3,462 matches
-
în cimitirul localității. Biserica poartă hramul actual din 1834, după cererea lui Iorgu Râșcanu de a schimba hramul Învierea Domnului în cel actual de Sfinții Împărați Constantin și Elena, schimbare efectuată în memoria ctitorului și tatălui său, Constantin Râșcanu, mare spătar și staroste de negustori din Iași, care în 1777 construise pe acest loc biserica anterioară. Schimbarea hramului este un indice al rezidirii bisericii. Așa cum este biserica actuală, ea este compusă dintr-un naos circular, cu absida altarului semicirculară, amplă, și
Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Chișinău () [Corola-website/Science/328939_a_330268]
-
având codul de clasificare . El este format din următoarele patru obiective: La începutul secolului al XVII-lea, proprietarul moșiei Deleni a devenit marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), care s-a stabilit aici, fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
în panouri vertivale de către pliaștri corintici având la partea superioară frize bogat decorate. Plafoanele camerelor, de obicei în culori deschise, sunt decorate cu aplicații lucrate minuțios. Se pune accentul pe aspect, nu pe comoditate. Formele mobilierului sunt rectangulare. Scaunele au spătarele drepte, picioarele masive. Patul este caracteristic stilului: are două spătare inegale, curbate spre exterior. Sunt preferate și paturile drepte, dar care au cele două spătare prevăzute cu pilaștri în formă de cariatide. Mesele sunt în general rotunde și susținute de
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
frize bogat decorate. Plafoanele camerelor, de obicei în culori deschise, sunt decorate cu aplicații lucrate minuțios. Se pune accentul pe aspect, nu pe comoditate. Formele mobilierului sunt rectangulare. Scaunele au spătarele drepte, picioarele masive. Patul este caracteristic stilului: are două spătare inegale, curbate spre exterior. Sunt preferate și paturile drepte, dar care au cele două spătare prevăzute cu pilaștri în formă de cariatide. Mesele sunt în general rotunde și susținute de un stâlp central care se încheie cu trei picioare în
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
minuțios. Se pune accentul pe aspect, nu pe comoditate. Formele mobilierului sunt rectangulare. Scaunele au spătarele drepte, picioarele masive. Patul este caracteristic stilului: are două spătare inegale, curbate spre exterior. Sunt preferate și paturile drepte, dar care au cele două spătare prevăzute cu pilaștri în formă de cariatide. Mesele sunt în general rotunde și susținute de un stâlp central care se încheie cu trei picioare în partea inferioară. Același tip de ornamente îl întâlnim și la mobilă: picioarele meselor, scaunelor și
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
este Regimentul 2 înființat la București din vitejii panduri ai lui Tudor Vladimirescu. Regimentul 2 se distinge încă de la început având cinstea ca în tabăra de la Craiova, unde a cantonat întreaga armată a Țării Românești, să defileze primul în fața marelui spătar Dimitrie Ghica. Compunere: 2 batalioane x 4 companii („roate”) x 2 plutoane x 6 grupe („despărțituri”) și 2 escadroane de cavalerie („călăreți”) x 3 plutoane x 4 grupe („secțiuni”). Efectiv: 1500 de oameni. Batalionul 1 Infanterie 03.11.1917 - Este
Regimentul 2 Linie Infanterie () [Corola-website/Science/324438_a_325767]
-
anihila toate durerile. În tinerețe îmi era mai ușor. Acum aveam mai mulți mușchi și întâmpinam dificultăți. Singurul mod în care puteam să redobândesc controlul asupra durerilor era să stau în pat și să îmi presez cu putere laringele de spătarul scaunului. Acest lucru era deosebit de inconfortabil: Dar era un disconfort creat de mine, în mod deliberat. La începutul anilor 1950 Erickson a asistat ca expert, cercetările în comunicare ale antropologistului/cibernetician Gregory Bateson. Cei doi se cunoșteau dintr-o colaborare
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
Vâlceni sau Vlăceni) a apărut în secolul al XVI-lea, prin hrisovul din 10 decembrie 1536, când Radu Paisie, domnul Țării Românești, întărește Mănăstirii Argeș în Tătărani din Vajiste ocina pe care a ținut-o Gherghina pârcălab, cumpărată de la Coman spătar și de la Cazan. Cazan revendică jumătate din această ocină. În conflictul dintre Cazan și călugării Mănăstirii Argeș domnul numește 12 boieri care să cerceteze cazul, printre aceștia aflându-se Oana din Mircești și Dragnea din Vâlceni. Prin urmare se poate
