3,864 matches
-
azi... Olga gândi că nu strica să pună și puțină otravă în cupa fericirii prietenei sale. În situația dată, Ina avea de partea ei tot cerul și pământul, pe când Olga se cufundase cu toată ființa în infern. Ea mască bine supărarea, dar se vedea limpede că era profund marcată de vestea primită. Luându și drept aliat pe un reprezentant din Imperiul întunericului, proiectă o cumplită răzbunare. Cum și în ce fel, nu știa încă, dar câtă vreme se va întovărăși cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de nestatornicia norodului, defaimă bogățiile și batjocorește acele mai mari averi ale pământului; mulțămit de cele de față, este cu odihnă pentru cele viitoare; îndestulat cu sine, nu se însărcină cu nime; nu se vede mai mult a intra în supărările nevoii, de-a grăi împotriva cugetelor sale sau a mai suferi vorbe împotrivă. Depărtat fiind de curți, nu mai are grija Domnilor, nici a se sili să intre în dragostea lor. Nu se vede a sluji plecăciunilor ce le cer
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
episod, oarecum ieșit din comun, petrecut la un concurs de admitere prin anii 1964¬1965. După încheierea examenului și afișarea rezultatelor a intrat în cabinetul directorului un cetățean, cu înfățișare de trăitor al satului, sfios și cu evidente semne de supărare, care mi-a pus pe birou un teanc de Diplome de premiu, spunând: Faceți ce știți cu ele! Băiatul meu, premiant opt ani în șir, nu a reușit. Ce valoare mai au aceste hârtii? Puțin surprins de atitudinea omului, i-
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
omenire. Lumini și culori Viața este trăită și văzută diferit, În tonuri de lumină și de colorit. Bogătașilor ea le apare-n roz și auriu, Pentru săraci, în gri și plumburiu. Lauda și critica Oamenii de știință-au demonstrat, Că supărarea nu cade bine la ficat. Dar și lauda, prea multă, strică... Repede, la cap, ea se ridică. La remorcă De când economia țării e-n derivă, Dăscălia nu mai este atractivă... Mulți din cei ce, totuși, o îmbrățișează, La discotecă, politică
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
altă parte, grotescul invadează spectatorul încă de la început și oricărui eveniment i se atașează o anumită semnificație neliniștitoare. Trebuie să luăm în discuție și factorii psihologici implicați în ceea ce am observat ca fiind răspunsul clasic la urât: experiența ororii (dezgustului, supărării) și a amuzamentului (încântării, bucuriei) în același timp; “râsul care moare în gât și devine o grimasă sau care este nuanțat cu o isterie moderată ori cu stânjeneală”. Credem că acesta este locul în care urâtul se întâlnește cu grotescul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
privirea imposibil de descifrat, cu buzele strânse, așa cum apare în portrete - pe spionii săi. Nu păru însă îngrijorat de aura eroică din jurul lui Germanicus și al soției sale, Agrippina, preaiubita nepoată a divinului Augustus. Nu reacționă (aprobând sau manifestându-și supărarea) a nici măcar când senatorii, în unanimitate - populares din entuziasm, optimates ca să calmeze orașul cuprins de neliniște -, au decretat triumphus-ul lui Germanicus pentru victoriile împotriva chattilor, cheruscilor, angrivari și a altor populații din ținuturile de dincolo de Rhenus. După dura izolare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uriașă cu zidurile extrem de groase își arăta temeinicia. De multe ori copiii îi spuneau Bastilia, însă orice clădire poartă amprenta oamenilor care viețuiesc în ea și niciodată nu a avut motive reale s-o numească astfel, cu toate că de multe ori supărările lui trecătoare de elev îl îndreptățeau. De când era mic observa cum tatăl său își chivernisește salariul și nota minuțios în fiecare lună atât pentru chirie, pentru mâncare, lumină, apă, lemne etc și prevedea întotdeauna o mică sumă pentru diverse, pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nicio reacție de împotrivire sau obiecție la auzul poreclei feminine și a adoptat acest supranume imediat. El va fi prietenul și confidentul lui Stani. Nu trebuiau să-și vorbească, doar își amestecau gândurile și mai făcea o năzdrăvănie când vedea supărare pe chipul amicului său, astfel îi arăta loialitate fără interes. Până când Stani a plecat în lume a avut multe pățanii și aventuri la care erau amândoi părtași; Tamba avea o înțelepciune ieșită din comun, deși nu a urmat școli înalte
