35,079 matches
-
ori merg cu el la guvernare, ori să se retragă. Adică, în termeni de condus motocicleta, mai întîi și-a luat viteză, anunțînd alegerile pentru Parlamentul European în luna mai, apoi a apăsat brusc pe frînă. De această dată cu speranța că își va arunca partenerul pedist din șa. Iar ca lucrurile să fie și mai limpezi s-a oprit în mijlocul drumului și i-a invitat pe partenerii de alianță să se dea jos, dacă nu le convine, de parcă el i-
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
apare decît atunci cînd celelalte resurse de afirmare culturală au fost epuizate. Faci pe plagiatorul atunci cînd, rîvnind recunoașterea, îți dai seama că altă soluție nu ți-a mai rămas. Și atunci compilezi de unde poți și conspectezi de unde nimerești, în speranța vană că laurii recunoașterii se vor pogorî asupra ta într-un final. Dar de ce recunoaștere, te întrebi, mai avea nevoie Gabriel Liiceanu în 2006, cînd a publicat cartea Despre minciună, ca să recurgă la plagierea lui Heidegger sau Creția? Ce om
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
proaspătă a operei lui Flora. Începând cu Iedera din 1975 și până la relativ recentul Dejun sub iarbă. Unde se mai găsește Timișul și unde Dunărea, unde a dispărut Banatul sârbesc în care, ne-precauți, ne-am fi putut pune atâtea speranțe? În propria ficțiune, în ritmurile interioare ale fiecărui vers, în tonalitatea calmă și caldă, în singurătatea locvace și în jocul de atitudine în fața tăcerilor lumii noi. De ce pumnalul vine tocmai din Toledo și nu din Gabrovo, de-aproape? Simplu: pentru că
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
îmbină cu ura neputincioasă, duce la bănuiala că arsenalul slugilor "oligarhilor" e pipernicit rău de tot. Dar asta nu înseamnă că ei nu persistă în acțiunea lor monstruoasă. De mai multă vreme, Horia-Roman Patapievici e urmărit pas cu pas, în speranța că se va afla ceva compromițător despre unul din dușmanii ireductibili ai "sistemului ticăloșit". În aceeași notă a denunțului mincinos născut din disperare se înscriu și acuzațiile unui oarecare Roncea împotriva lui Ioan T. Morar. Publicistul de la "Cotidianul" și "Academia
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
efecte nebănuit de grăitoare. Făcînd o sinteză a principalelor achiziții în analiza descrierii, Mihaela Mancaș oferă un "tablou" complet al acesteia, care este destinat a face un nou mod de abordare a textului literar, în învățămîntul de toate gradele, cu speranța că el își va croi drum și în critica literară. Căci, în ciuda aparaturii, ce poate apărea uneori sofisticată, autoarea reușește performanța de a clasiciza întregul sistem prin definirea componentelor sale și prin limpezirea structurilor ce-l alcătuiesc. Contribuția e dublă
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
un exemplu: "ŤEste de mirare - observa Chatman - că studiile obișnuite de prozodie sunt atât de preocupate de detaliile analizei încât nu își află timp pentru a discuta la ce servește metrul, de ce poeții aleg să îl folosească și cu ce speranțe o fac. Nu am nici o nouă explicație vitală pentru asta, dar cred că problema este suficient de importantă pentru a merita o discuție sistematicăť. Chatman nu a mai deschis niciodată respectiva discuție sistematică. Perspectiva lui critică a constituit, în schimb
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
Aidoma multor tineri români, m-am format dacă nu împotriva, cel puțin în pofida acelui sistem. L-am destestat, pentru că mi-a schimonosit tinerețea, m-a umilit în cumplita lui temniță ideologică și m-a împins să-mi Ťdepun acteleť, în speranța tragică de a-mi putea părăsi propria țară. Din fericire, nu am apucat să fac acest gest. ș...ț România are nevoie de un asemenea Ťrespiro de dreaptať, dacă vrem ca ea - și noi alături - să facem, realmente, un salt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
de Istorie "A. D. Xenopol" din Iași. Fusese invitat la o sesiune de comunicări științifice. Și în virtutea faptului că între instituția ieșeană și istoricul american se statorniciseră bune relații profesionale. Era o vară tulbure, pentru foarte mulți români, lipsită de orice speranță, chiar disperantă, după alegerile din "Duminica Orbului", după mineriadele sângeroase din iunie. Convorbirea cu domnia sa - subiectul revenirii la normalitate a României postcomuniste a fost prioritar - s-a concretizat în două interviuri publicate în ziarul "România liberă" (la pagina externă). Am
