4,034 matches
-
ridice la geniu" (p. 199). Cheia înțelegerii Delirului predist poate fi detectată în următorul pasaj semnificativ: "Marin Preda nu se dezminte nici de astă dată și nu creează un roman cu teză. Instinctul creator a învins și teza a fost strivită singura ei șansă de a supraviețui stilistic și, deci, de a deveni convingătoare! Biruința ne trimite și aici la "oglinda întoarsă", care lasă în urmă un mister al personajelor și al epocii. Cheia înțelegerii noii "oglinzi întoarse" o găsim, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paranteze părerile, ideile și sentimentele lui Dragoș când Dimitrie își expune pe ton confesiv povestea vieții sale: "Dar ecourile nu se mai răsfrângeau în auzul și în ochii ei, ci se întorceau în mine însumi ca într-o stea neagră, strivindu-mă sub densitatea lor formidabilă. Ochii străinei mă sfărmau cu inflexibilitatea lor mată". Urmează paranteza husserliană: ("Eu, Dragoș Ivănescu, eram tot mai cutremurat de spovedania lui Dimitrie, aș fi vrut să-l consolez, rațiunea se revolta dureros a neputință (...) aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aparține naționaliștilor români. Și o spune cu riscul de a-și dubla numărul dușmanilor politici care l-au hărțuit toată viața, l-au năpăstuit de a fi făcut poliție politică ori l-au dat pe mâna minerilor care l-au strivit în bătaie: "Corneliu Zelea Codreanu și legionarii pot avea multe păcate în fața istoriei, dar nu au păcatul capital al comuniștilor și anume alierea cu ocupantul imperial sovietic, având drept consecință introducerea și menținerea comuniștilor în România timp de patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Goma, de partea adevărului crud, iar de cealaltă parte, H.-R. Patapievici, ce ignoră programatic și fără scrupule România profundă în favoarea grupului elitist (minoritar) de la GDS. Nicio clipă cărturarul din Huși nu înclină spre o societate în care majoritatea ar strivi minoritățile, după cum și situația inversă i se pare reprobabilă. Ca întotdeauna, Theodor Codreanu se situează ferm de partea lui Eminescu, mergând în sensul viziunii sale organice care l-a condus spre ontologia arheului, fără de care nu suntem nimic. Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar exista un tratat secret de alianță militară și politică între Germania și U.R.S.S. Interesant însă, acest tratat prevedea, din punct de vedere militar, un plan de campanie comun pentru armatele ruse și germane, având ca subiect „de a strivi” armatele poloneze și de a se întoarce apoi armata rusă contra României, armata germană stând în așteptare pentru a ataca, „după împrejurări”, fie Cehoslovacia, fie Iugoslavia. Ulterior, datorită unor sincope, agentura franceză din România a avut rezultate nesatisfăcătoare și a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
individ, pluralism, modele și valori. Creația acestei noi generații a „Mugurilor” stă sub semnul fascinației „muntelui vrăjit” al Poeziei, desfășurându-se în discursuri descătușate, uneori incendiare. Această nouă vârstă a „Mugurilor” rădăuțeni aparține, stilistic, generației 90, „situată între două lumi, strivită de sentimente extreme și contradictorii: bucuria izbăvirii de obsesiile comuniste și a victoriei libertății de gândire și simțire și, de cealaltă parte, tristețea infirmării brutale a aspirațiilor și idealurilor generoase, dezamăgirea de a asista la o continuă degradare a umanității
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
duc povară lor de ani Dar în durerea lor n-asculti În goana-ti oarbă după bani... Ei astăzi suferă și gem Și-n ochii lor de ai privi Tu ai găsi un greu blestem Ce sigur te-ar putea strivi... Dar dacă viața ți-o trăiești, Sorbind din toate-a ei plăceri, Tu uiți ca om ai fost și ești Supus acelorași dureri... Tu uiți că va veni o zi Când cei pe care nu-I asculți, Nu-i vezi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93303]
-
din toate-a ei plăceri, Tu uiți ca om ai fost și ești Supus acelorași dureri... Tu uiți că va veni o zi Când cei pe care nu-I asculți, Nu-i vezi acum, se vor trezi Și te-or strivi, ca ei sunt multi.....
