3,441 matches
-
în consecinț], a avansat doctrina „r]zboiului drept”. Aceeași problem] a f]cut parte din etică normativ] propus] de iezuitul Francisco Suárez. El a fost poate cel mai distins dintre toți ibericii tomiști, deși, în timp ce era un mare comentator al Sfanțului Toma din Aquino, ambițiile sale treceau dincolo de a relua prezentarea înv]ț]turilor „Doctorului angelic”. Propria să sintez] a filosofiei scolastice provenea din ideile metafizice ale lui Ockham, iar acest fapt l-a determinat s] îmbr]țișeze o perspectiv] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu cea a scolasticii catolice. Mult mai apropiat poziției teologice a lui Suárez, dar izolându-se de cercurile tomiste, a fost contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino pentru a dezvolta relația dintre legea natural] și cea revelat]. Atât de puternic] a fost influență ideilor tomiste în opera lui Hooker, Legile organiz]rii ecleziastice, încât a ajuns s] fie cunoscut sub numele de „anglicanul Aquino
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teologiei. Teoria propus] de c]tre Toma din Aquino se situeaz] între viziunea naturalist] a vechilor greci și ostilitatea lui Kant fâț] de naturalism. În epoca Iluminismului, Kant a încercat s] fac] din moral] un derivat al rațiunii pure. Deși Sfanțul Toma din Aquino susținea ideea c] anumite adev]ruri privind morală pot fi cunoscute și prin simpla cale a rațiunii, el s-a v]zut adesea nevoit s] fac] apel la existența lui Dumnezeu și la natur]. Mai tarziu, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oamenii pe baza motivelor și intențiilor lor interioare, Iisus consider] sexul și lumea material] ca fiind obstacole în calea mântuirii eterne doar atunci când și dac] acestea sunt transformate în idoli. Primul care a introdus idealul creștin al celibatului a fost Sfanțul Pavel („Este bine că omul s] nu se ating] de femeie... Eu aș vrea ca toți oamenii s] fie ca mine”, 1 Cor. 7), sf]tuind în același timp împotriva perioadelor lungi de abstinent] sexual] în cazul c]s]toriei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptului c] sexul, al]turi de celelalte lucruri ale acestei lumi, trebuie s] fie subordonat dobândirii mântuirii eterne („Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii”) (Cor. 7, 32-33). Deși Sfanțul Pavel postula un ideal aflat în contradicție cu înv]ț]turile Noului Testament și, desi influențat de tendințele dualiste grecești, a fost aproape de a sugera c] sexul este un r]u în sine. Pe m]sur] ce Biserică dorea s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moștenirea să ebraic] tindea s] se micșoreze, în timp ce influențele grecești creșteau. Odat] cu apariția gnosticilor, virginitatea a devenit o virtute important] și c]s]toria un ajutor pentru sl]biciunea spiritual]. Dup] ce a renunțat la trecutul s]u colorat, Sfanțul Augustin, în ale sale Despre sfântă virginitate și Despre c]s]torie și concupiscent] a devenit cel mai mare sistematizator și cizelator al unei tradiții care îi îndemna pe oameni s] renunțe la pl]cerile trupești în favoarea idealului mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Era permis din punct de vedere moral doar dac] era motivat de dorința de a avea copii, înf]ptuit] printr-un act care, prin natura să, nu excludea procreația și ducea la cump]tare și bune moravuri. Secole mai tarziu, Sfanțul Toma din Aquino, f]cea s] r]zbat] ecouri ale concepției sale despre sex în Summa Theologiae, ameliorând ins] într-o anumit] m]sur] neîncrederea lui Augustin fâț] de pl]cerile trupești și de bucuria în interiorul c]s]toriei. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Paris. Blaj Biblia de la Blaj (1795). BS Biblia sau Sfântă Scriptură (1988) tipărită sub îndrumarea Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. BVA Biblia sau Sfântă Scriptură, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod (2001), versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. C BIBLIA sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Frumosul, Lumina și Iubirea (cap. III-IV), Ființa (cap. V), Viața (cap. VI), Înțelepciunea (cap. VII), Puterea, Dreptatea, Mântuirea, Inegalitatea (cap. VIII), Măreția, Micimea, Identitatea, Diversitatea, Asemănarea, Neasemănarea, Repaosul, Mișcarea, Egalitatea (cap. IX), Timpul și Veșnicia (cap. X), Pacea (cap. XI), Sfanțul sfinților, Regele regilor, Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor (cap. XII), Unul (cap. XIII), „unitatea tuturor atributelor pozitive ale Aceluia care este Cauza a toate”. După cum se vede, au foarte putin de a face cu cele care apar în Biblie și spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fundalul pe care se proiectează toate celelalte câmpuri în care se înscriu numele divine și determină înțelegerea tuturor atributelor divinității pe care ele le includ că incomparabile și exclusive. 