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
termopan (după ce Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național Buzău însă a luat atitudine, precum și la indicația Arhipiescopiei Buzăului, acestea au fost înlocuite cu ferestre din lemn). Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
metohuri: . Perioada monastică s-a încheiat în 1864 când a devenit biserică de mir. În 1903 s-a realizat pictura pe tablă de zinc. Locația sa este pe marginea unui povârniș, la 4,5 km nord de satul Nucupe "Culmea Spătarului". Din ansamblu, pe lângă "Agatonul Nou" mai fac parte "Agatonul Vechi" și "Crucea Spătarului", aflate la 200-300 m. Din fosta așezare se mai păstrează: Fără a se putea exclude că funcția de lăcaș de cult să fi fost mult mai veche
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
mir. În 1903 s-a realizat pictura pe tablă de zinc. Locația sa este pe marginea unui povârniș, la 4,5 km nord de satul Nucupe "Culmea Spătarului". Din ansamblu, pe lângă "Agatonul Nou" mai fac parte "Agatonul Vechi" și "Crucea Spătarului", aflate la 200-300 m. Din fosta așezare se mai păstrează: Fără a se putea exclude că funcția de lăcaș de cult să fi fost mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamănă cu cea folosită la Aluniș, Piatra Îngăurită și Fundătura
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
atestarea în anii 1523-1524. Pe fondul Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mănăstirea a încetat să funcționeze. Are Este situată la baza unei stânci piramidale aflate la aproximativ 3 km nord-vest de satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații a "Culmii Spătarului". Are hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" și reprezintă cea mai impozantă și mai bine conservată dintre sihăstrii. Prezența deasupra ușii de la intrare a simbolului paleocreștin "ichtis", a condus la opinia existenței în acest loc a unei biserici paleocreștine, după cum alte elemente
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
tot de Războiul din 1735-1739, deși folosirea sa a continuat ca locuință pînă în prima jumătate a secolului XIX. Are Are hramul Schimbarea la față și este situat în satul Nucu, la aproximativ 2 km nord de acesta, pe "Culmea Spătarului". Mai există doar biserica - o singură sală săpată într-o stâncă izolată prăbușită de pe culme. Atestarea documentară (12 ianuarie 1679) plasează înființarea sa în prima jumătate a secolului XVI, iar dezafectarea sa s-a petrecut în 1864. În acest interval
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Sihla. Mai recent în 1821, latifundiarul și judecătorul de la Buzău Nica Mușceleanu din Merei a murit aici, unde era retras cu alți băjenari fugiți din calea zaverei. Este situat lângă satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații din "Culmea Spătarului" la 250 m sub "Fundătura" și la 150 m de "Dionisie Torcătorul". Schitul a fost într-un adăpost generat de prăbușirea unei stânci lângă peretele abrupt al extremității estice a culmii. Podeaua este din pământ. Din întreg ansamblul s-a
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Desenele reprezentând pumnalele de tip "akinakes" aparțin secolelor VI-IV î.e.n. Piatra Șoimului I are și II are Se află în arealul satului Nucu, activitatea desfășurând-se aici în secolele XVI-XIX. Localizarea se află pe versantul nord-vestic al culmii "Crucea Spătarului" la 7 km nord de satul Nucu, elementele de datare situând activitatea acesteia în secolele XVI-XVII. Este în ruină, peretele din față fiind prăbușit. Interiorul conține un altar. Numele provine de la stratul gros de funingine de pe tavan. Numele îi vine
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
stratul gros de funingine de pe tavan. Numele îi vine de la pustnicul "Dionisie" din secolul XIX, care îndeletnicindu-se cu torsul, localnicii i-au adăugat cognomenul de "Torcătorul". Este localizată într-un martor de eroziune numit "Piatra Peșterii", sub culmea "Crucea Spătarului", la 3 km de satul Nucu. În încăperea situată la înălțime și dotată cu ferestre săptate în piatră, se ajunge pe o scară de lemn fixată în lăcașuri anume. Datată în secolele XVI-XVII după majoritatea elementelor, câteva inscripții indică posibila
