6,537 matches
-
mărunței. Îi aduna într-o cârpă murdară și-i ascundea sub brâul gros. Aia era averea lui, nu s-atingea jupânul. Ce-i al stăpânului e-al stăpânului, ce-i al lui, al lui! Treabă cinstită. Mulțumit că-i ieșiseră socotelile bine, făcea o cruce mare, mângâia calul pe coamă și se urca în droașcă. De-acum putea să fie liniștit. Și era bine că ținea un soare blând și o fericire de cer deasupra. N-ar mai fi plecat Mielu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lume! De unde să ceară, de unde să ceară? Ia să se ducă la jupân, că 1-a slujit, n-o să închidă din ochi tocmai acum, la nevoie. O să se uite și la fruntea lui. Banii o să-i plătească el cu timpul. Socoteală bună, numai că nu cunoștea sufletul stăpânului. 170 Vreo trei zile s-a codit. Pe Bică ii știa cât e de hapsân, dar dintr-atît n-o să sărăcească! În lunea aia, după lăsata-secului, s-a sculat de dimineață cu inima bucuroasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu ei, că-s murdari, dacă vrei să știi! Și i-a aruncat în obraz ce i se cuvenea. Stăpânul a adunat polii și piesele de cinci lei strânse cu trudă de slugă, a mai cerut și, când a fost socoteala gata, a mîrîit: - Să te duci unde-oi vedea cu ochii, că mie nu-mi trebuie bețivi la uță! Și 1-a chemat pe unul de alături: Florică, de mâine să pleci tu în cartier cu pâinea, s-a înțeles
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De la muncă, răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci de trenuri pe zi, m-a deșelat acu... - Da ce ac e ăla? - Pă unde schimbi șinele. Vezi matale, și la trenuri e o socoteală, ehe... Nea Fane se mira: - Ce spui? i - Da. Vine de-vnparegzamplu "Titu"... -"Titu"? -Da. Vine, cum îți zic, "Titu". Îi dau drumu pe-a treia. Din partea cealaltă trece "Crivina", le fac loc. Trece unu-ntr-o parte, altu-ntr-alta, socoteală mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o socoteală, ehe... Nea Fane se mira: - Ce spui? i - Da. Vine de-vnparegzamplu "Titu"... -"Titu"? -Da. Vine, cum îți zic, "Titu". Îi dau drumu pe-a treia. Din partea cealaltă trece "Crivina", le fac loc. Trece unu-ntr-o parte, altu-ntr-alta, socoteală mare, trebuie să ai capu limpede. Ai greșit acu, s-a dus dracului totu. C-așa a fost unu... la Vintileanca. - Ei, nu zice! - Cum spusei. O fi băut ceva, o fi fost omu-n somnu al doilea, a greșit... - Ce-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în bal. Într-un an, o fată de croitor aruncase cu vitriol în ochii unei neveste, altă dată un cizmar își călcase muierea în picioare pentru că dansase cu altul, dar câte nu se întîmplau... Cine mai sta să le facă socoteala? Veneau flămânzi, se ghiftuiau grăbiți și se îmbătau. Noaptea aceea de început de primăvară trecea totdeauna repede și nu putea s-o uite nimeni... Pe drum, Bozoncea își aduse aminte de tinerețea lui, pe la ce baluri umblase... Păi unde era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mânca. -La simțit Bozoncea slab. Le-a șoptit pungașilor: - Duceți-vă de le luați muierile la joc. S-a ridicat Piele. S-a ridicat Sandu. S-au apropiat, meseriașii le-au lăsat, nu era supărare. Necunoscuții, și-au făcut ei socoteală, trebuie că erau negustori de-ai lor. A înțeles președintele ce să facă. Prietenii lui de la masă se chercheliseră. A mai băut un pahar. 200 Lăutarii începuseră un dans săltăreț și mardeiașii învîrtiră nevestele meșterilor. Femeile se amețiră de plăcere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia pustie a Munteniei se strigau ciorile. Fugeau dinaintea viscolului. Fiecare, în gândurile lui. Neacșu făcea socoteala cam cât le-ar veni de căciulă. I-ar fi trebuit de-o pereche de cercei, că se încurcase cu o firotenie de muiere, de n-o știa a lui, care nu-i dădea carnea pe daiboj, trebuia s-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceva greu. Asta dură numai o clipă, pe urmă tăcerea cuprinse iar locurile. Crengile înghețate ale păduricii din apropiere sunară încă, abia scuturate. Parcă se mai încălzise. Aerul era curat, de o limpezime apăsătoare. Lăutarii grăbiră pasul. Neacșu își făcea socoteala că dacă ajunge mai devreme, îi lasă pe ceilalți la "Spînzuratu", să-și bea rachiul, și el dă o fugă până în piață la Matache, la