11,582 matches
-
o tematică a vieții urbane, din clasele de jos sau chiar din lumea interlopă. În limba greacă În original. Karagöz, În turcește „ochi negri“ sau „țigan“ - teatru de umbre, originar din Turcia. În limba franceză În original. Piñata (În limba spaniolă În original) - vas ceramic decorat, plin cu bomboane, fructe, jucării și alte cadouri, adesea atîrnînd din tavan, pe care copii legați la ochi Încearcă să Îl spargă cu un băț. Obiceiul face parte din tradițiile de Crăciun la mexicani. Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu toate că îi disprețuiau pe creștini. Naifu își dorea încă un port, cu nimic mai prejos decât Nagasaki, pentru negoțul cu țări îndepărtate. Urmărea mai ales comerțul cu îndepărtata Nueva España și în acest scop trimisese deja nenumărate scrisori către guvernatorul spaniol din Manila. Misionarul fusese adesea chemat la castelul Edo pentru a traduce scrisorile și pentru a tălmăci în japoneză răspunsurile primite. Cu toate acestea, nu-l văzuse pe naifu decât o singură dată. Când a fost la castelul Edo împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
negoț vorbea atât de limpede de față cu el despre o astfel de taină. Căută un răspuns cântărind expresiile de pe chipurile celor doi. „Atunci înseamnă că vor folosi echipajul de pe vasul acela.” Cu un an în urmă vasul unui sol spaniol de la Manila căruia misionarul îi slujise drept tălmaci la castelul Edo fusese prins într-o furtună pe drumul de întoarcere și naufragiase în Kishū. Cum reparația nu mai era nicidecum cu putință, vasul fusese reținut în portul Uraga. Și solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau de fiecare dată refuzate pe ocolite de către guvernatorul Manilei fiindcă spaniolii voiau ca ei să fie singurii stăpâni asupra comerțului de pe întreg cuprinsul Pacificului. Dar dacă japonezii ar fi să-i folosească la construcția unei corăbii pe acei marinari spanioli reținuți în țara lor, atunci aveau neapărată nevoie de el ca tălmaci pentru a se înțelege cu aceștia. Încet-încet, misionarul începea să se lămurească de ce Gotō dispusese eliberarea lui. Atunci Gotō sugerase că eliberarea sa se datora intervenției unei anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Kyōto, dar după ce petrecuse ani îndelungați în această țară misionarul știa bine că fețele lor inexpresive nu arătau că nu se gândesc la nimic, ci că în spatele lor se ascundeau stratageme șirete. Lângă el pe un scăunel stătea, un constructor spaniol adus de la Edo cu încuviințare specială. Spre deosebire de misionar, acesta nu putea sta așezat după rânduiala japoneză. Ceva mai departe, un grămătic sta neclintit cu mâinile pe genunchi și cu privirea pironită drept în față. După ce misionarul tălmăci schimburile îndelungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Acesta își exprimă adânca recunoștință față de bunătatea seniorului. Nu e nevoie să-mi mulțumești. După cum am mai spus, acum că ne construim o corabie a noastră, avem și noi câte ceva să vă cerem! zâmbi seniorul Shiraishi zeflemitor. Voiau ca marinarii spanioli să smulgă guvernatorului Nuevei España promisiunea că-și vor trimite vasele pe domeniul Stăpânului multă vreme de aici înainte. Stăpânul avea de gând să obțină permisiunea naifului și să construiască un port comercial care să rivalizeze cu Nagasaki din Kyushu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dulgherii munceau de zor adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii spanioli și nostromii japonezi. Marinarii spanioli își băteau joc de nostromii japonezi și nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru a lansa vasul la apă cel mai bun mijloc era să se folosească o rampă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii spanioli și nostromii japonezi. Marinarii spanioli își băteau joc de nostromii japonezi și nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru a lansa vasul la apă cel mai bun mijloc era să se folosească o rampă, iar galionul să fie împins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din cap mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl recunoscu și samuraiul. Era tălmaciul pe care îl văzuse în suita seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarozaemon și Nishi Kyūsuke, sosiseră deja și că marinarii spanioli stăteau într-un templu în satul din apropiere. Golful se întindea chiar în fața încăperii care le fusese dată solilor. Însă, corabia nu se vedea, fiindcă era ascunsă în spatele munților. Una după alta, bărcile încărcate cu desagi înaintau spre muchia capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe punte pe o scară de frânghie ce se legăna. Vasul avea trei punți, iar pe cea de deasupra mateloții japonezi forfoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dintr-o dată dealurile din vale, satele, apoi casa lui, grajdul cailor, chipul lui Riku îi trecură unul câte unul prin fața ochilor. Se întrebă cu dor ce făceau copiii lui chiar atunci. De pe puntea de sus se auzi zarvă mare. Marinarii spanioli cântau ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copiii lui chiar atunci. De pe puntea de sus se auzi zarvă mare. Marinarii spanioli cântau ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate ale Oceanului Pacific, în direcția nord-est. Pânzele sunt umflate ca un arc. În dimineața plecării, am