4,463 matches
-
târziu, sună să-și anuleze Întâlnirile și o invită la duș Într-o baie imensă, cu jacuzzi din marmură gri. Apăsă un buton și aburul Începu să-i Învăluie din toate părțile. Îi plăcea enorm trupul lui suplu, bronzat, sub stropii de apă, pe jumătate ghicit sub aburi. Apoi Își studie corpul și se Îngrozi. Nu era epilată pe picioare. Urât! — Poți face mai mulți aburi, te rog? Brusc, Își dorea să dispară În spatele vaporilor. — Ai produse de baie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
alergă spre tatăl ei și-l îmbrățișă cu putere, fără o vorbă. Marçal se apropie și el de socru, Uneori lucrurile merg prost, dar uneori vine o zi numai cu vești bune. Dacă Cipriano Algor ar fi fost doar un strop mai interesat de ceea ce spuneau ceilalți, dacă nu l-ar fi năucit bucuria că are asigurată munca, ar dori desigur să afle ce alte vești bune a mai adus această zi. De altfel, pactul tăcerii stabilit numai de câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
punctului de vedere, ne referim acum la Marçal Gacho care, venind acasă pentru ziua de repaos, și îndeplinindu-și elementarele datorii de solidaritate familială, nu numai că și-a ajutat socrul la descărcatul vaselor dar și, fără să arate vreun strop de mirare sau de dubitativă perplexitate, fără întrebări directe sau pe ocolite, fără priviri ironice sau compătimitoare, i-a urmat liniștit exemplul, mergând până la a aranja din proprie inițiativă un rând care se clătina în mod periculos, rectificând o aliniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum te apropiai de zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu ochii de ele. Stâncile erau veritabile dune de marmură între care creșteau scaieți cu flori violete. Valurile azvârleau pe ele stropi de apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcând-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așa-numitul tsimtsum. Și acolo, iată gloria Big-Bang-ului, Explozia și Expansiunea. Țâșnește o Scânteie, amestecul scapără și ia foc, asta este, zice manualul, unica Fază Activă a Ciclului. Dar vai, vai și-amar dacă În amestec pătrund cochiliile, acele qelippot, stropi de materie impură cum ar fi apa sau Coca-Cola; Expansiunea nu are loc, sau are loc prin declicuri abortive...“ „Shell n-o fi Însemnând qelippot? Căci, În cazul ăsta, nu-i de Încredere. De-acum Încolo numai Lapte de Fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a păsat de literele În plus sau În minus... „Noi glumeam...“ „Nu se glumește cu Tora.“ „Dar noi glumeam cu istoria, cu scrierile altora...“ „Există vreo scriere care să Întemeieze lumea și care să nu fie Cartea? Dă-mi un strop de apă, nu, nu cu paharul, Înmoaie batista aceea. Mulțumesc. Acum ascultă. Să amesteci literele Cărții Înseamnă să amesteci lumea. Nu mai ai scăpare. Oricare carte, fie ea și abecedarul. Indivizii ăia de teapa doctorului Wagner al tău nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În clipa aceea, cu propria-i suflare. Diotallevi Încă nu-i spusese că poți să te afli În Yesod, sefirotul Temeliei, semnul alianței arcului superior ce se-ncoardă să trimită săgeți pe măsura lui Malkuth, care e ținta lui. Yesod e stropul ce țâșnește din săgeată ca să producă arborele și fructul, e anima mundi pentru că e momentul În care forța virilă, procreînd, leagă Între ele toate stările ființei. A ști să torci acest Cingulum Veneris Înseamnă să remediezi eroarea Demiurgului. Cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
către el. Un analist În marketing stoarce furios ursulețul de pluș pe care fratele lui mai mare tocmai l-a udat cu o substanță de nenumit. O proiectantă de realitate virtuală scapă din mînă pocalul la prima Împărtășanie și vede stropi mari de vin roșu stînd În relief pe pantofii ei de lac alb. Un inginer rus vede o clătită Încet rulată de un băiat rău de la el de la școală și iubita lui cravată de pionier dispărînd Înlăuntrul acesteia. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
kilometru și Fran spumegă de furie tot drumul. Jack Allen avea tupeu, nu glumă. Cum îndrăznea să sugereze că e o ipocrită? Avusese noroc că scăpase fără să-i toarne ceva în cap. Imaginea fugară a lui Jack Allen, cu stropi de bere neagră scurgându-i-se din păr, udând haina lui caraghioasă de tweed cu întărituri de piele la coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chiar în momentul în care începu să sune din nou, insistent și oarecum neliniștitor. De data asta nu-i putu opune rezistență. — Fran? Era vocea lui Jack. Poate că aflase de la Carrie ce se întâmplase. Așteptă plină de speranță în timp ce stropi de apă se scurgeau pe covor. Dar tensiunea din vocea lui sugeră că era altceva la mijloc. Mă tem că e vorba de tatăl tău. A dispărut. Ben are grijă de el de obicei, dar el a umblat aiurea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sînt amestecate, badinajul amical conține în subsidiar o rezervă estetică prezentă și în articolele despre simultaneism, Apollinaire sau futurism. Față de entuziasmul dadaiștilor, adeziunea celui rămas în afara jocului pare mai degrabă o reverență diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat cînd sînt lucide, și cînd Țara ar rîde după ochelari și Marciulică și-ar stăvili hohotul în bucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-și dea seama că n-au nimic de câștigat dacă intră într-o astfel de încurcătură, așa că au șters-o imediat, morți de frică. Până și „șeful“, care se uita cu dispreț după