6,584 matches
-
o grupă mare; o fată înaltă - feminin, singular, N/Ac b. unei grupe mari; unei fete înalte - feminin, singular, G/D c. un pantof mare; un băiat înalt - masculin, singular, N/Ac d. unui pantof mare; unui băiat înalt - masculin, singular, G/D e. niște fete înalte, niște băieți înalți - plural, N/Ac f. unor fete înalte, unor băieți înalți - plural, G/D Destul de frecvent în anumite situații, acordul în caz nu se mai face în româna actuală. O sursă importantă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
caz nu se acordă niciodată în persoană și viceversa 25. Formele pronominale de întărire se acordă în caz și în persoană cu nominalul-centru, deci reprezintă o "provocare" pentru generalizarea lui Lehmann: (24) mie însemi - forma însemi marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ) în prima parte a cuvântului (înse-) și persoana (I) și numărul (singular) în a doua parte (-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordă în caz și în persoană cu nominalul-centru, deci reprezintă o "provocare" pentru generalizarea lui Lehmann: (24) mie însemi - forma însemi marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ) în prima parte a cuvântului (înse-) și persoana (I) și numărul (singular) în a doua parte (-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lui Lehmann: (24) mie însemi - forma însemi marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ) în prima parte a cuvântului (înse-) și persoana (I) și numărul (singular) în a doua parte (-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături de gen, număr, persoană și caz (ex. mea - feminin, singular, persoana I, N/Ac
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături de gen, număr, persoană și caz (ex. mea - feminin, singular, persoana I, N/Ac; mele - feminin, singular, persoana I, G/D; tăi - masculin, plural, persoana a II-a, toate cazurile). Trăsăturile de gen și număr variază în funcție de trăsăturile nominalului cu care se acordă posesivul (casa mea, copiii tăi). Trăsătura de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături de gen, număr, persoană și caz (ex. mea - feminin, singular, persoana I, N/Ac; mele - feminin, singular, persoana I, G/D; tăi - masculin, plural, persoana a II-a, toate cazurile). Trăsăturile de gen și număr variază în funcție de trăsăturile nominalului cu care se acordă posesivul (casa mea, copiii tăi). Trăsătura de persoană este întotdeauna referențială, interpretabilă, ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
caz și în persoană în interiorul unui grup nominal, nu este încălcată de posesiv, deoarece acesta nu se acordă în persoană cu substantivul. Un alt aspect interesant pentru acord privește alternanța dintre posesiv și pronumele personal de persoana a III-a, singular (său, sa, săi, sale vs. lui, ei). Pronumele personal în genitiv are forme diferite pentru masculin și feminin, iar valorile acestor trăsături se obțin prin raportare la referent, nu la substantiv. Acest lucru contrastează cu modul în care se stabilesc
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
număr, persoană și caz. Utilizat pe lângă un substantiv, trăsătura de persoană rămâne nespecificată (engl. default), astfel încât acordul cu substantivul se face doar în gen, număr și caz. Formal, persoana nespecificată este persoana a III-a: (26) a. fata însăși - feminin, singular, N/Ac, persoana nespecificată b. fetei înseși - feminin, singular, G/D, persoana nespecificată Utilizat pe lângă un pronume, adjectivul pronominal de întărire are aceleași trăsături de persoană, gen, număr și caz ca pronumele: (27) a. eu însămi (feminin, singular, persoana I
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de persoană rămâne nespecificată (engl. default), astfel încât acordul cu substantivul se face doar în gen, număr și caz. Formal, persoana nespecificată este persoana a III-a: (26) a. fata însăși - feminin, singular, N/Ac, persoana nespecificată b. fetei înseși - feminin, singular, G/D, persoana nespecificată Utilizat pe lângă un pronume, adjectivul pronominal de întărire are aceleași trăsături de persoană, gen, număr și caz ca pronumele: (27) a. eu însămi (feminin, singular, persoana I, N/Ac) b. mie însemi (feminin, singular, persoana I