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93303]
-
spirală de puncte roșii turnurile gemene în termocentrala Bacău, pămîntul zbicit de noapte se face bătătură de case, liniile crăpătură în noroiul lor, nămol sapropelic varul magaziei, geometric pe cartiere, inexplicabil destinul luminii în vid, fumează și scuipă amăreala, o strivesc sub talpă pe hol, bătrînul și-a făcut din fereastră siluetă cenușie, viteza infirmă întîmplările similare, suprapuneri în geamul spre hol femeia, mîna prin părul dat pe spate, fata duce o șuviță din ochi, Roman trecere peste Moldova în zgomotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
odată cu trenul "Prietenie" București Chișinău, vagoane scorojite, ce facem noi pentru Basarabia! Podul Grant, Teatrul Giulești, vagoane Basarab, stadionul Rapid modurile Cîmpiei București, Craiova București la depou, prezentați, vă rog, biletele pentru control, am supracontrol! prinde viteză, mîna ce-au strivit-o munții / Și, adunată, du-mi-o în dreptul frunții! "CFR RILU reparații și întreținere locomotive și utilaje", la șes munți intervențiile, scuze, n-am vrut să te sperii, cățel! vorbirea o facem tot paraverbal, linia spre Pitești soare la apus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-ți oferi singur serviciile, economia înșelăciune prin definiție, cît de echivalente schimburile! înserare prelungită cît să iasă din timp, orele vaci bucovinene că nu se mai rabdă și se vor mulse, halta Candreni km 117 în case bătrînești, căciula podurilor strivește pereții, una se ține, alta cu șița spartă, pîlc de vreme autonomă de muzeu, cel mai liniștit șes în muntele cel mai înfundat concepția Bucovina despre relief, e prea grasă, nu merge fără varză, pe urmă borăști cărăbuși, cărăbuși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe care o oferi și cea pe care o primești la proporții “naturale” și nu “machiavelice”. Se poate întâmpla ca tu să întinzi o mână la nevoie unei “prietene” iar aceasta să ți-o calce în picioare, să ți-o “strivească” cu nesimțire, după ce s-a folosit de ea. Nu îți vei simți mâna strivită, ci inima zdrobită. Mintea și sufletul tău vor stare de bine tuturor, însă nu toți o merită. Este îndeajuns să conștientizăm acest aspect, restul va veni
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de minune anume? Habar nu aveam. Destinul care nu m-a cruțat de surprize penibile pe parcursul itinerariului academic mă aștepta la sfârșit de vacanță, când mă întorsesem la Cluj la începutul celui de-al doilea an universitar, setos să mă strivească. Întoarcerile la facultate la sfârșit de vacanță de vară însumau de obicei un mănunchi de reîntâlniri cu prieteni și aranjamente administrative desfășurându-se într-o atmosferă animată de emoții și bucurie. De astă dată însă bucuria nu a fost de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
poeziile sale motivele religioase. Astfel, descoperim în două dintre poeziile sale „Cules de vii” și „Stropi de sânge” o „corespondență între struguri și sângele Domnului Hristos”. Aș vrea cu năprasnică voință, Ca strugurii într-un pahar de vin Să te strivesc pe toată ntr-o credință Și-n ea să strig al lumilor suspin. Voi, stropi de sânge, boabe de lut înfiorate, Svâcnește viața toată-n voi... În pulsul vostru cântă a lumii frământare... O temă deosebită este cea a naturii sfințite
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și prin dimensiunea poeziei, e „Rugăciune în robie”, care are 99 de strofe, din care voi reda doar câteva versuri relevante pentru cele scrise mai sus: Ca mine niciun mort n-a mai rămas Așa de omorât de voia lui, Strivită’n rău cu fiecare pas - Dar, îndurându-Te să mă încui În temnița venită cu dreptate Mi-ai descuiat ușa ca nimănui Când și’ntr’un stârv ca mine mai răzbate Fiorul ne’ndoielii că nimic Nu e al nostru
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
E, păsările Îl ajută În propria răspândire, curățindu-și ciocurile de cleioasele semințe pe alte crăci. Lucru pe care-l fac și elementele neanimate ale Naturii: vântul care, zbenguindu-se printre ramuri, desprinde atât de delicatele fructe pe care le strivește, lipindu-le, de prima cracă; sau ploaia. Și, dacă tot e vorba de răspândire, oare ce face omul? Chiar dacă e interesat de vâsc doar ca plantă medicinală, iar În rest Îl distruge ca podoabă de Sărbători sau ca „dăunător“, omul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