ei, a remarcat: — Ce lași!... Nici un strop de bărbăție în ei. Profitând de o clipă de neatenție din partea ticăloșilor, Ōkuma, ținut sub supraveghere de individul cu jachetă, a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Orașul acela contractează inimile. Oamenii devin irascibili, ca tine. Nu e pentru mine... Dacă mai mănânci mult, o să-ți deranjezi stomacul. Takamori și-a lipit fața de fereastră. Trenul mergea acum de-a lungul unui râu ce părea că împroașcă stropi reci. O fată din sat trecea podul pe bicicletă. „Și Gaston a trecut pe aici“, gândi Takamori. „A privit și el același peisaj, probabil. Ba nu, Gaston a călătorit noaptea. Cred că era beznă când a trecut el pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ajuns la Notariat, a intrat și a stat puțin de vorbă cu un bărbat. A ieșit după cinci minute și a luat-o în direcția Miya-machi. De acolo nu mai era mult până la malul râului. Cu excepția zilelor ploioase, nu există strop de apă în albia râului de la Umamigasaki, ci doar pietre și bolovani. E un loc ideal pentru îndrăgostiți, seara. Când au ajuns la malul râului, Endō a iuțit pasul ca să-l ajungă din urmă. I-a șoptit numele la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îl întristă pe Takamori. Mai mult chiar, l-a cuprins nostalgia. „Ce s-o fi întâmplat cu omul nostru ciudat?“ se întreba el. — După ce-am bătut atâta drum până-n Yamagata... În glasul lui Tomoe se distingea dezamăgire și un strop de melancolie. — Am presentimentul că i s-a întâmplat ceva. — Nu fi prost. În clipa aceea se îndrepta spre ei un biciclist. Când s-au întors să vadă cine era, au constatat că era proprietarul hotelului unde stăteau ei. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriașă, în care cerul este bolta. Lin, lin, lin - picuri de lumină și stropi de pace - cad necontenit din cer și împietresc - în mine. SUS Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dar poate tocmai de aceea cuceriți nemărginirea! PAN Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. E orb și e bătrân. Pleoapele-i sunt cremene, zadarnic cearc-a mai clipi căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei. Natura își adapă zeul. Ah, Pan! Îl văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
guralivi ai ei sau poate pe pământ e toamnă și niște fructe coapte-mi cad mustoase, grele, pe mormânt, desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine ? ÎN LAN De prea mult aur crapă boabele de grâu. Ici-colo roșii stropi de mac și-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului și cântă. Eu zac în umbra unor maci, fără dorinți, fără mustrări, fără căinți și fără-ndemnuri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a coborât pe-o biblie și de pe file privește înapoi la chipul ei spre cer. Cu miros de ger în lună vine un bătrân. Îi sunt obrajii zdrențuiți Întocmai ca un prapur vechi: "Părinte bun, îi-aduc o pâine și un strop de vin, ca să se roage la altar blândețea ta." "Pentru cine?" Pentru turma de oițe." Într-un târziu o fată. Stele care cad sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună c-a fost frumoasă fata mai demult
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
izbucnește În hohote de rîs. — Glumești! — Nu, pe bune. SÎnt cele mai mișto partide de sex din viața mea. — Cum de te mai poți gîndi și la sex? Nu ești prea obosită? Am ochii mari de mirare și de un strop de respect. — Prea obosită? Ai Înnebunit? Ăsta e cam singurul lucru la care pot spera În clipa asta. GÎndul Îmi zboară la seara de dinainte. Ca de obicei, făcusem o baie fierbinte la opt, iar la nouă fără un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fotomodel, dar n-am mai fi prietenele ei dacă nu ar fi drăguță și sinceră. Probabil că așa e și Kate asta. — Cum de reușești să vezi mereu partea bună a oamenilor? — Așa sînt eu. Deși nu sînt Împotriva unui strop de răutate. De exemplu, Lisa, așa drăguță cum e ea, mă uimește cu dragostea pe care o nutrește față de lucrurile de firmă. — Insinuezi că ar fi superficială? Întreb eu rînjind. — Cu siguranță. Mă rog, să nu ne plîngem. O iubim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era un mic vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini și flori. Cu toate astea, am simțit că-mi vine să vomit. Tejo s-a uitat la mine pe furiș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că era viu. Copleșită de rușine, fugi În baia de alături - ascunzându-se după paravanul verde. — Kevin? Îl strigă Încet de parcă ar fi fost bolnav. Kevin deschise ochiul. Își curăță lentila: pe ochelari continuau să se formeze picături mărunte ca stropii de ploaie. Nu se mișcă. N-avea să mai iasă niciodată din baie. Nu Înainte de a mai suna clopoțelul, nu Înainte de a se fi golit toată școala. N-ar fi putut supraviețui umilinței de a-i revedea. Mama spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În camera mică, pe pardoseală, halatul alb - e uscat, nu a fost folosit. Apoi imagine panoramică a coridorului, umbre melancolice ale unor tablouri dispărute, imagine totală a salonului, neglijență, delăsare, abandon, praf, un pinochio de lemn, carcasa de la Regele Leu, stropi de sânge pe pereți. Zoom sub canapea: o pereche de papuci pentru volei. Constituie probă? Sunt utili reconstituirii dinamicii evenimentelor? Cu Îndoială, sunt filmați, fotografiați și introduși Într-un săculeț de plastic transparent. Pe eticheta probei sunt atribuite Victimei Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]