5,168 matches
-
îmi zic, privind-o ca de departe, cu ochii micșorați - o vrea să reluăm o legătură sau mi se pare mie? Sună-mă seara, după șapte, șopti scurt din vârful buzelor deja ridate. Nedându-mi timp să răspund, și-a sorbit ultima gură de cafea din paharul de plastic care încă scotea aburi, s-a înarmat cu teul, cu mapele, și-a vârât mâna ei nervoasă într-un buzunar al canadienei și a ieșit. Klava moștenise un apartament în blocul ALMO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
duc să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet misterios în colțul gurii, cu tâlcul: Mai știu ceva despre tine, te-am văzut azi-noapte!) Fiindcă de multă vreme am somnul prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
știi - cică un emisar al Domnului Moldovei, chemat la Înalta Poartă la Stambul, e tratat aici după protocol cu cafea, dar acela era prost și nu știa, spune povestașul, și au închinat Să trăiască împăratul și vizirul, și închinând au sorbit filigeanul ca altă băutură... Venise devreme primul asalt al iernii, acela din care, de obicei, natura nu-și mai revine. Răceala își spunea cuvântul crescându-mi iritarea, dimineața flaconul indecent cu picături de nas tronând pe noptieră mă coboară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
locului. Salut! una mică dă-mi și mie și ia-ți și ție tot așa! După ce-a așteptat, bătând cu inelul de pe deget în tablă, să-i măsoare fata una mică, bărbatul iese cu paharul lui să și-l soarbă afară. Ea mai stă preț de vreo trei minute ca pe ghimpi, pe urmă iese de după tejghea (dându-mi prilejul s-o observ de la brâu în jos, bermude ciclam, picioarele în ștrampi negri, șosete de lână vârâte în niște ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-urile prea lungi, care totdeauna începeau cu planul unei adevărate fugi de-acasă, până într-o gară, într-un tren, într-un oraș cu alt aer. Nu rămâneau decât cele trei ceasuri de hoinăreală, încununate de „doza“ care, neapărat, trebuie sorbită la sfârșitul periplului, ca să-mi facă suportabilă întoarcerea acasă din plecarea ratată. De fapt și Bucureștiul, după atâția ani, mi-e încă un oraș nou - mi-am dat seama ieri, când a trebuit s-o port o după-amiază lungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și să‑i dăm și un bici! Îmi surâde larg, dar eu nu sunt în stare să fac la fel. Mă înțeapă fața de șoc și umilință. În viața mea n‑am fost atât de desconsiderată. — Ei, ce zici? spune, sorbind din milkshake. Îmi pun sandvișul jos, incapabilă să mai iau măcar o gură. — Mi‑e teamă că răspunsul meu e nu. — A! Firește, vei fi plătită pentru asta! zice. Trebuia să‑ți spun de la început. — Chiar și așa. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
place ca în fiecare colț al camerei să se afle gărzi și servitori când mănâncă. Se simte cât se poate de în largul lui să aibă mișcări ale intestinelor în fața gărzii sale. Ei, ce se întâmplă cu studenții? întreabă Mao, sorbindu-și cu zgomot supa de ginseng. Am găsit un tânăr de la Universitatea Quinghua, un student la chimie în vârstă de șaptesprezece ani. Îl cheamă Kuai Da-fu. Îmi face plăcere să-l descriu pe Kuai Da-fu. Vorbesc despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe pèmânt, schimbând din nou proporțiile, spațiile nemèrginite de pe ecran se recomprimè la cele douè dimensiuni ale monitorului și totul în încèpere revine în limitele cunoscute, numai privirea ei pentru mine e alta, bucuroasè de a mè fi regèsit, oare?! Soarbe ultimele înghițituri de cafea, neliniștitè, Cât o fi ceasul?! E deja trecut de sapte, se ridicè de pe scaun, Ar trebui sè plec! eu neștiind ce sè fac, Sè închid?! Da! Dau close, apoi exit, cunoscutele imagini și familiarele întrebèri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
noi sè te prezinte unei prietene bune de-a ei, zice cè v-ați potrivi! Mi se face pielea gèinè numai gândindu-mè la o întâlnire aranjatè, abandonez nemâncatè ultima bucatè de pizza, împingând cu scârbè farfuria spre marginea mesei, îmi sorb ultimele înghițituri de apè mineralè în timp ce Șerban o ridicè în slèvi pe așa zisă prietenè a Marianei, argumentul forțe, despre care crede Șerban cè mè va da gata, îl repetè de câteva ori, Are apartament și locuiește singurè! Ce naiba, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
bine așa? el nu mai înțelege nimic, Nu vreau ca altcineva sè-mi aranjeze viața! Asta e tot! Acest fel de viațè, deși e ceea ce-și poate dori cineva, nu mè intereseazè! Șerban apropiindu-și buzele de berea spumoasè, întârziind, sorbind rar, în fața mea, pe masè, cafeaua fèrè zahèr neatinsè, fierbinte, Și atunci ce vrei? întrebându-mè el, ușor iritat, Nu vrei carierè, nu vrei bani, nu vrei sè te însori! Atunci ce vrei, bèiete? Nu știu! Cred cè pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cè acolo legea ești tu! Bravo, Matei! Un spirit superior că ține mai are nevoie sè și mènânce, sè bea?! râde el observându-mè cum rèsucesc între degete paharul de whisky, Nimeni nu-i perfect! îi rèspund eu, ciocnim paharele și sorbim fiecare câte o înghițiturè, Sè știi cè ai dreptate, admit eu, cu declarația și cu transferul de realitate, dar sè nu crezi cè am vrut sè-l induc în eroare pe șeful poliției județene, tocmai de aceea m-a chemat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