magazinele ovreilor, să-i cumpere curvei cercei, s-o amăgească. Pe timpul ăsta, a lui o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să stăm numai aici. Umblau hoții pantaraura. Zicea Paraschiv: - Decât să mă bage iar la mititică, să nu mai văd lumina soarelui, mor cu gaborii de gât. Că-mi place să fac ce-mi trece prin cap, să nu dau socoteală. Și unde mi s-au așezat pe capul negustorilor! întîi au răscolit Filantropia. Au spart obloanele la Tarapana, au cărat marfa cu un camion tocmit. Pe urmă au trecut la jaful Griviței. Intrau ziua-n amiaza mare peste negustori și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lasă-l! - Ce să-l las, că din pricina lui am stat eu la mititică... Și-a băgat brișca-n burta lui. Îl căutase din ochi și pe celălalt, pe Sulă, dar acesta avusese noroc în ziua aia. - Mai am o socoteală și cu comisarul ăla de ne-a luat pielea, spunea, las', că-i vine și lui rîndul! Până în iarnă tot așa au ținut-o. Noaptea așteptau sub podul Constanței pe negustorii de la Pitești, opreau cursele pline cu țărani ori căruțele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din colț ca să-l întrebi dacă există lumea sau nu... Și cum te liniștești deodată, bucuros de nesiguranță... Căci, într-adevăr, ce-ai face dac-ar exista?! Iubesc oamenii Vechiului Testament: sânt răzbunători și triști. Singurii care i-au cerut socoteală lui Dumnezeu de câte ori au vrut, care n-au scăpat nici un prilej de a-i aminti că-i neîndurător și că ei n-au timp să mai aștepte. Pe atunci muritorii aveau instinct religios, azi doar credință și nici măcar atât. Răul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare slăbiciune pentru ei înșiși - această problemă își are o explicație mult mai simplă decât pare. Sânt anumiți oameni care au în ei numai un impuls politic, care se dezvoltă și activează independent de vreo altă finalitate decât el însuși. Socotelile publice interesează numai ca un cadru al gustului politic. Frecvența acestui impuls, ce rămâne în sfera redusă a subiectivului, este mult mai mare decât se crede. Toată ploaia de oameni politici pe care i-a lansat democrația aparține acestui gen
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lângă ele; am stat la leagănul, voi sta la mormântul tău. Sufletul tău, fără ca azi să și-o aducă aminte, a fost odată în pieptul lui Zoroastru, care făcea ca stelele să se mute din loc cu adâncul grai și socoteala combinată a cifrelor lui. Acea carte a lui Zoroastru, care cuprinde toate tainele științei lui, stă deschisă înaintea ta. Veacuri au stat s-o deslege și n-au putut pe deplin, numai eu pot s-o desleg, pentru că vorbeam din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bine, tată, n-o s-alerg eu după el, zise ea roșie ca focul. - Vrei s-alerg eu după el? - Ei, nu... - Ei da... Complimentele mele, domnișoară, zise Francesco repezindu-se spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală,... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși zâmbind cu răutate, dar cu deosebire încîntat de mutrele ce le tăia Cezara... contrazicătoare, turburi, desperate... Ea rămase-ntr
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu după el, zise ea roșie ca focul. - Vrei s-alerg eu după el? - Ei, nu... - Ei da... Complimentele mele Domnișoară, zise Francesco repezindu-se [Și astfel se și repezi] spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși zâmbind cu răutate, dar cu deosebire încîntat de mutrele ce le tăia Cezara.. contrazicătoare, turburi, desperate... {EminescuOpVII 169} Ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu? " fu cea întîi cugetare ce-i veni în minte. Mintea lui era clară, închipuirile erau ca formele concrete, vii și pline de viață... el avea o lume gata în capul lui, de a cărei izvoare nu-și putea da socoteală... Se găsea cuminte... și... memoria, memoria era ceea ce-i lipsea... El închise ochii, ca să rămâie în întuneric și ca, nemfluințat de lumea de dinafară, să cutreiere câmpul aducerei lui aminte... Era ca un orizont negru și fără de sfârșit... nimic, nimic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
