5,507 matches
-
non-concordanța opiniilor diverșilor cercetători cu privire la agenții stresori, ci mai ales validitatea paradigmei stresului ca stimul (agent stresor). Identificarea surselor stresului organizațional este, fără îndoială, importantă, dar limitată. Ea postulează definirea riscului de stres în termenii gradului de expunere la un stimul nociv. De exemplu, cu cât ritmul muncii devine mai alert, cu atât nivelul de stres este mai ridicat. Se presupune deci existența unei relații liniare între stimulul stresant și efectele sale negative. Dacă ar fi așa n-am mai înțelege
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Ea postulează definirea riscului de stres în termenii gradului de expunere la un stimul nociv. De exemplu, cu cât ritmul muncii devine mai alert, cu atât nivelul de stres este mai ridicat. Se presupune deci existența unei relații liniare între stimulul stresant și efectele sale negative. Dacă ar fi așa n-am mai înțelege de ce doi indivizi supuși aceluiași agent stresor resimt niveluri de încordare diferite. Și totuși, paradigma stresului ca stimul (ca agent stresor) conține în ea, oarecum implicit, câteva
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ridicat. Se presupune deci existența unei relații liniare între stimulul stresant și efectele sale negative. Dacă ar fi așa n-am mai înțelege de ce doi indivizi supuși aceluiași agent stresor resimt niveluri de încordare diferite. Și totuși, paradigma stresului ca stimul (ca agent stresor) conține în ea, oarecum implicit, câteva sugestii importante. „Sursele de stres“ enumerate conturează ideea că diferențierea stresului din afara muncii (de acasă) de stresul din muncă devine superfluă. De aceea, extrem de sugestivă ni se pare a fi ideea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
specificul fenomenului respectiv. Totuși, nu este lipsită de unele limite. Astfel, ea nu oferă posibilitatea predicției naturii agentului stresor sau măcar a faptului dacă ar fi sau nu un răspuns stresor (Gibson, Ivancevich, Donnelly, 1982). Paradigma stresului ca relație între stimul și reacție Această nouă paradigmă postulează faptul că stresul este mai mult decât un simplu stimul sau o simplă reacție, el fiind consecința relației dintre aceste două variabile. Esențială devine interacțiunea dintre stimul și reacție, stresul apărând de data aceasta
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
naturii agentului stresor sau măcar a faptului dacă ar fi sau nu un răspuns stresor (Gibson, Ivancevich, Donnelly, 1982). Paradigma stresului ca relație între stimul și reacție Această nouă paradigmă postulează faptul că stresul este mai mult decât un simplu stimul sau o simplă reacție, el fiind consecința relației dintre aceste două variabile. Esențială devine interacțiunea dintre stimul și reacție, stresul apărând de data aceasta ca variabilă moderatoare. Paradigma stresului ca relație/interacțiune între stimul și reacție este, cel puțin în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Donnelly, 1982). Paradigma stresului ca relație între stimul și reacție Această nouă paradigmă postulează faptul că stresul este mai mult decât un simplu stimul sau o simplă reacție, el fiind consecința relației dintre aceste două variabile. Esențială devine interacțiunea dintre stimul și reacție, stresul apărând de data aceasta ca variabilă moderatoare. Paradigma stresului ca relație/interacțiune între stimul și reacție este, cel puțin în intenție, extrem de generoasă. Ea ar urma să arate că stimulii potențiali stresanți pot conduce la tipuri diferite
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este mai mult decât un simplu stimul sau o simplă reacție, el fiind consecința relației dintre aceste două variabile. Esențială devine interacțiunea dintre stimul și reacție, stresul apărând de data aceasta ca variabilă moderatoare. Paradigma stresului ca relație/interacțiune între stimul și reacție este, cel puțin în intenție, extrem de generoasă. Ea ar urma să arate că stimulii potențiali stresanți pot conduce la tipuri diferite de reacții stresante la indivizi diferiți și chiar la unul și același individ în momente diferite, în funcție de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aceste două variabile. Esențială devine interacțiunea dintre stimul și reacție, stresul apărând de data aceasta ca variabilă moderatoare. Paradigma stresului ca relație/interacțiune între stimul și reacție este, cel puțin în intenție, extrem de generoasă. Ea ar urma să arate că stimulii potențiali stresanți pot conduce la tipuri diferite de reacții stresante la indivizi diferiți și chiar la unul și același individ în momente diferite, în funcție de evaluările lor cognitive asupra situațiilor stresante și mai ales de resursele disponibile în vederea adaptării la situația
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stresantă. După cum arată însă unii autori, marele dezavantaj al studiilor care se subsumează unei asemenea paradigme sunt mai ales de ordin metodologic și se referă la faptul că sunt luate în considerare aproape exclusiv rapoartele personale în legătură atât cu stimulii stresanți/penibili, cât și cu reacțiile la stres, fapt care face dificilă declararea acurateței unui eveniment, evaluarea lui cognitivă și a reacțiilor individuale față de acel eveniment (Le Blanc, Jonge, Schaufeli, 2000, p. 154). Alți autori reproșează noii paradigme faptul că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
