3,432 matches
-
că surs] a filosofiei platoniciene, cât și unei erori legate de autor. Scriitorul pretinde s] fi fost martor la unele evenimente prezentate în Noul Testament și utilizeaz] pseudonimul „prezbiterianul Dionis”, de unde el a ajuns s] fie identificat cu atenianul convertit de Sfanțul Pavel. Totuși, ținând cont de dovezi, s-a ajuns la concluzia c] aceste scrieri au fost redactate în jurul anului 500. Înainte de a ne ocupă de perioada central] a scolasticii, este momentul de a prezenta dezvolt]rile istorice relevante care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
primul Împ]rât Român Sfânt, si pentru o scurt] perioad] dup] această, a ap]rut o revenire a ideii imperiale, asociate cu o renaștere cultural]. Într-adev]r, singurul filosof occidental original, care a scris în perioada dintre Boethius (475-525) și Sfanțul Anselm (1033-1109), si anume Eriugena, a fost conduc]torul școlii de la Palat, fondat] la curtea lui Carol cel Mare. O serie de r]zboaie, de conflicte politice și de dispute între Biseric] și Imperiu a dus la recuperarea creștinismului și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale. (Partea a patra a acestui volum este dedicat] metaeticii.) În secolele al XI-lea și al XII-lea s-au înregistrat schimb]ri în aceast] privinț] deoarece a început dezvoltarea metodei scolastice de cercetare. „P]rintele” scolasticii a fost Sfanțul Anselm, arhiepiscopul de Canterbury, cunoscut ca fiind cel care a introdus „dovadă ontologic]” a existenței lui Dumnezeu. În secolul al VI-lea, Boethius a afirmat c] anumite idei, chiar și unele principii morale sunt evidente intuitiv. El a preferat un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ocazia unor evenimente publice observabile. Ultima presupunere sugereaz] o soluție diferit]: a nega faptul c] intențiile agentului sunt, în mod necesar, obiecte private, si a accepta c] acestea sunt uneori deschise evalu]rii. Cel mai mare filosof medieval și scolastic, Sfanțul Toma din Aquino, s-a n]scut cu optzeci de ani dup] moartea lui Abélard. Doar cei care au depus efortul de a înțelege filosofia Sfanțului Toma pot s] aprecieze corect limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] acestea sunt uneori deschise evalu]rii. Cel mai mare filosof medieval și scolastic, Sfanțul Toma din Aquino, s-a n]scut cu optzeci de ani dup] moartea lui Abélard. Doar cei care au depus efortul de a înțelege filosofia Sfanțului Toma pot s] aprecieze corect limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus Magnus (1206-1280) - Sfanțul Albert cel Mare - uneori înv]ț]torul și protectorul s]u, a spus despre tan]rul Toma, care își câștigase porecla de „bou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aquino, s-a n]scut cu optzeci de ani dup] moartea lui Abélard. Doar cei care au depus efortul de a înțelege filosofia Sfanțului Toma pot s] aprecieze corect limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus Magnus (1206-1280) - Sfanțul Albert cel Mare - uneori înv]ț]torul și protectorul s]u, a spus despre tan]rul Toma, care își câștigase porecla de „bou mut” datorit] caracterului s]u taciturn și ținutei sale viguroase, c] „el va r]cni așa de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din filosofia Antichit]ții clasice și cele recurente în gândirea creștin] ar putea fi dezvoltate astfel încât s] ofere eticii un fundament și s] prezinte o relatare a adev]ratei virtuți, care ar fi corespunz]toare unei ființe umane inteligente. Scală Sfanțului Toma, referitoare la sinteză eticii și a teologiei morale, este vast]. Acoper] atât probleme teoretice, cât și normative și este reg]sit] în multe texte. Cincisprezece volume ale operei Summa Theologiae din edițiile Blackfriars și multe alte comentarii și tratate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scopului virtuții, din stadiul conceput de c]tre acesta ca fiind înfloritor (eudaimonia) la cel de binecuvântare (beatitudo), care const] în unirea etern] cu Dumnezeu. Acordând locul cuvenit dimensiunii religioase a moralei și combinând-o cu o teorie foarte raționalist], Sfanțul Toma a trasat o c]rare între dou] grupuri de filosofi contemporani: averroiștii latini și voluntariștii franciscani. Primul grup, din care cel mai important a fost Siger din Brabant (1240-1284), a p]strat o versiune naturalist] nepotrivit] a eudemonismului aristotelian
