6,711 matches
-
atunci când cursanții doresc să observe aspecte ale vieții sociale și să înțeleagă/aibă acces la trăirile și sentimentele celor implicați în situațiile respective. Acest ultim tip de observare poate fi conceput drept un procedeu în cadrul altor metode (studiul de caz, simularea, experimentul etc.). 6.4. Metoda ancheteitc "6.4. Metoda anchetei" Ancheta reprezintă o metodă instrucțională care oferă cursantului posibilitatea obținerii unui bagaj informațional important asupra propriilor interese de învățare. Așa cum se observă în literatura de specialitate, ingredientele unei anchete de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
participanți și se fac extrapolări privind modul în care se pot rezolva astfel de probleme în viața cotidiană; și 9. discuție finală - se verifică dacă obiectivele propuse pentru această activitate au fost atinse sau nu. 6.12. Simulăriletc "6.12. Simulările" Dempsey și Zimbardo (1978) evidențiază rolul esențial al condiționării aflat la baza proceselor de învățare. Astfel, s-a observat că animalele care trăiesc în captivitate și nu trebuie să-și vâneze prada pentru a se hrăni devin leneșe. La Chicago
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
apară hrana. Este un exemplu bun pentru a ne gândi la lenea indusă elevilor de învățarea unor cunoștințe de-a gata, pentru care să nu „muncească”, fie și într-un mod simulat, de unde observăm importanța acestei metode de învățământ. În cadrul simulării, orice risc serios, orice complicație pe care o situație de viață reală ar fi adus-o cu ea este îndepărtată. În plus, nivelul de abstractizare sau de complexitate se reduce în scopul implicării directe a cursanților și al înțelegerii conceptelor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care o situație de viață reală ar fi adus-o cu ea este îndepărtată. În plus, nivelul de abstractizare sau de complexitate se reduce în scopul implicării directe a cursanților și al înțelegerii conceptelor fundamentale de către aceștia. De fapt, scopul simulării este mai degrabă acela de a pune cursantul în fața unei situații de învățare decât de a reproduce pas cu pas realitatea; de aceea, simularea păstrează o medie între nivelul maxim de acoperire a realității fenomenului studiat și nivelul maxim al
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în scopul implicării directe a cursanților și al înțelegerii conceptelor fundamentale de către aceștia. De fapt, scopul simulării este mai degrabă acela de a pune cursantul în fața unei situații de învățare decât de a reproduce pas cu pas realitatea; de aceea, simularea păstrează o medie între nivelul maxim de acoperire a realității fenomenului studiat și nivelul maxim al implicării cursantului în direcția construirii unui mediu de învățare propice. Uneori, simularea este văzută ca un tip de experiment care nu poate fi pus
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de învățare decât de a reproduce pas cu pas realitatea; de aceea, simularea păstrează o medie între nivelul maxim de acoperire a realității fenomenului studiat și nivelul maxim al implicării cursantului în direcția construirii unui mediu de învățare propice. Uneori, simularea este văzută ca un tip de experiment care nu poate fi pus în practică în situații reale, iar forma interactivă de simulare poate îmbrăca forma unui mod aparte de joc de rol; un alt aspect important al metodei este acela
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
realității fenomenului studiat și nivelul maxim al implicării cursantului în direcția construirii unui mediu de învățare propice. Uneori, simularea este văzută ca un tip de experiment care nu poate fi pus în practică în situații reale, iar forma interactivă de simulare poate îmbrăca forma unui mod aparte de joc de rol; un alt aspect important al metodei este acela că se obțin simultan informații/cunoștințe despre un fenomen anume și deprinderi de lucru în cazul respectiv. Simulările se pot distribui în funcție de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
iar forma interactivă de simulare poate îmbrăca forma unui mod aparte de joc de rol; un alt aspect important al metodei este acela că se obțin simultan informații/cunoștințe despre un fenomen anume și deprinderi de lucru în cazul respectiv. Simulările se pot distribui în funcție de o seamă de criterii, dintre care domeniul de aplicabilitate pare a fi cel mai important: astfel se poate simula un fenomen în lumea fizică, dar și în aria psihosocială. În aceasta din urmă, pe lângă promovarea și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
psihosocială. În aceasta din urmă, pe lângă promovarea și dezvoltarea unei gândiri critice și a creativității participanților, este urmărită și construcția unor abilități sociale, dezvoltări posibile în zona atitudinilor și valorilor. Iată de ce putem vorbi și despre un tip mixt de simulare (deoarece, atunci când participanții la o simulare reprezintă un colectiv, și nu o singură persoană, chiar dacă este simulat un proces chimic, spre exemplu, interacțiunile dintre participanți pot evidenția o a doua sferă a obiectivelor instrucționale - care aparțin, de data aceasta, dimensiunii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