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
care vorbea un polonez, că peste un canion mare nu se poate trece în două-trei salturi, ci dintr-odată, pentru că altfel cazi în gol, acea tactică era mult mai bună. Acum, din nefericire, și în România trebuie făcuți pași mici. Speranța e în tineretul care, prea puțin sau deloc contaminat de teamă, de prejudecățile generațiilor educate în comunism, va veni cu experiența bună câștigată în contact cu lumea occidentală. - Așa cum au venit, cu experiența apuseană, tinerii pașoptiști în Principatele Române, dominate
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Carol I, publicată în 1998, discută și despre rolul religiei în societatea românească, dar mai trebuie scrise multe cărți. Cu plusuri și cu minusuri. Există, în contemporaneitate, și tendința de a discuta cu ostilitate despre rolul religiei în viața popoarelor. Speranța mea este că lucrurile vor intra într-o matcă firească și se va aborda problema religiei fără prejudecăți. După știința mea, sunt la București oameni care se apleacă serios asupra problemelor religiei, capitol al instoriografiei românești care - repet - trebuie rescris
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
să fie și n-a fost? După 11 începe să bată vîntul." Adică, le vent se lčve. Il faut tenter de vivre. Tentativele de a trăi nu sînt, în jurnal, niciodată depășite. Viața e delectabilă ca virtualitate, și ca reproș. Speranța că ai ratat, și că orice ratare are o soluție sau, dacă nu, îți furnizează măcar porția de vină vitală, e dimensiunea volatilă, ascunsă, a vieții în plan. Senzația de "fericită absență", de n'ętre pas lŕ, e ceea ce memoria
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
a fost/ ce porcărie". Cam așa, inegal și fulgurant, arată volumul citit de foarte aproape, de la nivelul adnotării. A venit, acum, momentul unei lecturi - pe cât ni se îngăduie - contextuale și al unor întrebări - sub aceeași rezervă - destul de cinice. Care e speranța de viață a lui Klein? Poate duce în spate acest personaj-text atins de un autism lejer, de morbul minimalist și de o anume suficiență, oricâte cărți? Scos din cochilia așteptării, el trage după sine o întregă serie de entități identice
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
era în regulă/ înaintau și ăsta era lucrul/ cel mai important" (pp. 27-28) De mii de ani viața a rămas aceeași, o continuă alergare după bucuriile cărnii, iluzia libertății unor opțiuni care, de fapt, nu schimbă nimic, uciderea unor gânduri, speranțe și idealuri. Încet, încet, toate rămân în urmă, substanța dispare, existența se transformă pe zi ce trece într-o cochilie goală. Iubirile s-au pierdut în uitare, emoțiile și așteptările s-au uscat, companionii de drum dispar unii după alții
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
prietenul meu// acum a rămas numai fauna/ iarna a închis terasele/ vorbele tac" (p. 64). Retorica poemelor lui Nicolae Prelipceanu este una șoptită. În fața inevitabilei finitudini a vieții, a dispariției prietenilor și a tuturor celor apropiați, a morții iluziilor și speranțelor, în fond, a inutilității oricărei tentative de a pune o ordine rațională în existență, poetul nu se revoltă. El își asumă cu tristețe și resemnare acest destin. Totul seamănă cu una dintre multele înfrângeri punctuale din viața cotidiană. Întrebarea care
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
că tradiția nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut, compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
revelarea unor informații complexe, necesare aprehendării fenomenului muzical în toată splendoarea lui. Un fenomen care, se spune, ar fi mult prea subtil, într-un fel chiar inextricabil pentru intelectualul român de azi și dintotdeauna. Ei bine, această carte ne împărtășește speranța că, lecturînd-o, noua muzică poate fi reintegrată metabolismului nostru cel de toate zilele. Nu de alta, dar chiar dacă nu ne doare și nici măcar nu ne incomodează, carența de muzică savantă poate fi la un moment dat mai primejdioasă decît, să
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
Dumitru Avakian Aflat la vârsta înțelepciunilor, Jancy Körössy a revenit pe scena Ateneului bucureștean, în zilele începutului de an, într-un concert al aducerilor aminte, într-un concert al speranțelor în ce privește destinul jazz-ului de la noi. Nu a fost un concert al retragerii, ci unul al doritelor continuități, al unor energii pornite cu decenii în urmă. A făcut-o cu un elan rostuit al dăruirilor adresate publicului, adresate muzicii. Eleganța
