de sălbăticiunile lihnite de foame. Din spiritele lor i se vor naște nepoții, fără de care viața lui nu ar avea nici un rost. Tocmai din acest motiv, când se uită la copii își vede în același timp: părinții, bunicii și străbunicii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unde se află, îi venea să urle din toți rărunchii, cu gândul că poate îl va auzi cineva și îl va trimite înapoi la câinii săi înhămați la sanie, flămânzi și lăsați de izbeliște. Fără ajutorul lui, vor murii sărmanii, sfâșiați de sălbăticiunile ce cutrieră flămânde întinderile de zăpadă în căutare de hrană. S-ar putea ca toate aceste nenorociri, să nu fie reale. Poate că l-au năpădit, numai și numai din cauza oboselii. Precis că adormise pe schiuri și acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tu ești principalul vinovat, din acest motiv te-am și adus aici! Eu, eschimos din tată în fiu; cum pot fi eu vinovat de soarta lor? Bunicul s-a născut în iglu, a trăit până la adânci bătrânețe și a murit sfâșiat de fiare, tata aproape la fel, iar eu, probabil voi avea aceeași soartă, iar pe acești prăpădiți nici nu-i cunosc și nici nu i-am văzut în viața mea! Eu sunt mai mult ca sigur că îi cunoști pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și sfâșiat de fiare... Era moșierul Grigore Șipoteanu-Fălciu; bătrân cu barba stufoasă, bătută de bruma vremilor, cam la anii senectuții, fost deputat conservator al Ținutului Fălciu mulți ani... Moșiile neamului său se întindeau pe câteva mii de fălcii... cam jumătate din Ținutul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea le dădea îndrăzneală, trecând prin ogrăzi, peste gardurile înecate de zăpezi, năvăleau în sate, încercând fără sfială gospodăriile, atacând oameni și animale, sfâșiau câinii care le stăteau în cale, vitele mugeau înspăimântate prin grajduri... * Într-una din zile i-a ieșit în cale un bătrân... „- Săru‟mâna, Coani Griguță, se ploconi omul cu căciula în mână, uitându-se într-o parte sfios. „- Aaa
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
printre nouri, și un tunet năprasnic zgudui întreg cuprinsul. Ploaia începu să cadă în stropi reci și mari... iar tunetul după o clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată perdeaua de ploaie năvăli pe vale, umplând-o de ropote. Fulger după fulger spintecă tăria cerului, și tunetele, întâlnindu-se, umpleau depărtările. Ploaia răpăitoare cădea nestăvilită și vijelioasă, iar zidurile Griviței stăteau ca îmbrobodite în ceață
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-alta. Anton pășea poticnindu-se prin zăpadă, până la genunchi; furtuna geroasă îi îngheța sudoarea pe frunte. În vale, pădurea se dădea în lături
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de clar. Ochii îi ardeau ca doi cărbuni, blana avea sclipiri argintii, luciul palid al
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]