promovarea și dezvoltarea unei gândiri critice și a creativității participanților, este urmărită și construcția unor abilități sociale, dezvoltări posibile în zona atitudinilor și valorilor. Iată de ce putem vorbi și despre un tip mixt de simulare (deoarece, atunci când participanții la o simulare reprezintă un colectiv, și nu o singură persoană, chiar dacă este simulat un proces chimic, spre exemplu, interacțiunile dintre participanți pot evidenția o a doua sferă a obiectivelor instrucționale - care aparțin, de data aceasta, dimensiunii psihosociale). Simulările sunt importante deoarece, așa cum
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
atunci când participanții la o simulare reprezintă un colectiv, și nu o singură persoană, chiar dacă este simulat un proces chimic, spre exemplu, interacțiunile dintre participanți pot evidenția o a doua sferă a obiectivelor instrucționale - care aparțin, de data aceasta, dimensiunii psihosociale). Simulările sunt importante deoarece, așa cum observam, pun persoanele care învață în situația de a trăi o experiență de învățare similară celei reale, fără ca prin aceasta să se producă și consecințele negative pe care experiența reală le poate avea. Un exemplu interesant
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
importante deoarece, așa cum observam, pun persoanele care învață în situația de a trăi o experiență de învățare similară celei reale, fără ca prin aceasta să se producă și consecințele negative pe care experiența reală le poate avea. Un exemplu interesant de simulare: să trăiești într-o colonie spațială pe Lună, alături de un număr limitat de persoane și de resurse. După Campbell, Campbell și Dickinson (2004), pașii într-o simulare sunt: - determinarea obiectivelor de învățare în sens de jocuri de rol; - identificarea unor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
consecințele negative pe care experiența reală le poate avea. Un exemplu interesant de simulare: să trăiești într-o colonie spațială pe Lună, alături de un număr limitat de persoane și de resurse. După Campbell, Campbell și Dickinson (2004), pașii într-o simulare sunt: - determinarea obiectivelor de învățare în sens de jocuri de rol; - identificarea unor reguli de acțiune similare celor din situațiile reale; - obținerea și organizarea resurselor și materialelor necesare simulării; - dezvoltarea logisticii simulării, cum ar fi: împărțirea colectivului în microgrupuri de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de resurse. După Campbell, Campbell și Dickinson (2004), pașii într-o simulare sunt: - determinarea obiectivelor de învățare în sens de jocuri de rol; - identificarea unor reguli de acțiune similare celor din situațiile reale; - obținerea și organizarea resurselor și materialelor necesare simulării; - dezvoltarea logisticii simulării, cum ar fi: împărțirea colectivului în microgrupuri de lucru, determinarea spațiului de lucru pentru aceștia și alocarea timpului necesar simulării; și - programarea unei discuții ori a unei sesiuni în care vor fi redactate rapoarte de activitate, unde
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Campbell, Campbell și Dickinson (2004), pașii într-o simulare sunt: - determinarea obiectivelor de învățare în sens de jocuri de rol; - identificarea unor reguli de acțiune similare celor din situațiile reale; - obținerea și organizarea resurselor și materialelor necesare simulării; - dezvoltarea logisticii simulării, cum ar fi: împărțirea colectivului în microgrupuri de lucru, determinarea spațiului de lucru pentru aceștia și alocarea timpului necesar simulării; și - programarea unei discuții ori a unei sesiuni în care vor fi redactate rapoarte de activitate, unde participanții își pot
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
identificarea unor reguli de acțiune similare celor din situațiile reale; - obținerea și organizarea resurselor și materialelor necesare simulării; - dezvoltarea logisticii simulării, cum ar fi: împărțirea colectivului în microgrupuri de lucru, determinarea spațiului de lucru pentru aceștia și alocarea timpului necesar simulării; și - programarea unei discuții ori a unei sesiuni în care vor fi redactate rapoarte de activitate, unde participanții își pot exprima experiența de simulare. Clark Abt (apud Orlich et al., 1990) divide simularea în trei componente majore: a) modelele; b
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