2.1.5. Desăvârșit/transcendent 2.1.5.1. al-Quddós: SOI „sfanțul”; ASM „Cel Sfânt”; GG „Preasfântul”; Marr „Sanctus”; RB „le Très-Saint”; DM „le Saint”; „the Holy One”; Arb „the All-Holy”. Este atestat în Coran în două liste de nume: 59, 22-24 și 62, 1. De aceea, din context nu aflăm decât
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
română, cât și unor versiuni în alte limbi, în următoarea ordine: 1) Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688 (SC) 2) Biblia, Blaj, 1795 (Blaj) 3) Biblia - versiunea lui Bartolomeu Valeriu Anania, 2001 (BVA) 4) Biblia - versiunea Radu-Galaction, 1938 (R-G) 5) Biblia Sfanțului Sinod al B.O.R., 1988 (BS) 6) Biblia - traducerea Cornilescu, Societatea Biblică, 1923 (C) 7) Septuaginta, ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart, 1935 (LXX) 8) Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio, 1979 (Vg) 9) La Bible de Jérusalem, 1974 (BJ) 10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o revizuire a celei dintâi, realizată de Samuil Micu, prin comparare cu Septuaginta și Vulgata. Între numeroasele note de subsol sunt și unele privind traducerea. Traducerea Vasile Radu - Gală Galaction este noua, după originalul ebraic, respectiv grecesc. Traducerea asumată de Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române are la bază ediția din 1914, o primă adaptare la normele lingvistice moderne a vechii versiuni de la București; în 1936, aceasta a suferit și unele modificări în pasajele mai obscure, ținând seama de textul masoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în înălțime și în sfințenie, dar sunt alături de șomulț cel zdrobit și smerit cu duhul, ca să înviorez duhul celor smeriți și să îmbărbătez inima celor zdrobiți.” (t.n.) În Cartea lui Isaia, Dumnezeu este numit frecvent Qe:Äš Yiœer"’Ql, „Sfanțul lui Israel” și o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales. Acest nume se întâlnește uneori și la Ieremia (50,25; 51,5), precum și în Psalmi (71/70,22; 78/77,41; 89/88,19). Q":Äš
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ț țahal w"-ronn yÄše>eÖ ȚiyyÄn k g":Äl be-qirbQk Qe:Äš Yiœer"’Ql (Is 12, 5a-6): „Cântați Domnului, căci a făcut lucruri minunate! s...ț Tresăltați și strigați de bucurie, locuitori ai Sionului, căci mare este în mijlocul vostru Sfanțul lui Israel!” (t.n.) Dumnezeu se arătă „mare” în faptele sale. Este interesant de văzut și cu ce alte atribute este asociat: Lo’ ta‘aroț mippenQyhem k YHWH ’ElohQyk" be-qirebek" ’Ql g":Äl we nÄr"’ (Dt 7,21; cf. Neh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
RSV). Contexte: BayyÄm hahó’ yiše‘"h h"’":"m ‘al ‘OœQhó we‘Qyn"yiw ’el Qe:Äš Yiœer"’Ql tir’Qn" (Is 17,7): „În ziua aceea omul se va uita spre Făcătorul sau și ochii i se vor întoarce spre Sfanțul lui Israel.” (C) (vezi și Is 51,13, la 3.1.10.3). ‘OšQq d"l hQrQp ‘OœQhó ó-mekabedÄ ƒonQn ebyÄn (Prov 14,31; cf. 17,5): „Cel ce obijduiește pe cel sârman defaimă pe Ziditorul sau, iar cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
we-yištaƒawwó le-ma‘an YHWH ’ašer ne’m"n Qe:oš Yiœer"’Ql wayi>eh"rek" (Is 49,7cd): „... regii vor vedea și se vor ridica, de asemenea și căpeteniile, si se vor închină, pentru Domnul, care este credincios, pentru Sfanțul lui Israel, care te-a ales.” (t.n.) În primul citat, h"-’Pl hanne’em"n este predicat nominal al carui subiect este YHWH. În cel de-al doilea citat, ne’m"n este predicat într-o propoziție relativă nominală