privit cu nesaț de pe punte insulele Japoniei unde am trăit vreme de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-au dobândit nici o impresie bună despre Japonia și despre japonezi cât au fost reținuți în această țară. Nu încearcă să intre în legătură cu solii sau cu ceilalți japonezi mai mult decât e neapărată nevoie și nu le place ca marinarii spanioli să stea de vorbă cu mateloții japonezi. Eu i-am propus de două ori căpitanului să-i invităm la masa noastră pe soli, dar n-a vrut. Cât am fost reținut în Japonia, n-am putut suferi iuțeala cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la fel ca voi? Cu toate că ei se arătau nepăsători, am început să le înșir una după alta greșelile propovăduirii iezuite. Ca de pildă, faptul că părintele Coelho și părintele Frois din Ordinul Sfântul Petru plănuiau să transforme Japonia în colonie spaniolă și abia apoi să răspândească în această țară credința creștină, ceea ce i-a înfuriat pe conducătorii Japoniei de îndată ce au aflat de acest plan. Când vine vorba de iezuiți nu mă mai pot stăpâni, orice-aș face. — De aceea, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După asta, l-am trimis înapoi în cabina lui. Mi-e teamă că voi petrece această călătorie ce va ține două luni de acum înainte fără vreun folos duhovnicesc. În fiecare zi țin slujbă în sala de mese pentru marinarii spanioli, dar japonezii nu vin nici măcar să arunce o privire. Pentru ei fericirea înseamnă doar câștigul dobândit pe lumea asta. Am chiar momente când mi se pare că japonezii s-ar da în vât după o credință ce ar avea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu veți putea face negoț în Spania. După cum v-am mai spus, acolo n-o să vă meargă nimic cum trebuie dacă nu cunoașteți și câte ceva despre credința creștină. Uitați-vă, de pildă, în jurul vostru! Chiar și pe acest vas, marinarii spanioli fac din orice mișcare a lor câte un cântec de rugăciune. Glasurile lor care se aud în fiecare zi de pe punte sunt cântece de slavă a lui Dumnezeu. Știați că aceste cântece sunt un semnal de muncă? Așa era. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face acalmia și mai grea. Diminețile de pe San Juan Baptista încep cu spălatul punții. Mateloții japonezi sunt cei care fac toată munca de jos: spală puntea, încearcă parâmele tot timpul, curăță rugina de pe lanțurile ancorei și fac capelajul, pe când marinarii spanioli stau de cart și la cârmă, transmit ordinele venite de la căpitan și de la secund și lucrează în cabina timonierului. Culoarea oceanului se schimbă în felurite chipuri în fiecare zi sau mai degrabă, în fiecare ceas al zilei: dimineața, la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care sar dintr-un val în altul. La slujba de azi dimineață m-am minunat să văd câțiva negustori japonezi veniți să arunce o privire pe furiș. Era tocmai în timpul împărtășaniei. Țineam în mână Sfântul Potir și le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și ei șovăitori, dar curioși. Veniseră să arunce o privire la slujbă sătui de plictiseala zilnică de la bordul corăbiei? Ori fuseseră mișcați de crâmpeiele din Biblie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nopții, furtuna s-a apropiat de noi cu viteză mare. În cabina pe care o împart cu secundul Contreras, scriam în jurnal, căci la început corabia nu se clătina chiar atât de tare. Contreras era pe punte împreună cu toți marinarii spanioli și cu mateloții japonezi în stare de alarmă și așteptau furtuna legați de frânghii de salvare. Corabia începu să se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu de pe masă cu o bufnitură, iar cărțile alunecară de pe poliță. Speriat, am ieșit din cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fusese trimis într-o țară îndepărtată, cu toate că la porunca Stăpânului. Însoțitorul său, Yozō, stătea și el puțin mai departe și nu făcea decât să-și țină capul plecat cu umilință. Acest însoțitor îmi aducea aminte de răzeșii simpli din satele spaniole și gândul acesta mă făcu să zâmbesc. La puțin timp după ce plecară cei doi, pe punte se arătă de data aceasta Matsuki Chūsaku. Privea stăruitor marea, după cum îi era obiceiul. De câte ori dă ochii cu mine pe punte, doar dă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cea mare. Sună clopotul. Vremea odihnei de după masă trecuse deja, iar de acum și până seara îi așteptau câteva ore lungi și plicticoase. Haideți în cabina cea mare! îl invită Nishi pe samurai în timp ce coborau scara. Nu vreți să învățați spaniolă? Velasco apăru în cabina cea mare și zgomotoasă arborând surâsul lui dintotdeauna. Semăna cu zâmbetul plin de sine al omului în toată firea care privește la ogloată de copii ce nu pot să se descurce singuri. Surâsul lui Velasco spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
primesc numai unul. Din fericire, nu se mai abătu asupra lor nici o altă furtună și nu întâlniră nici acalmii, așa că vasul înaintează prin pâclă liniștit spre răsărit. Scurgerea monotonă a timpului a fost întreruptă de o întâmplare neașteptată. Un marinar spaniol a furat un ceas și câteva monede de aur din cabina căpitanului Montaño. Căpitanul însoțit de Velasco a intrat în cabina solilor și le-a explicat, roșu la față, că hoțul trebuia pedepsit. Montaño le mai spuse că pe vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]