împărțirea colectivului în microgrupuri de lucru, determinarea spațiului de lucru pentru aceștia și alocarea timpului necesar simulării; și - programarea unei discuții ori a unei sesiuni în care vor fi redactate rapoarte de activitate, unde participanții își pot exprima experiența de simulare. Clark Abt (apud Orlich et al., 1990) divide simularea în trei componente majore: a) modelele; b) exercițiile; și 3) instrucția. Modelele sunt inactive; ele nu interacționează cu participanții, ilustrând însă o dimensiune a realității (exemple de modele: globul pământesc, modelele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lucru pentru aceștia și alocarea timpului necesar simulării; și - programarea unei discuții ori a unei sesiuni în care vor fi redactate rapoarte de activitate, unde participanții își pot exprima experiența de simulare. Clark Abt (apud Orlich et al., 1990) divide simularea în trei componente majore: a) modelele; b) exercițiile; și 3) instrucția. Modelele sunt inactive; ele nu interacționează cu participanții, ilustrând însă o dimensiune a realității (exemple de modele: globul pământesc, modelele fizice ale sistemului solar ori ale atomului etc.). Totuși
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
uneori drept un ansamblu de procedee), acestea din urmă pot să varieze, să-și schimbe locul; mai mult, o metodă poate deveni ea însăși un procedeu în cadrul unei alte metode (cum ar fi, de pildă, exercițiul ca procedeu în cadrul metodei simulării). Astfel de intersecții, răsturnări de situații și redefiniri permanente sunt elemente naturale a ceea ce numim metodologie didactică. În metoda exercițiului, acesta din urmă este văzut ca bază a formării unor deprinderi (de la latinescul exersare) și îmbracă o paletă extrem de largă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
întâlni această metodă de învățământ, criteriile sub care putem dezvolta tipologii ale exercițiului sunt multiple; considerăm că am putut evidenția prin cele prezentate mai devreme câteva arii de acțiune ce pot fi dezvoltate prin intersecțiile care se produc între ele. Simulările instrucționale implică, la diferite niveluri, cursanții. În literatura de specialitate sunt ilustrate mai multe funcții ale acestora: - stimulează interesul participanților; - oferă informații acestora; - intensifică dezvoltarea anumitor abilități; - produc schimbări în atitudini și comportamente; - pregătesc cursanții să-și asume noi roluri
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
capacitatea cursanților de a pune în aplicare cunoștințele învățate și a gândi în mod analitic situațiile complexe, reducându-le la dimensiuni care pot fi controlate; - evaluează performanța obținută de cursanți prin definirea unor standarde etc. Aparent paradoxal, unul dintre riscurile simulării poate fi tocmai cel al implicării, deoarece participanții pot fi motivați în cadrul procesului de o definire profundă și rigidă a propriului mod de a vedea lucrurile. O astfel de perspectivă este dezvoltată în special de simulările în care cursanții sunt
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
paradoxal, unul dintre riscurile simulării poate fi tocmai cel al implicării, deoarece participanții pot fi motivați în cadrul procesului de o definire profundă și rigidă a propriului mod de a vedea lucrurile. O astfel de perspectivă este dezvoltată în special de simulările în care cursanții sunt puși în situația de a lua decizii ce implică valori „critice” ale ființei umane. Orlich et al. (1990) citează simularea „adăpostului antiatomic”, în care participanții ar trebui să se imagineze într-o situație ulterioară unui atac
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a propriului mod de a vedea lucrurile. O astfel de perspectivă este dezvoltată în special de simulările în care cursanții sunt puși în situația de a lua decizii ce implică valori „critice” ale ființei umane. Orlich et al. (1990) citează simularea „adăpostului antiatomic”, în care participanții ar trebui să se imagineze într-o situație ulterioară unui atac nuclear, în care să decidă asupra a cinci persoane (și nu mai mult) care să intre în adăpost, restul urmând să-și piardă viața
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în mod real pe nimeni, au existat studenți care au refuzat să participe deoarece, spuneau ei, „nu te poți juca așa cu viața unor oameni”. În literatura de specialitate se face uneori o distincție între „jocuri” (games) și tehnicile de simulare. O asemenea diferență s-ar baza îndeosebi pe faptul că în primul caz cineva trebuie neapărat să câștige, iar altcineva să piardă, pentru ca în cazul metodei simulării să fie mai greu de distins o astfel de opțiune. Totuși, mulți dintre
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de specialitate se face uneori o distincție între „jocuri” (games) și tehnicile de simulare. O asemenea diferență s-ar baza îndeosebi pe faptul că în primul caz cineva trebuie neapărat să câștige, iar altcineva să piardă, pentru ca în cazul metodei simulării să fie mai greu de distins o astfel de opțiune. Totuși, mulți dintre autori recunosc că, fiind destul de greu să se traseze o linie clară de demarcație între cele două, este corectă perspectiva de a fi studiate împreună. Preluând distincția
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]