celuloza, iar apoi o Înglobează În lignină. Ca urmare, lemnul arborilor e, cam jumi-juma, după specie, o combinație de celuloză cu lignină. Doar celuloză de ar fi, adică armătură, un Sequoia care se Înalță la 150 de metri s’ar strivi Încă de la primii centimetri; numai lignină de-ar fi, același Sequoia ar deveni un fel de plachie... E vorba de fapt de o integrare, În care ambii - cu ghilimele - beton și armătură, lasă de la ei În favoarea unui avantaj comun, oferit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
butuc, pentru a se uni În obada Tisei, Nistrului și Dunării. Iată și de ce nu mai avem astăzi ce-a fost În afara acestei obezi În vremea lui Burebista. „Observator“, 1 septembrie 1999, ora 14,18 6. D’ale presei Am strivit deunăzi un melc. Îmi pare rău, dar mă Împac cu gândul: cine l’a pus să se „fardeze“ cu brun, ca și pământul? Era deci un mincinos, el fiind o vietate, iar pământul cu totul altceva. Dar poate, chiar „mințind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
este ceva, de-ți vei alege model și virtute în persoana cuiva anume, caută să stai un pic mai mult, să zăbovești alături de acel om, învață și ia-ți apoi zborul pentru că de cele mai multe ori profesionalismul acestora riscă să te strivească și nu poți prinde rădăcini proprii la umbra acestor „stejari”. Cam așa se finalizau discuțiile purtate cu tata, uneori căpătau ceva din seva apoteotică a propriei noastre existențe și de fiecare dată rămâneau cuvintele, pildele de viață și asocierile făcute
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sensibil, rapsod desăvârșit, a fost adusă pe lume ca să cânte muncind și să muncească doinind. Și-a închinat versul tuturor celor pe care i a cunoscut și i a iubit, melodiile ei făcând și pe cel mai aprig bărbat să strivească boabe de rouă între gene când o auzea. A întocmit multe versuri în memoria atâtor eroi care și-au lăsat osemintele pe câmpuri de bătaie, ca și în memoria multor gospodari de frunte ai satului. N-a pus niciodată pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bine după drumul până aici prin dimineața răcoroasă de aprilie. Andrei surâde: — Sper că nu te grăbești. — Oh, sunt grăbit de nu se poate. Nu-mi mai văd căpățâna de atâtea treburi. Am familie grea, părințele, m-apasă și mă strivește... Vai de steaua ta, sfinte Dumnezeule. Plescăie, taci că-i bine, iar e bine, se șterge la gură cu dosul palmei și-mi Înapoiază sticla plină de trei degete, lichideaz-o că mai am una-n sobă. — Da’ ăsta care te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcuse Într-o vreme un fel de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe lume, ca și mine, măcar că nu-mi mai văd căpățâna de-atâtea treburi și-am familie grea, m-apasă și mă strivește... Aia e că doar pe Laur Îl am, și el doar pe mine, oricât s-ar da În cur și-n cap bou’ ăsta de Andrei și n-are-a face, poa’ să fie și fii-miu la o adică, cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ziua și noaptea se contopeau Într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
viața mea, deh, văd că-l interesează foarte mult. — Cu ce te ocupi de fapt, domnu’ Golea? Ce meserie ai? Era oricum un moment al adevărului. Oi fi arătat eu a om cu familie grea, care mă apasă de mă strivește, dar ca să arăt a profesor sau medic ar fi trebuit să mă strâmb până mi-aș fi scrântit mutra. — Păi, tuburi de puț, mai mult d-astea fac deocamdată... Mă privea neîncrezător, așa că n-am pregetat să-i explic. Niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
misiunile slujbei, poposind pe unde-i venea la-ndemână să-și tragă sufletul și să și-l Îndulcească cu ce mai pica. Ce și ce mai pică Încă, iar plutonierul Cosmescu are Într-adevăr greutăți care-l apasă și-l strivesc, nu ca noi. El are familie grea, patru copii pentru care trebuie să alerge și să se zbată, dar nu știu ce mă face să cred că-n bătătura lui moș Victor, măcar că vine să-și ia dreptul, e singurul loc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]