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
treaptă superioară de alunecare (900 m), la baza unei vechi râpe de desprindere și trei ochiuri circulare (cu diametru de 5—12 m) dispuse pe treptele mijlocii ale corpului alunecării. "Lacul Mistreților" se află pe latura sudică a culmii "Crucea Spătarului", la mică distață de schitul "Fundătura". Către cresta Babelor de la Ulmet se merge de la marginea comunei Bozioru spre Valea cu Teiu, ajungându-se în zona "pietrelor vii". Peisajul cu tancuri și pereți verticali stâncoși din satul Ruginoasa comună Brăești, adăpostește
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Pe malul opus în dreptul școlii, pe micul tanc al Culmii Ghiocei se găsesc două firide supraetajate - “La Policiori”. Atestarea documentara atribuie ctitorirea ciobanilor - Simion și Vlad - în inima unei imense stânci compacte din culmea Martiriei, o ramificație a muntelui Crucea Spătarului. Tehnică cioplirii, un însemn solar și altarul de jertfă, denotă prezenta aici ântai a unui sanctuar geto-dacic, si apoi a unui lăcaș de propovăduire ortodoxă. Mic Muzeu local al Chihlimbarului, dar și o expoziție cu vânzare de bijuterii confecționate din
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
2004. Satul Hoisești se află amplasat pe un deal golaș, odinioară năpădit de livezi și vii nesfârșite. El este atestat documentar de pe la 1450. Aici au trăit oameni de seamă în istoria Moldovei. Documentele vechi menționează că pe la 1615 satul aparținea spătarului Iordache Ramadan. În secolul al XIX-lea aici s-a aflat moșia marelui logofăt Neculai Canta (Cantacuzino) (1790-1857), dregător de seamă al cârmuirii Moldovei în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849). Boierul se mutase aici în anul 1843, în urma accidentului tragic
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
parte a Ansamblului Conacului Cantacuzino-Deleanu din Deleni, având codul de clasificare . La începutul secolului al XVII-lea, proprietarul moșiei Deleni a devenit marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), care s-a stabilit aici, fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
-lea este umanismul, manifestându-se în principal cu cronicarii moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin și Nicolae Costin. Tot în acest veac publică cronicarii munteni Mihail Moxa, Kyr Gavriil, Stoica Ludescu sau se scrie Cronica Buzeștilor. Și tot acum Nicolae Milescu Spătarul scrie Jurnalul de călătorie în China (publicat 200 de ani mai târziu). În timpul acestor ani se traduc multe cărți din Occident ca Floarea darurilor sau romane populare precum Alexandria sau Varlaam și Ioasaf și chiar opere culte, de pildă Istoriile
Literatura română a secolului al XVII-lea () [Corola-website/Science/328071_a_329400]
-
logofăt al Moldovei, filantrop, creatorul Institutului „” din Pomârla. Descinzând dintr-o veche familie, ridicată la rangul de boier în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, Anastasie Bașotă s-a născut în 1798, tatăl său fiind Ioniță Bașotă (1762 - 26 noiembrie 1846), mare spătar al Moldovei, proprietar, printre altele, al moșiei Pomârla, iar mama Elena Boldur-Costache-Lățescu (1773 - 10 februarie 1847), descendentă a unei alte vechi familii boierești. Anastasie Bașotă s-a căsătorit în 1829 cu Ruxandra Balș (1805 - 4 septembrie 1867), de care s-
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
1805 - 4 septembrie 1867), de care s-a despărțit ulterior, și cu care a avut două fiice: Sofia, decedată în 1849, și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei. A ocupat de tânăr diferite funcții: a fost numit spătar în 1819, în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821, în timpul domniei lui Ștefan Vogoride, și logofăt, primind și titlul de cavaler, sub Grigore Alexandru Ghica, perioada în care a îndeplinit și funcția de ministru de război. Interesat de dezvoltarea
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a lui Constantin Duca. El l-a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]