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rât ideea c] legea divin] este un „manual de instrucțiuni” pentru viața omeneasc] și au susținut faptul c] aceasta este o surs] independent] de obligații generate de voință legislativ] a lui Dumnezeu. Revenirea gândirii augustiniene a început din timpul vieții Sfanțul Toma, prin intermediul unor opere cu înclinație mistic] scrise de Sfanțul Bonaventura (1217-1274), Ramón Lull (1235-1315) și Maister Eckhardt (1260-1327), care au subliniat iluminația divin] și întoarcerea voinței sufletului înspre Dumnezeu. O mai mare important] filosofic] totuși au avut scrierile a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru viața omeneasc] și au susținut faptul c] aceasta este o surs] independent] de obligații generate de voință legislativ] a lui Dumnezeu. Revenirea gândirii augustiniene a început din timpul vieții Sfanțul Toma, prin intermediul unor opere cu înclinație mistic] scrise de Sfanțul Bonaventura (1217-1274), Ramón Lull (1235-1315) și Maister Eckhardt (1260-1327), care au subliniat iluminația divin] și întoarcerea voinței sufletului înspre Dumnezeu. O mai mare important] filosofic] totuși au avut scrierile a doi mari gânditori franciscani ai acestei perioade, si anume, Duns
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au susținut versiuni obtuze ale voluntarismului teist, adic] faptul c] o acțiune este bun] numai dac] Dumnezeu o poruncește sau o aprob]. Totuși, situația nu este simpl]. Scot este în mare parte de acord cu teoria despre „gândirea corect]” a Sfanțului Toma din Aquino, dar el acord] dou] roluri speciale voinței. Pe de-o parte, obiectul evalu]rii morale este întotdeauna o acțiune a voinței, iar, pe de alt] parte, Dumnezeu poate s] dea prescripții morale, având statutul suplimentar de obligații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în consecinț], a avansat doctrina „r]zboiului drept”. Aceeași problem] a f]cut parte din etică normativ] propus] de iezuitul Francisco Suárez. El a fost poate cel mai distins dintre toți ibericii tomiști, deși, în timp ce era un mare comentator al Sfanțului Toma din Aquino, ambițiile sale treceau dincolo de a relua prezentarea înv]ț]turilor „Doctorului angelic”. Propria să sintez] a filosofiei scolastice provenea din ideile metafizice ale lui Ockham, iar acest fapt l-a determinat s] îmbr]țișeze o perspectiv] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu cea a scolasticii catolice. Mult mai apropiat poziției teologice a lui Suárez, dar izolându-se de cercurile tomiste, a fost contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino pentru a dezvolta relația dintre legea natural] și cea revelat]. Atât de puternic] a fost influență ideilor tomiste în opera lui Hooker, Legile organiz]rii ecleziastice, încât a ajuns s] fie cunoscut sub numele de „anglicanul Aquino
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teologiei. Teoria propus] de c]tre Toma din Aquino se situeaz] între viziunea naturalist] a vechilor greci și ostilitatea lui Kant fâț] de naturalism. În epoca Iluminismului, Kant a încercat s] fac] din moral] un derivat al rațiunii pure. Deși Sfanțul Toma din Aquino susținea ideea c] anumite adev]ruri privind morală pot fi cunoscute și prin simpla cale a rațiunii, el s-a v]zut adesea nevoit s] fac] apel la existența lui Dumnezeu și la natur]. Mai tarziu, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oamenii pe baza motivelor și intențiilor lor interioare, Iisus consider] sexul și lumea material] ca fiind obstacole în calea mântuirii eterne doar atunci când și dac] acestea sunt transformate în idoli. Primul care a introdus idealul creștin al celibatului a fost Sfanțul Pavel („Este bine că omul s] nu se ating] de femeie... Eu aș vrea ca toți oamenii s] fie ca mine”, 1 Cor. 7), sf]tuind în același timp împotriva perioadelor lungi de abstinent] sexual] în cazul c]s]toriei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptului c] sexul, al]turi de celelalte lucruri ale acestei lumi, trebuie s] fie subordonat dobândirii mântuirii eterne („Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii”) (Cor. 7, 32-33). Deși Sfanțul Pavel postula un ideal aflat în contradicție cu înv]ț]turile Noului Testament și, desi influențat de tendințele dualiste grecești, a fost aproape de a sugera c] sexul este un r]u în sine. Pe m]sur] ce Biserică dorea s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moștenirea să ebraic] tindea s] se micșoreze, în timp ce influențele grecești creșteau. Odat] cu apariția gnosticilor, virginitatea a devenit o virtute important] și c]s]toria un ajutor pentru sl]biciunea spiritual]. Dup] ce a renunțat la trecutul s]u colorat, Sfanțul Augustin, în ale sale Despre sfântă virginitate și Despre c]s]torie și concupiscent] a devenit cel mai mare sistematizator și cizelator al unei tradiții care îi îndemna pe oameni s] renunțe la pl]cerile trupești în favoarea idealului mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Era permis din punct de vedere moral doar dac] era motivat de dorința de a avea copii, înf]ptuit] printr-un act care, prin natura să, nu excludea procreația și ducea la cump]tare și bune moravuri. Secole mai tarziu, Sfanțul Toma din Aquino, f]cea s] r]zbat] ecouri ale concepției sale despre sex în Summa Theologiae, ameliorând ins] într-o anumit] m]sur] neîncrederea lui Augustin fâț] de pl]cerile trupești și de bucuria în interiorul c]s]toriei. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Conf. dr. Sanda Copotoiu - Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș - AȚI 6. Prof. dr. Radu Deac - Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș 7. Prof. dr. Dan Dermengiu - Institutul Național de Medicină Legală București 8. Prof. dr. Cristian Dragomir - Spitalul "Sfanțul Spiridon" Iași - Chirurgie 9. Prof. dr. Dan Enescu - Spitalul "Grigore Alexandrescu" București - Chirurgie plastică, reparatorie și arsuri 10. Prof. dr. Andrei Firică - Spitalul Clinic Colentina București - Ortopedie 11. Dr. Ion Gerota - Romtransplant 12. Dr. Liana Gheorghe - Institutul Clinic Fundeni București
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235613_a_236942]
-
Conf. dr. Sanda Copotoiu - Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș - AȚI 6. Prof. dr. Radu Deac - Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș 7. Prof. dr. Dan Dermengiu - Institutul Național de Medicină Legală București 8. Prof. dr. Cristian Dragomir - Spitalul "Sfanțul Spiridon" Iași - Chirurgie 9. Prof. dr. Dan Enescu - Spitalul "Grigore Alexandrescu" București - Chirurgie plastică, reparatorie și arsuri 10. Prof. dr. Andrei Firică - Spitalul Clinic Colentina București - Ortopedie 11. Dr. Ion Gerota - Romtransplant 12. Dr. Liana Gheorghe - Institutul Clinic Fundeni București
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235612_a_236941]
-
Paris. Blaj Biblia de la Blaj (1795). BS Biblia sau Sfântă Scriptură (1988) tipărită sub îndrumarea Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. BVA Biblia sau Sfântă Scriptură, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod (2001), versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. C BIBLIA sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Frumosul, Lumina și Iubirea (cap. III-IV), Ființa (cap. V), Viața (cap. VI), Înțelepciunea (cap. VII), Puterea, Dreptatea, Mântuirea, Inegalitatea (cap. VIII), Măreția, Micimea, Identitatea, Diversitatea, Asemănarea, Neasemănarea, Repaosul, Mișcarea, Egalitatea (cap. IX), Timpul și Veșnicia (cap. X), Pacea (cap. XI), Sfanțul sfinților, Regele regilor, Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor (cap. XII), Unul (cap. XIII), „unitatea tuturor atributelor pozitive ale Aceluia care este Cauza a toate”. După cum se vede, au foarte putin de a face cu cele care apar în Biblie și spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fundalul pe care se proiectează toate celelalte câmpuri în care se înscriu numele divine și determină înțelegerea tuturor atributelor divinității pe care ele le includ că incomparabile și exclusive. 2.1.5. Desăvârșit/transcendent 2.1.5.1. al-Quddós: SOI „sfanțul”; ASM „Cel Sfânt”; GG „Preasfântul”; Marr „Sanctus”; RB „le Très-Saint”; DM „le Saint”; „the Holy One”; Arb „the All-Holy”. Este atestat în Coran în două liste de nume: 59, 22-24 și 62, 1. De aceea, din context nu aflăm decât
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
română, cât și unor versiuni în alte limbi, în următoarea ordine: 1) Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688 (SC) 2) Biblia, Blaj, 1795 (Blaj) 3) Biblia - versiunea lui Bartolomeu Valeriu Anania, 2001 (BVA) 4) Biblia - versiunea Radu-Galaction, 1938 (R-G) 5) Biblia Sfanțului Sinod al B.O.R., 1988 (BS) 6) Biblia - traducerea Cornilescu, Societatea Biblică, 1923 (C) 7) Septuaginta, ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart, 1935 (LXX) 8) Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio, 1979 (Vg) 9) La Bible de Jérusalem, 1974 (BJ) 10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o revizuire a celei dintâi, realizată de Samuil Micu, prin comparare cu Septuaginta și Vulgata. Între numeroasele note de subsol sunt și unele privind traducerea. Traducerea Vasile Radu - Gală Galaction este noua, după originalul ebraic, respectiv grecesc. Traducerea asumată de Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române are la bază ediția din 1914, o primă adaptare la normele lingvistice moderne a vechii versiuni de la București; în 1936, aceasta a suferit și unele modificări în pasajele mai obscure, ținând seama de textul masoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]