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
însăși - feminin, singular, N/Ac, persoana nespecificată b. fetei înseși - feminin, singular, G/D, persoana nespecificată Utilizat pe lângă un pronume, adjectivul pronominal de întărire are aceleași trăsături de persoană, gen, număr și caz ca pronumele: (27) a. eu însămi (feminin, singular, persoana I, N/Ac) b. mie însemi (feminin, singular, persoana I, G/D) Aceste utilizări ale formelor de întărire ar părea să contrazică generalizarea lui Lehmann, deoarece ele s-ar acorda și în caz, și în persoană. Putem însă să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
înseși - feminin, singular, G/D, persoana nespecificată Utilizat pe lângă un pronume, adjectivul pronominal de întărire are aceleași trăsături de persoană, gen, număr și caz ca pronumele: (27) a. eu însămi (feminin, singular, persoana I, N/Ac) b. mie însemi (feminin, singular, persoana I, G/D) Aceste utilizări ale formelor de întărire ar părea să contrazică generalizarea lui Lehmann, deoarece ele s-ar acorda și în caz, și în persoană. Putem însă să adoptăm analiza potrivit căreia aceste forme sunt pronume, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neutru și referent fie masculin, fie feminin: fotomodel, manechin, star; (v) substantive cu genul formal feminin sau neutru, care desemnează colectivități cu referenți feminini și masculini: populație, lume, colectiv, guvern etc. Aceste substantive prezintă și neconcordanță de număr (numărul formal: singular, numărul referențial: plural). Substantivele [-Animat] au un gen formal bazat pe caracteristicile fonologice (terminația substantivului), genul lor natural fiind neutrul (genul inanimatelor). În general, substantivele cu o neconcordanță între genul formal și cel referențial impun adjectivului acordul pe baza trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
slugă sărăntoc), ca urmare a ordinii în care sunt procesate componentele GD în cursul enunțării, se formează mai întâi GD un slugă, prin atașarea determinantului indefinit la substantiv, iar acest GD are trăsătura de gen masculin și trăsătura de număr singular. Ulterior, adjectivul se atașează GD, acordându-se cu acesta în gen și număr (masculin, singular): [[un slugă] sărăntoc]. Când adjectivul se acordă formal (un slugă umilă, acest slugă ordinară), se formează mai întâi un GN alcătuit din substantiv + adjectiv (acordat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se formează mai întâi GD un slugă, prin atașarea determinantului indefinit la substantiv, iar acest GD are trăsătura de gen masculin și trăsătura de număr singular. Ulterior, adjectivul se atașează GD, acordându-se cu acesta în gen și număr (masculin, singular): [[un slugă] sărăntoc]. Când adjectivul se acordă formal (un slugă umilă, acest slugă ordinară), se formează mai întâi un GN alcătuit din substantiv + adjectiv (acordat formal cu substantivul, conform regulilor gramaticale ale limbii române), la care se atașează determinantul, acordat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
3.2. Nominalele cu neconcordanță între numărul formal și cel referențial Din punctul de vedere al neconcordanțelor între trăsătura formală de număr și sens, în limba română se pot distinge următoarele categorii de substantive: (i) substantive colective, cu formă de singular, care denotă mai mulți referenți: guvern, echipă, grup, mulțime, serie, grămadă, armată, frunziș, studențime (vezi și cap. 3. Acordul predicatului cu subiectul, 2.1.). Din punct de vedere semantic, substantivele colective denotă grupuri, adică entități care sunt în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