C-un fel de aviditate el legă banii într-o treanță veche și-i puse în sân... Toate ce făcea i se păreau firești și totuși dacă s-ar fi întrebat de ce le face nu și-ar fi putut da socoteală... Avea instinctul neconștiu a unui animal, care face tot ce-i de trebuință fără să știe spre ce scop. El își tunse barba și părul c-un foarfece ruginit... deschise [O] ladă seculară și mohorâtă... scoase din ea haine frumoase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe loc... - Cheamă pe demon... - Cezara! strigă Angelo tare. Cezara tresări ca lovită de un sunet ascuțit de clopot... Ea s-apropie cu fruntea sinistră de Angelo. De ce Cezara și nu Cezar? întrebă ea c-un grațios zâmbet. - Ce ceri socoteală pentru-n "a" mai mult, frumosul meu sclav. Nu poți aranja un concert [? ]... - O, da... Vrei să cânt eu? - Da, da! - Vrei să jucăm ș-o dramă? Îți dau un rol în ea... - Primesc. Un părete din fund își ridică
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Iași, altă dată că cu ocaziunea unei înălțări în rang. Avea o memorie slabă și era prost ca gardul. Creangă, care avea tact firesc, iubea să-l încurce în plăsmuirile lui, puindu-i câte un obstacol atât de vederat în socotelele lui încît chiar el începea să râdă de prostiile lui. {EminescuOpVII 310} [MOȘ IOSIF] 2286 Astfel cum ședea pe scaunul lui, plecat cu pieptul înainte, fiindcă scaunul n-avea spate și sprijoane, cu mînile căzute cruciș peste genunchi, fruntea lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
3. De altfel, Partidul Comunist va Încerca să facă presiuni În rândul populației evreiești pentru a accepta concesii În revendicările ei, În numele „marilor comandamente ale momentului”. Ury xe "Benador"Benador, scriitor și activist comunist, va cere Într-un articol-manifest: „Toate socotelile noastre cu noi Înșine și punerea la zi a contabilității cu guvernul pentru diferența Între ce ni se cuvine și ceea ce ni s-a putut da, până acum, le vom face după Înfrângerea dușmanului comun”4. Planul comunitartc "Planul comunitar
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Partidul Comunist a avut o atitudine ambiguă și oscilantă. În 1945, xe "Vasile Luca"Vasile Luca ataca violent ideea unui stat evreu: „...nu Îi poți aduna șpe evrei - L.R.ț din toate țările pentru a face un stat artificial, pe socoteala altor popoare. Nu vezi ce se Întâmplă acum În xe "Palestina"Palestina?”. Și conchidea: „Singura cale pentru populația evreiască este șcaț În fiecare țară de a se Încadra În aspirațiile poporului respectiv, În viața economică, politica socială a poporului respectiv
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
conștiința fiecăruia e acaparată de un sentiment unic, de o unică și halucinantă idee, cea a scopului comun. Toate trupurile tresar la fel, în același timp, toate fețele au aceeași mască, toate vocile același strigăt; fără a mai pune la socoteală profunzimea impresiei produse de cadență, muzică și cînt. Văzînd pe toate chipurile imaginea propriei dorințe, auzind din toate gurile dovada propriei certitudini, omul se simte dus de val fără a-i fi cu putință să opună vreo rezistență, integrîndu-se convingerilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și alții asemenea lui, nu bănuia cîtuși de puțin influența invențiilor sale, forța lor explozivă. V Poate că lectorul va avea impresia că mă leg prea mult de anumite detalii, că le exagerez pe altele, fără a mai pune la socoteală lucruri pe care le trec sub tăcere. Dar această lucrare nu se dorește definitivă. Dacă aruncăm o privire în urmă observăm, pe de o parte, că ipotezele lui Le Bon despre mase au fost reluate, adaptate, incluse, difuzate, pînă la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu a izbutit să facă avere din presă. Totul, în societatea modernă, conspiră împotriva ei. Conversația presupune o incertitudine, o divergență, o posibilitate de a schimba opinia celuilalt. Plăcerea de a discuta îi furnizează un pretext și se satisface pe socoteala ei. Din nefericire, evantaiul ocaziilor de a face conversație devine tot mai strîns, pentru că regulile și informațiile obiective stabilesc totul, în locul interlocutorilor care, odinioară, se situau pe poziții adverse. Luați de pildă tîrguielile atît de zgomotoase și pitorești dintre vînzători
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]