viziune dinamic-procesuală. În primul rând, are în vedere persoana și mediul, ambele interpretate în unitatea și integralitatea lor, și nu doar anumiți factori de mediu sau anumiți factori de personalitate aflați în interacțiune unii cu alții. În al doilea rând, stimulii și răspunsurile nu mai apar ca elemente separate care își mențin distinctivitatea când intră în raporturi cauzale ci, dimpotrivă, sunt definiți/definite relațional. Ceea ce contează de data aceasta sunt mecanismele psihologice care asigură funcționarea și exprimarea relației respective. Cel care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
coping-ul este orientat către proces și nu atât prin personalitate, el îndeplinind funcția de reglare a emoțiilor negative și funcția rezolutivă ce constă în întreprinderea unor acțiuni în vederea rezolvării problemelor generatoare de emoții negative. Din perspectiva paradigmei tranzacționale a stresului, stimulii nu au puterea de a determina tensiuni decât dacă sunt percepuți de individ ca o amenințare la bunăstarea sa. Gradul de amenințare percepută poate fi diminuat sau chiar eliminat dacă persoana evaluează că strategiile de coping de care dispune sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
percepuți de individ ca o amenințare la bunăstarea sa. Gradul de amenințare percepută poate fi diminuat sau chiar eliminat dacă persoana evaluează că strategiile de coping de care dispune sunt potrivite pentru a face față amenințărilor. Și invers: dacă un stimul nu este apreciat la început ca fiind amenințător, el poate deveni amenințător dacă resursele de coping deținute de individ se dovedesc a fi nepotrivite pentru a face față constrângerilor mediului. Importante sunt și consecințele metodologice ce decurg dintr-o asemenea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și altul vor să intervină în organizație pentru ameliorarea efectelor stresului, va trebui să identifice cât mai exact sursele/cauzele acestuia, pentru că se știe foarte bine, că suprimarea cauzelor conduce la suprimarea efectelor − în acest caz, adoptarea paradigmei stresului ca stimul (agent stresor) va fi binevenită; amalgamul paradigmelor în vederea elaborării unui model comprehensiv, cu valențe sintetic-integrative (așa procedează, de pildă, Cox [1978Ț, care definește stresul ca fiind „un stimul, un răspuns sau rezultatul acestor două componente interpretate în termenii de dezechilibru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cauzelor conduce la suprimarea efectelor − în acest caz, adoptarea paradigmei stresului ca stimul (agent stresor) va fi binevenită; amalgamul paradigmelor în vederea elaborării unui model comprehensiv, cu valențe sintetic-integrative (așa procedează, de pildă, Cox [1978Ț, care definește stresul ca fiind „un stimul, un răspuns sau rezultatul acestor două componente interpretate în termenii de dezechilibru persoană și mediu”; la o asemena definiție a recurs și psihologul român Horia Pitariu (2003, p. 14) care, pornind de la ea, a elaborat un model asupra stresului managerial
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ale stresului, ceea ce nu înseamnă că acesta nu dispune și de aspecte/efecte pozitive; ea permite concentrarea pe condițiile specifice de mediu care sunt potențial surse de stres; pune accent pe răspunsul adaptativ, cea mai mare parte a răspunsurilor la stimulii de la locul de muncă nepresupunând adaptarea și, deci, nefiind potențial surse de stres. Modele explicativ-interpretative ale stresului organizațional Oricât de valoroase ar fi, paradigmele stresului organizațional/ocupațional nu au resurse să ofere o viziune de ansamblu corectă și dinamică asupra
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
degajă trei modalități operaționale. Unii autori preferă să inventarieze modalitățile și strategiile de gestiune a stresului organizațional pornind de la paradigmele „stresului”. Așa procedează, de exemplu, Nicole Rasche (2003) de la Université Victor Segalen − Bordeaux 2. Dacă pornim de la paradigma stresului ca stimul, ca agent stresor, atunci cel mai nimerit ar fi să ne concentrăm pe caracteristicile muncii și ale mediului de muncă ce apar în calitate de factori stresori. Amenajarea locului de muncă și a timpului de muncă, redefinirea posturilor, organizarea echipelor semiautonome etc.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al unui stres profesional prelungit. (Schaufeli, Buunk, 1996, p. 317). # Așadar, dacă stresul are un caracter episodic, burnout-ul se caracterizează prin permanență. Stresul este mai psihologizat, burnout-ul conține mai multe aspecte obiective, sociale. Ne reamintim că în stres nu atât stimulul stresant ca atare contează, și perceperea lui de către individ ca fiind stresant. Fenomenele de evaluare psihologică au un mare rol în stres. În burnout, dimpotrivă, caracteristicile și constrângerile reale ale vieții profesionale trec pe primul plan. Burnout-ul apare atunci când individul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
