7,291 matches
-
delegația a produs mare efect. Peste rezămătoarea unui scaun a dat mâna lui Maniu și lui Dinu, nici nu s-a uitat la ceilalți și a ieșit. O paranteză: Cudalbu, fără a fi fost poftit, a cerut lui Dinu să subscrie cererea de audiență. Când a văzut rezultatul, a scris ma reșalului palatului că, fiind dus în eroare, nu cunoștea scopul audienței, deci își retrage semnătura. Apucat de scurt, a scris o a doua scrisoare dezmințind pe cea dintâi...! (Ramolisit?...) După ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Leon (cu 4 ministere), David Popescu etc. A doua zi Dinu se duse la Ministerul de Interne pentru ca cenzura să autorizeze publicarea manifestului. S-a refuzat. „Este un act politic“, răspunse ministerul. „Nu e act politic, ci protest na țional subscris de tot ce țara are mai de seamă.“ „De ce nu intrați în Partidul Națiunii să lucrați cu noi?“ „Am intrat de nevoie în P. N., fiindcă orice act de drept civil chiar ni se refuză de nu arătăm recipisa de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
timp ultimativ. A doua zi s-a publicat comunicatul fără nici una din aceste restricții. Indignat, Dinu a făcut un protest cu un rezumat de[spre] cele expuse și semnat de 8 protestatari; gl Văitoianu și mitropolitul Bălan au refuzat să subscrie. D nii Iorga, Maniu și George Brătianu nu sosiră în București la vreme pentru consiliul de joi noaptea. Maniu, aflând jalnicul rezultat, nu mai voia să dea ochii cu regele; după insistențele lui Dinu însă, se duse, ca și George
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fusese foarte violentă și necuviincioasă la plecarea din țară a Elenei. Îi trăsese chiar o palmă într-un moment de furie. Formarea noului guvern al generalului Antonescu a fost lungă și laborioasă. S-au lăsat miniștrii din cabinetul Gigurtu să subscrie cedarea Dobrogei și Transilvaniei. Cum tot sub dictatură ne aflăm, germanii, prin Garda de Fier, au pus mâna pe guvern. Minis terul conține puține elemente capabile, cum sunt G. Cre tzianu la finanțe, Mihai Antonescu la justiție, Ottulescu la Banca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
serbarea legionară de la Iași (proclamat oraș legionar) pe rege și regina Elena, ca și cum ar fi fost încorporați în acest partid de asasini, până a profana Alba Iulia cu serbare legionară, până a le pune la dispoziție trenuri speciale, până a subscrie din tezaurul statului 30 de milioane la Ajutorul legionar, care nu are de dat socoteli la nimeni, până, în fine, a tolera asasinarea fără judecată a 62 de inculpați în onorurile legionarilor din 1939 și, mai presus de toate, până
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
susținere de către aceștia a personalității scriitorului Eminescu. Dar, zice Cornel Ungureanu, cu destulă îndreptățire în a adopta o atitudine persiflantă, "Dacă secolul al XIX-lea are numeroase subterane, de ce tocmai viața și trecerea lui Eminescu să fi rămas în afara lor?" Subscriu întru totul la amendarea excesului, a "hermeneuticii exaltate, fanatice", numai că o judecată la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor depășit, neinteresant, de care e imperioasă necesitate să ne debarasăm (cineva zicea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mintea lor. [...] Asemenea oameni cu asemene idei nu ne puteau opune piedeci serioase, dacă n-ar fi fost sprijiniți din afară. Centrele noastre de întrunire și consfătuire erau în Iași la răposatul Mihalache Cantacuzin Pașcanu, în casele căruia s-a subscris actul solemn al Unirei, iar în județul Suceava la monastirea Slatina unde era egumen răposatul Calinic Miclescu, ales în urmă mitropolit primat al României. În fruntea comitetelor de acțiune din toată Moldova erau: Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Dimitrie Ralet, Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a se procede la alegerea de domn, Costache Hurmuzache, raportorul comisiunei însărcinată cu redactarea unui proiect de mulțămire cătră puterile garante, cetește proiectul care are următoarea cuprindere: "1. Adunarea electivă a Moldovei rostește a sa adâncă recunoștință puterilor ce au subscris Tractatul de Paris pentru recunoașterea și garantarea drepturilor Principatelor Române, înscrise în capitulațiunele lor cu Imperiul Otoman. 