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
pentru că nu aveau copii îi interesa să rămână cu pruncul abandonat, aproape normal odată ieșit din găoace. Și m-a purtat, când în brațe când în spinare, printre scurtături și cărări tăiate în desiș, până la stâncoasele înălțimi ale Rocăi, în speranța să nu întâlnească pe nimeni, ca să nu fie obligat să explice cine era copilul care plângea de foame. Niciodată în viață tata nu și-ar dezminți soacra, care nu-i ierta sărăcia nici faptul de a-i fi răpit-o
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
refuză să-și divulge secretul. Vega este numele unui potentat, mare grangur la Academie, cu care insul nostru fusese cumva coleg de școală. De multă vreme șomer în disperată căutare de loc de muncă, în regimul luptei de clasă, o speranță se naște când protectorul cel generos îi promite o grabnică găsire de slujbă. Primit cu țigări Kent și cafele, de către o secretară numai miere și zâmbet, pretendentul la slujbă va fi dus cu vorba, îndemnat să revină, postul pare sigur
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
și zâmbet, pretendentul la slujbă va fi dus cu vorba, îndemnat să revină, postul pare sigur, dar se pierde în ultimul moment - potentatul povestindu-i, în schimb, cu lux de amănunte, feericele lui călătorii în Vest, ținându-i, cu nepăsare, speranța trează, într-un joc fără sfârșit. Victima se declasează treptat, dar când așa-zisul protector dispare, numit ambasador peste Ocean, omul se prăbușește: paradoxal, cel ce-i lungea cu cinism chinul, îi devenise indispensabil, cu el forma un tandem existențial
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
joc fără sfârșit. Victima se declasează treptat, dar când așa-zisul protector dispare, numit ambasador peste Ocean, omul se prăbușește: paradoxal, cel ce-i lungea cu cinism chinul, îi devenise indispensabil, cu el forma un tandem existențial, ticălosul reprezenta perpetuarea speranței. Nuvela este excepțională, în savanta-i gradare și în permanenta nutrire stilistică a unui rafinat analist. Dl. Constantin Mateescu știe să-și înzestreze fiecare personaj cu acea vie credibilitate care supune realitatea ficțiunii. , eroii săi trec pe un tărâm fantastic
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Nu mai țin minte exact ce m-a făcut să-mi leg într-o carte gândurile exprimate public în ultimii ani. Or fi, cred, mai multe explicații. Întâi de toate, probabil, speranța că, odată înrămate între co perte, ele, gândurile, chiar se vor lega și vor prinde, ca prin minune, coerența unei pledoarii scrise pentru o anume cauză, bună de apărat în fața unui judecător imaginar. Revăzându mi însă textele publicate strânse laolaltă
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
tot simt? De ce e "Nu"? De ce nu e? De când tot uit De când mă plâng De când mi-e frig De când mă vezi De când m-ajuți De când mă ai. De unde plecăm? De unde ură? De unde începem? De unde resurse? De unde iluzii? De unde distrugem? De unde speranță? De-ai vrea s-auzi De-ai simți finalul De-ai realiza ce-i bun De-ai căuta în tine De-ai regreta o clipă De-ai privi duios De-ai ști că poți De-ai putea să lupți! Evadez
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
a găsit scorbura în care veverița adunase alune și ea, ca o hoață, i le-a mâncat până când stăpâna comorii i-a rupt coada. Amintirea aceasta a făcut-o să suspine și să plece în căutarea altui pacient. Totuși o speranță nemărturisită îi șoptea că poate doar într unul din copaci o va găsi pe veveriță să-i ceară iertare și aceasta să-i dea frumoasa coadă înapoi. CIOCĂNITOAREA Cioc, cioc, cioc și iară cioc Bate-n nuc din loc în loc
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Tudorel Urian In ce constă cota de interes a unui volum de memorialistică? Iată o întrebare cât se poate de legitimă după revoluția din 1989 când interesul publicului de la noi pentru acest tip de literatură a crescut semnificativ. Poate în speranța cititorilor, mărturisită sau nu, că dintr-o astfel de carte ar putea afla formula secretă a personalității unui autor pe care îl admiră: oamenii și cărțile care i-au marcat formarea, accidentele biografice care au avut un rol în destinul
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]