poveri, în nici un caz femei. ― Dar unde a stat ascunsă femeia asta până acum? Văd după mustața ta că știai, dar ai păstrat totul numai pentru tine. Nicolae îi oferi un pahar cu ceai, apoi își luă și el unul, sorbind cu plăcere esența tare și fierbinte cu aromă de rom. ― N-am descoperit-o eu, ci mama. Ea a întâlnit-o la madam Zélie, modista, și a fost cucerită din prima clipă. Ceea ce, trebuie să recunosc, este o veritabilă performanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și împlinită. Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica aurie sau votca. Iancu trecea de la un grup la altul. Aproape toată lumea vorbea despre Marioritza. Unii dădeau ca sigur faptul că Marioritza își părăsise soțul, un marchiz corsican, bătrân și putred de bogat, posesorul mai multor plantații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în fața orchestrei, marcând tactul cu bagheta înainte de concert. Ce zi, madame! Ce zi teribilă!... Eram, se înțelege, și eu acolo, la acel bal, în casa prietenului meu. Generalul Zass, comandantul militar al orașului, fusese, de asemenea invitat. Era deci acolo, sorbind cu un apetit de invidiat din cel mai fin Bordeaux băut vreodată, zâmbind și lăudând gazda pentru inspirata alegere a vinului... bla, bla, bla... când s-au auzit țipetele slugilor și ne-am trezit deodată înconjurați de cazaci. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să audă șoapta lui frântă de lacrimi. Iancu își mușcă buza, pentru că o dorea. Și dorința îi amintea de acel contrast înnebunitor dintre trupul ei rece, aproape înghețat, ca de statuie sub ninsoare, și jarul arzător dinlăuntrul ei, care îl sorbea tot mai adânc, ca să îl prindă apoi ca pe o pradă în colul arzător, în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi și ce nu va fi sau ce vom face și ce nu vom face. Aceia vor fi rușii, dragii mei. Pentru că nu vom fi liberi, vom fi ai rușilor. Tăcură toți, cu privirile în ceștile și paharele aproape goale. Sorbiră ce mai era pe fund, dar nu mai regăsiră plăcerea de la început. La orizontul vieții apăruse necunoscutul. Va fi sau nu va fi bine de ei? Dar, dintre toți, prințul era cel mai îngrijorat. Tăcea și își rumega dezamăgirea. În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se gândea mai ales la evoluția ultimelor negocieri. Era profund nemulțumit. Nimeni nu mai avea răbdare să asculte pe nimeni. De fapt, asista doar la înfruntarea dintre rusocrație și turcocrație. Marile imperii se pândeau gata să sfâșie, să înșface, să soarbă sânge. Dincolo de cuvinte, de zâmbete sau gesturi pline de curtoazie nu mai exista nimic altceva decât o rapacitate nerușinată. Ce mai reprezentau micile principate? Nimic altceva decât o biată marfă pentru un troc politic. Doar piese de schimb bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puternic, iarba și sălciile de pe maluri, joaca unor copii goi la gura Gârliței și, ceva mai lung, cu o spaimă subită, roata unei mori. Se învârtea prea repede. Mâine toate astea vor fi deja măcinate și preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă, densă, atât de parfumată! -, se ridică în picioare și porni spre trăsură. Intermezzo meditativ: Despre insolita călătorie în timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aci să mai vină o persoană. Julia și-a dat părul pe spate, astfel încât șuvițele să stea drepte și cuminți pe fiecare umăr. —Zilele trecute am mai cunoscut o soție de-a doua la sala de sport. — Da? Fiona a sorbit din vin și a închis ochii ca să savureze gustul minunat. Și i-ai povestit de întâlnirile noastre? — Da. Dar tipa mi-a zis că n-ar avea de ce să se plângă, fiindcă prima ei soție nu-i ridică nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scaun mișcându-și fundul provocator, în beneficiul găștii de bărbați cu bale la gură care-o priveau din spate. Barmanul a așezat un pahar în fața ei și-a turnat șampanie cu o expresie impasibilă. Dar Julia știa că omul le sorbea de pe buze fiecare cuvânt, iar asta o excita. — Stai mai mult în oraș? l-a întrebat ea pe James fixându-l cu o privire sexy peste buza paharului. Doar câteva zile. —Cu ce te ocupi? —Fac filme. Unul dintre avantajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nimeni n-ar risca un război civil... Trebuie să treacă mulți ani pentru ca amintirea lui Abdul-el-Kebir să se estompeze în neant și să dispară aura lui... Luă cu grijă, cu mâinile legate, paharul cu ceai și-l duse la buze sorbind, ca să nu se ardă. — Și lucrurile n-au mers prea bine în acest timp, continuă. S-au făcut greșeli, greșeli tipice pentru toate popoarele ce și-au cucerit independența de curând și pentru tinerele lor guverne, dar sunt mulți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atenție, fără să se lase văzut, până ajunse să fie absolut sigur că printre călători nu erau soldați, și abia atunci se hotărî să coboare, oprindu-se în fața celei mai mari jaime întâlnite în drumul său, unde patru bărbați își sorbeau ceaiul de dimineață. — Metulem, metulem! — Aselam aleikum, veni răspunsul unanim. Ia loc și bea un ceai cu noi. Pesmeți? Mulțumi pentru pesmeți, pentru brânza aproape râncedă, dar tare și gustoasă, și pentru curmalele zemoase pe care le mâncă bând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]