2. Adunarea electivă, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, declara că: Unirea Principatelor într-un singur stat și sub un principe străin din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Unul câte unul se suie deputații la biurou și rostesc cu mina pe cruce: "Jur, și Dumnezeu să-mi fie întru ajutor!" Și iarăși unul câte unul se suie din nou la biurou și declară în glas mare: "Votez și subscriu pentru colonelul Alecu Cuza!" Această declarațiune de vot ei o scriu și o subscriu 18 într-un tablou de mai înainte pregătit; iar după terminarea votărei, președintele constată că colonelul Alecu Cuza a întrunit unanimitatea voturilor, afară de unul singur, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Jur, și Dumnezeu să-mi fie întru ajutor!" Și iarăși unul câte unul se suie din nou la biurou și declară în glas mare: "Votez și subscriu pentru colonelul Alecu Cuza!" Această declarațiune de vot ei o scriu și o subscriu 18 într-un tablou de mai înainte pregătit; iar după terminarea votărei, președintele constată că colonelul Alecu Cuza a întrunit unanimitatea voturilor, afară de unul singur, a însuși colonelul Cuza, care s-a abținut. Atunci mitropolitul Moldovei, râdicându-se din nou în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
le era să ajungă în astă sară sau mâni dimineața la Dorna-Vatra. A! Zo!96... Atunci el luă o filă de hărtie, o umplu cu un proces-verbal scris nemțește, pe care mi-l dădu să-l citesc și să-l subscriu, ceea ce am și făcut, apoi îmi zise: "Domnule, ești condemnat să plătești ștraf 97 doi fiorini, domnului harabagiu". Doi fiorini! strigă jidanul desperat. Cum numai doi fiorini face cinstea mea? Asta-i judecată, mă rog? Ah! acum te obrăznicești cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Anastasie Panu, Constantin Rosetti și Gheorghe Știrbei, care suna astfel: "Noi, subsemnații, considerând situațiunea politică și geografică a țărei și interesele sale atât dinlăuntru cât și din afară, având în vedere voturile emise în 1857 direct de națiune care a subscris cele patru puncte precum și voturile Divanurilor ad-hoc din 1857 și ale adunărei elective din Iași din 5 ianuarie 1859, am luat între noi îndatorirea ca în caz de vacanță de tron, vom susținea prin toate mijloacele alegerea unui Principe străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de vacanță de tron, vom susținea prin toate mijloacele alegerea unui Principe străin din familiile domnitoare din occident. Ne angajăm a vota pentru un Principe străin, și a stărui în acest vot pănă la a lui realizare". La acest act subscris de patru eventuali pretendenți la Domnie au aderat mai târziu și alți oameni politici din toate partidele, astfel că în ziua de 11 februarie 1866 Locotenența Domnească, de mai înainte desemnată, a luat cârma țărei fără nici o neînțelegere între răsturnătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de o clică de oameni care căutau a-l exploata s-a pus în capul mișcărei separatiste, cu intențiunea probabil, deși nemărturisită, de a deveni Domn al Moldovei. Un fel de plebiscit s-a organizat în saloanele sale unde se subscria pentru dezlipirea țărilor surori; se făceau dese întruniri publice la primărie, unde corifeii separatiști, între care se distingeau Dl. Nicu Ceaur Aslan și răposatul Teodor Boldur Lățescu, țineau discursuri de o extremă violență contra fraților noștri munteni; se specula prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tele pezevenghi din Calea Oilor, cum și ale filozofului și profesorului unei generații de „năiști“ nu-s luate În seamă. - Satul de sub munte cu ispite și Încăpățânările unui june cu reliefuri nevalorificate. - Câțiva zevzeci cu suflete Înfocate de pe malurile Dâmboviței subscriu la monumentul lui Verlaine din Grădina Luxemburg. - Cu Baudelaire la subțioară printre sciți și consiliile literare ale unui mare editor neștiutor de carte. - Exercițiile de retorică ale unui tânăr dactilograf pornit să descopere neapărat rețetele vieții. - L’homme et la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plină de zahăr, pentru ca sărutul ei să ne pară Într-adevăr „dulce“; [așa dar], din asemenea rosturi de existență, la o vârstă care le scuză pe toate, prietenul din acea vreme, Ioachim Botez, Îmi amintește acum că ceata noastră a subscris pe lista deschisă de Mercure de France pentru ridicarea monumentului lui Paul Verlaine din Grădina Luxemburg, la care privind, În vara lui 1929, n-aș fi bănuit că un grăunte măcar din piatra amintitoare a „sărmanului Lelian“ e pus acolo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ nețe), locuind În magazia cărților lui (toată iarna, fără foc); și a subscris, bunul dr. Robin, dimpreună cu Dobrogeanu-Gherea și cu N.D. Cocea, acțiuni la