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ea se poate transforma și în foc nimicitor, după cum afirmă oracolul lui Isaia împotriva asirienilor: We-h"y"h ’Ar Yiœer"’Ql le-’Qš ó Qe:ÄšÄ le-leh">"h (Is 10,17a): „Lumină lui Israel se va preface în foc și Sfanțul lui într-o flacăra...” (t.n.) Semnificație de bază: călăuzitor spre bine prin necunoscut. 3.1.13.3. Ro‘eh (v. 3.1.16.6) poate fi încadrat și în acest câmp semantic datorită semnificației de „călăuzitor” pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ql moša‘ (Is 45,15): „Cu adevarat, Tu ești un dumnezeu care te ascunzi, Dumnezeul lui Israel, mântuitor.” (t.n.) K ’an YHWH ’ElohQyk" Qe:Äš Yiœer"’Ql MÄši‘Qyk" (Is 43,3): „Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfanțul lui Israel, Mântuitorul tău!” (C) ’!nok ’"nok YHWH we-’Qyn mibale‘": mÄšia‘ (Is 43,11; cf. Is 45,21; Os 13,4): „Eu, Eu sunt Domnul și afară de Mine nu este nici un Mântuitor!” (C) MiqenQh Yiœer"’Ql MÄšÄ‘Ä be-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe Dumnezeul care te-a întocmit.” (C) Ha lÄ’ ’att"h miqqe:em YHWH / ’ElohQy qe:oš lo’ n"móÖ YHWH le-mišep"” œametÄ / we Țór le-hokaƒ yesa:etÄ (Hab 1,12): „Oare nu ești Tu dintotdeauna, Doamne, Dumnezeul meu, Sfanțul meu? Nu vom muri. Doamne, Tu i-ai rânduit că pe o judecată și Tu, Stâncă, i-ai întărit spre pedeapsă.” (t.n.) Acestea sunt singurele locuri în care substantivul Țór este nume divin propriu-zis, așezat în paralelism cu ’Pl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dintâi și Cel de pe urma” (1,17b), si adaugă: „am fost mort și, iată, sunt viu, în vecii vecilor...” Semnificații de bază: existent, viu, nemuritor. 3.2.2.7. Transcendent și totodată Prezent, Desăvârșit 3.2.2.7.1. ho hágios: „Sfanțul” (Blaj), „Sfanțul”, „Cel Sfânt” (celelalte traduceri românești); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „the Holy One” (RSV). Cu acest cuvânt traduce Septuaginta ebraicul qa:Äš, aplicat prin excelență lui Dumnezeu, care semnifică în primul rând transcendență lui. Îi este aplicat lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel de pe urma” (1,17b), si adaugă: „am fost mort și, iată, sunt viu, în vecii vecilor...” Semnificații de bază: existent, viu, nemuritor. 3.2.2.7. Transcendent și totodată Prezent, Desăvârșit 3.2.2.7.1. ho hágios: „Sfanțul” (Blaj), „Sfanțul”, „Cel Sfânt” (celelalte traduceri românești); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „the Holy One” (RSV). Cu acest cuvânt traduce Septuaginta ebraicul qa:Äš, aplicat prin excelență lui Dumnezeu, care semnifică în primul rând transcendență lui. Îi este aplicat lui Isus în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Äš, aplicat prin excelență lui Dumnezeu, care semnifică în primul rând transcendență lui. Îi este aplicat lui Isus în Mc 1,24 și în Lc 4,34: în pasajele unde duhul necurat alungat de Isus îi spune: „Știu cine ești: Sfanțul lui Dumnezeu” (ho hágios to¤ theo¤), precum și în În 6,69, unde Petru îl numește astfel: „Noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Cel Sfânt al lui Dumnezeu”. În Fp 3,14, Petru le reproșează compatrioților săi că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază: moralmente desăvârșit, neprihănit. 3.2.2.7.4. ho hósios: „Cel Preacuvios” (SC); „Cel cuvios” (Blaj); „cel sfânt” (BVA, G-R, BS); „Sfanțul” (G-R, C); „Sanctus” (Vg); „șTonț saint” (BJ); „șthyț Holy One” (RSV). Apare în Fp 2,27 și 13,35 unde se citează Ps 16/15,10, interpretat că o profeție despre Hristos: oudè dÀseis tòn hósión sou idežn diaphthorán: „nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
episcop”, fie „Mare Preot”, în textele liturgice catolice și în traducerea Cornilescu, utilizată de protestanți. 3.2.2.14.3. paráklQtos: „mângâitoriu” (SC); „Mângăitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (cu notă: „Substantivul parákletos din Noul Testament: în relație cu Fiul = Mijlocitor; în relație cu Sfanțul Duh = Mângâietor. Termenul în sine desemnează o persoană pe care o chemi în ajutor șgr. para-kaléÄ, „a chema lângă”ț: avocat, apărător, intercesor, consolator”) (BVA); „mijlocitor” (G-R); „Mijlocitor” (BS, C); „advocatum” (Vg); „avocat” (BJ); „advocate” (RSV). Acest nume, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Q":Äš (3.1.6.1.), respectiv ho hágios (3.2.1.5.2. și 3.2.2.7.1.). Și în Coran, si in Biblie, acest nume exprimă transcendență și desăvârșirea lui Dumnezeu și se traduce invariabil cu „Sfanțul”. 4.1.7. al-Sal"m (2.1.5.2. și 2.1.11.8.) și Š"lÄm (3.1.16.7.). Numele biblic poate fi considerat sinonim cu cel coranic doar dacă acesta din urmă este interpretat că „Izbăvitor, Făcător
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]