studențime, *studențimi), apropiindu-se, prin această caracteristică, de clasa masivelor. (ii) substantive cu formă de plural, care denotă un singur referent: ochelari, pantaloni. Aceste substantive au doar formă de plural (substantive pluralia tantum). (iii) substantivele care au doar formă de singular (substantive singularia tantum) sunt masive și abstracte (abstractele pot fi și masive): lapte, unt, curaj, bunăstare etc. Entitățile pe care le denotă ele sunt divizibile și cumulative. Determinanții și adjectivalele se acordă în număr formal în limba standard, exemplele cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt agramaticale: (41) a. *acești cuplu b. *guvernul înșiși Exemplele de mai sus sunt agramaticale deoarece în română acordul trebuie să se facă formal, dacă substantivul are trăsături formale specificate. Substantivele colective cuplu și guvern au trăsătura morfosintactică de număr +singular, ceea ce blochează acordul la plural. Acordul la plural al determinantului acești este blocat deoarece un determinant cu trăsătura de număr +plural trebuie să se combine cu substantive care au trăsătura formală de număr +plural. Acordul la plural al pronumelui înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de număr +plural trebuie să se combine cu substantive care au trăsătura formală de număr +plural. Acordul la plural al pronumelui înșiși este blocat pentru că nu se poate stabili o relație de coreferențialitate între un substantiv care este formal la singular (guvern) și un pronume la plural. Substantivul colectiv guvern este ancorat în discurs ca denotând o entitate +singular. Contrastul dintre română și engleză se poate explica prin faptul că marcarea morfologică a trăsăturilor este mai puternică în română decât în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural al pronumelui înșiși este blocat pentru că nu se poate stabili o relație de coreferențialitate între un substantiv care este formal la singular (guvern) și un pronume la plural. Substantivul colectiv guvern este ancorat în discurs ca denotând o entitate +singular. Contrastul dintre română și engleză se poate explica prin faptul că marcarea morfologică a trăsăturilor este mai puternică în română decât în engleză. Acest lucru impune ca acordul să fie realizat doar pe baze formale, în limba română. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
suplimentar (vezi cap. 3. Acordul predicatului cu subiectul). La unele nume proprii, trăsătura de număr este contextuală: Maria - Mariile (ex. Mariile născute de Sfânta Maria), Ionescu - Ioneștii. La toponime, numărul este o trăsătură fixă. Tulcea, Cipru, Retezat etc. sunt toponime +singular (cu formă de singular), iar Fetești, Carpați, Statele Unite ale Americii etc. sunt toponime +plural. Între numărul formal și cel referențial al unor nume proprii pot exista neconcordanțe: Rapid și Dinamo au formă de singular, dar denumesc echipe, deci au sens
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acordul predicatului cu subiectul). La unele nume proprii, trăsătura de număr este contextuală: Maria - Mariile (ex. Mariile născute de Sfânta Maria), Ionescu - Ioneștii. La toponime, numărul este o trăsătură fixă. Tulcea, Cipru, Retezat etc. sunt toponime +singular (cu formă de singular), iar Fetești, Carpați, Statele Unite ale Americii etc. sunt toponime +plural. Între numărul formal și cel referențial al unor nume proprii pot exista neconcordanțe: Rapid și Dinamo au formă de singular, dar denumesc echipe, deci au sens colectiv, plural. Fetești are
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Tulcea, Cipru, Retezat etc. sunt toponime +singular (cu formă de singular), iar Fetești, Carpați, Statele Unite ale Americii etc. sunt toponime +plural. Între numărul formal și cel referențial al unor nume proprii pot exista neconcordanțe: Rapid și Dinamo au formă de singular, dar denumesc echipe, deci au sens colectiv, plural. Fetești are formă de plural, dar se referentul este singular (un oraș). Statele Unite ale Americii are formă de plural, iar referentul său este singular (uniunea de state denumită Statele Unite ale Americii), însă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt toponime +plural. Între numărul formal și cel referențial al unor nume proprii pot exista neconcordanțe: Rapid și Dinamo au formă de singular, dar denumesc echipe, deci au sens colectiv, plural. Fetești are formă de plural, dar se referentul este singular (un oraș). Statele Unite ale Americii are formă de plural, iar referentul său este singular (uniunea de state denumită Statele Unite ale Americii), însă poate fi și plural (țara denumită Statele Unite ale Americii este formată din mai multe state, reunite într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]