tipografia Poporul, În care s-a tipărit Viața socială cu primele poezii de răsunet ale lui Tudor Arghezi, [acțiuni] care, până la urmă, au intrat În buzuna rul șefu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poate face astăzi un aeroplan“ (9 octombrie 1911); stă „De vorbă cu sculptorul Storck“ (23 octombrie 1911); atrage atenția asupra unor „Conferințe literare la Cluj“ (11 de cembrie 1911); infor mează despre „Simbolismul la Academia Fran ceză“ (22 ianuarie 1912); subscrie cu 20 de lei la tipări rea cărții Letopiseți a lui Mihail Sorbul (10 noiembrie 1913); dis cută atitudinea pe care o au „francezii și soarta Basa ra biei“ (15-22 noiembrie 1915) etc. Ironia lui, atunci când respinge un text, este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orașe și mănăstiri, a scris cărți documentate, ca: „Mărgăritarul evanghelic”, „Religia strămoșilor” și altele. O dată cu prigoana din 1948, s-a retras în Moldova și a fost paroh de Faraoani circa 4 ani. De aici a fost arestat pentru că nu a subscris pentru trecerea la ortodoxie. A fost timp de 4 ani în închisoare, iar după eliberare a fost paroh catolic la Buzău. A murit și a fost înmormântat la Buzău în anul 1951, dar ulterior a fost transportat în cimitirul din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Kolbe a fost coleg cu subsemnatul, P. Dominic Neculăeș OFMConv. din Moldova, de la anul 1913-1919, în Colegiul Ordinului din Roma, via S. Teodoro, 42, Pallatino. Cele ce s-au scris despre P. Kolbe în diferite broșuri publicate până acum le subscriu cu tot entuziasmul, deoarece n-au exprimat decât o mică parte din duhul ce eu l-am observat în el tot timpul cât am stat împreună. Am fost cu el de o intimitate prietenească. Cu el mergeam adesea la plimbare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
știe cine era la camera respectivă ce o văzusem deschisă. Ne-a răspuns că era: Gheorghe Brătianu! Deci el fusese cel ce murise și fusese târât pe scări mort, într-un sac, în noaptea aceea!... Acestea le cunosc și le subscriu. - Alte lucruri mai importante nu am de semnalat. Le cunosc desigur mulți alții, mai bine decât mine. Cele ce le-am relatat, îmi iau toată răspunderea că sunt adevărate. Pr. Gheorghe Patrașcu Marie, Maica vieții noastre Către Inima Neprihănită a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
optimă a sistemului locomotor. Erau asemenea puilor de rață care, încercând să rupă un fir de iarbă, veneau pe spate cu zgaibele-n sus. Totuși, chiar așa fiind, țintuiți cu partea dorsală pe scaunele capitonate urlau într-un vacarm asurzitor, subscriind la o luptă pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un pahar de vin care de pe masă și până la gură se prăpădea jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu înfocare de i-au pârâit ciolanele, sărutându-i îndelung și cu patimă buzele rumenii pentru a o convinge definitiv de perenitatea sentimentelor sale. Ioi, Istenem, Istenem! O, Doamne, Doamne! Iar perechea de porumbei atinsă mortal de săgeata lui Cupidon subscria din toată inima la ideea că "Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieții. Fără ea ai fi un etern afon în corul imens al omenirii." (Roque Shneider), precum și citatul biblic atât de cunoscut, șlefuit cu măiestrie de autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și gros de vreo cincizeci de centimetri. Mircea, fiind șef de coloană, îndeplinea și funcția de "spărgător de gheață", consumând o cantitate mai mare de energie, pe câtă vreme noi, restul, călcam exact pe urmele lui. Doar Leu, care nici el nu subscrisese voluntar la regimul alimentar "dintele calului", fiind cel mai ușor, înainta pe pojghița de gheață ca la patinoar, neexistând riscul scufundării în zăpadă. Arareori, deasupra capetelor noastre, pe cerul încruntat, se făceau auzite slabele fâlfâituri ale unor grupuri răzlețe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
schimbarea atitudinii conducătorilor evrei care, făceau insistente apeluri la populația evreiască să dea dovadă de loialitate față de statul român, evreii să adopte atitudini de „maximă disciplină și supunere în fața legii”. De aceea, populația evreiască din țară a fost încurajată să subscrie cu sume mari la Împrumutul Reîntregirii, cu motivația că: Împrumutul trebuie să aibă caracterul celei mai înalte manifestări patriotice. Până la 20 mai 1942, evreii au subscris 1994209141 de lei. La 11 septembrie 1940, conducerea Federației a înaintat un memoriu de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]