funcțiile sociale și psihologice și-au sporit importanța, omul tinzând din ce în ce mai mult să trăiască în ordinea libertății, gândirii și spiritualității. Faptul respectiv a avut repercusiuni deosebite asupra motivației comportamentului organizațional, oamenii axându-se de fiecare dată pe altă categorie de stimuli motivaționali pentru a-și satisface trebuințele. Nu acest lucru ne interesează însă acum, ci cu totul altul. În afara schimbării ponderii și rolului celor trei funcții ale muncii de-a lungul dezvoltării societății, semnificative devin și schimbările apărute în destinul individual
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai general, workaholism-ul este încadrat în rândul fenomenelor de adicție, dependență. Literatura de specialitate definește adicția ca fiind atracția excesivă față de ceva anume (substanță, obiect, relație, activitate), chiar în condițiile obținerii unor efecte negative. Ea implică expunerea inițială la un stimul urmată de comportamentul ce țintește spre reperarea experienței. După un număr de repetări între stimul și comportament, adicția devine stabilă. Există un număr de criterii care circumscriu mai exact sfera acțiunii de adicție: 1. imposibilitate de a rezista impulsului de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
adicția ca fiind atracția excesivă față de ceva anume (substanță, obiect, relație, activitate), chiar în condițiile obținerii unor efecte negative. Ea implică expunerea inițială la un stimul urmată de comportamentul ce țintește spre reperarea experienței. După un număr de repetări între stimul și comportament, adicția devine stabilă. Există un număr de criterii care circumscriu mai exact sfera acțiunii de adicție: 1. imposibilitate de a rezista impulsului de realizare a comportamentului respectiv; 2. starea de tensiune ridicată în momentul care precede comportamentul în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
FRECVENȚA ÎN % PUTERNIC FRECVENȚA ÎN % 50 40 30 20 10 0 10 20 30 40 50 60 REALIZAREA RECUNOAȘTEREA MUNCA PROPRIU-ZISĂ RESPONSABILITATEA AVANSAREA POLITICA SI ADMINISTRAREA ÎNTREPRINDERII COMPETENȚA TEHNICĂ REMUNERARE RELAȚII CU MAISTRUL CONDIȚII DE MUNCĂ Punere în acțiune Finalizare Stimul Proces oponent Neutralitate Emoții Emoția primară Stimul Neutralitate Emoții Punere în acțiune Finalizare Optim Încredere în sine Legitimitate Identitate Numărul de posturi ocupate (in%) Fig.... Dinamica productivității muncii în funcție de remunerare Numărul de posturi ocupate (în%) Fig. 15.13: Dinamica productivității
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
30 20 10 0 10 20 30 40 50 60 REALIZAREA RECUNOAȘTEREA MUNCA PROPRIU-ZISĂ RESPONSABILITATEA AVANSAREA POLITICA SI ADMINISTRAREA ÎNTREPRINDERII COMPETENȚA TEHNICĂ REMUNERARE RELAȚII CU MAISTRUL CONDIȚII DE MUNCĂ Punere în acțiune Finalizare Stimul Proces oponent Neutralitate Emoții Emoția primară Stimul Neutralitate Emoții Punere în acțiune Finalizare Optim Încredere în sine Legitimitate Identitate Numărul de posturi ocupate (in%) Fig.... Dinamica productivității muncii în funcție de remunerare Numărul de posturi ocupate (în%) Fig. 15.13: Dinamica productivității muncii în funcție de remunerare Reușita = Aptitudini x Formare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în funcție de aceasta. - Deci, este foarte importantă acea atitudine "neutră-binevoitoare" și este necesar un control mai eficient al expresiilor și reacțiilor. - In timpul examinării trebuie eliminate sursele de distragere a atenției. Pentru aceasta se elimină din câmpul vizual al copilului orice stimuli care i-ar putea distrage atenția de la probă. Pe masa de lucru se lasă numai materialul necesar itemului în curs de execuție. Orice altă mișcare sau modificare din încăpere le atrage atenția: curentul de aer datorat deschiderii ușii, vibrații sau
Strategii educa?ionale pentru copiii cu deficien?e de auz by Daniela Nae () [Corola-publishinghouse/Science/84048_a_85373]
-
ancorat în realitate. Copilul trebuie să cunoască ceea ce adultul dorește de la el. Prin interacțiune copilul reușește să își cunoască limitele, dar și abilitățile. Interacționăm lucrând împreună, ajutându-ne reciproc, exprimând trăiri legate de experiențe comune. Comunicarea permite conștientizarea prezenței unor stimuli externi și alimentarea motivației de explorare. Comunicarea persoanelor cu surdocecitate poate implica doar gesturi simple, expresii faciale, mișcări ale corpului sau o serie de sisteme de comunicare speciale sau adaptate. Aceste sisteme sunt utilizatre flexibil în cele două părți ale
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]
-
cuvinte. Mediul activizant- reacțional pune copilul în situația de a comunica, a rezolva probleme, a folosi văzul și auzul rezudual, a alege. Obiectivul principal este creșterea toleranței copilului la stimulare, ceea ce permite accesul la o varietate și intensitate crescută a stimulilor. Comunicarea se poate realiza la nivel functional, preintențional și intențional sau poate ajunge la nivel lingvistic. Majoritatea copiilor cu surdocecitate nu dezvoltă comunicarea simbolică, astfel încât scopul final al intervenției fiind doar extinderea formelor nonsimbolice de comunicare, necesare pentru dezvoltarea relațiilor
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]