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
poate să uite dar trebuie să-și revină! Consideră că toată lumea se ascunde după o mască deseori, iar el nu-i mai presus. Acum este în vacanță și așa trebuie să fie toată viața. În definitiv, nu are motive de supărare. Știa că îl duce capul, fiindu-le superior multora. A reușit fără mari probleme la facultate, încă de două ori în condițiile unei concurențe acerbe. Prieteni avea o mulțime, fetele roiau în jurul lui, numai să te fi uitat mai atent
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură! Polițaiul cel bătrân, dom’ sergent, stă pe marginea mesei, cu picioarele încrucișate în dreptul genunchilor. Își trage nasul plin de lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în tavan. Polițaiul cel tânăr zice: — Da’ sigur, dom’ sergent. Și dom’ sergent ia un șervețel și-și tamponează ochii. Apoi polițaiul cel tânăr se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi posibilă. În final, APA este marea taină a vieții în tot universul. Dragi pământeni, ce-ar fi ca în tot ce faceți să prețuiți mai mult APA noastră cea de toate veacurile?! Fericiți fiind, toată lumea e a noastră. La supărare ni se îneacă toate corăbiile... Până-n prag de căsătorie și-n luna de miere dragoste și poezie; cu timpul, după ce apar ăia mici - griji și astenie... Ne asemănăm după vorbe (nu întotdeauna!) dar ne deosebim după fapte (întotdeauna!) Mâța blândă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica stareță o bârfiseră din nou în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea, se uita dus pe gânduri la cuvioasele monahe și tăcea, dar odată intrase-n vorbă cu ea și voise să știe dacă nu cumva viața de la mănăstire nu-i aducea și supărări.Cum pe atunci era încă foarte tânără și nu se lovise cu capul de pragul de sus, răspunsese ridicând mirată din umeri: "La noi nu se pomenește așa ceva, prea cuvioase". Auzind-o vorbind așa, Damian Stănoiu zâmbise. "E bine, măicuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu se lovise cu capul de pragul de sus, răspunsese ridicând mirată din umeri: "La noi nu se pomenește așa ceva, prea cuvioase". Auzind-o vorbind așa, Damian Stănoiu zâmbise. "E bine, măicuță" zisese, "dar ai destulă vreme ca să cunoști și supărările". De unde era ea să știe atunci că prezicerea avea să se adeverească cu vârf și îndesat!... Cu câteva săptămâni în urmă, maica stareță o chemase iarăși la ea, ca s-o judece și s-o certe pentru câte nu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se făcea că seară de seară, când revenea în sfârșit acasă, Mariana îi aducea reproșuri amarnice și uneori îl amenința chiar să le lase pe toate baltă și să-și ia lumea-n cap. Virgil tăcea și înghițea, știind că supărarea soției sale era îndreptățită și temându-se în sinea sa ca nu cumva să se repete vechea istorie, când cu fuga ei de-acasă din cauza unei presupuse jigniri pe care i-ar fi adus-o. Dar, din fericire, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu ouăle cumpărate de la ardelean avură ghinion, pentru că, amețit bine de băutură, Lazăr se așeză peste ele din nebăgare de seamă și le făcu chisăliță. Însă lucrurile se încheiară cu bine și Mariana, văzându-l pe copil botezat, își uită supărarea și grijile, iar Virgil își frecă palmele mulțumit. Sigur că totul ar fi putut ieși mult mai bine, dacă de la botez n-ar fi lipsit Stelian, Grigore Gospodin sau maica Agripina, dar absența lor era justificată și urma, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lungă să ne-ajungă! Dar moș An urma i-a luat Și i-a dat nemăsurat Tot o nuntă...de-a văzut Că nu-i bun soț de-mprumut. De-atunci primăvara, buna, Își tot piaptănă cununa Fără pic de supărare De la baba cea din vale... Pedeapsă Departe, pe dealul pustiu, Învăluit în ceață, Mușcă din zare un loc straniu, Tăcut și fără viață. Nimic și nimeni n-a fost acolo. Locul nimeni nu-l cunoaște Căci nimeni și nimic, de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pe-al nostru baci să-l omoare, Că are pășuni întinse Și fânețe necuprinse, Și păduri cu umbra deasă, Și o mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reușesc Să facă ce eu îmi doresc Nu știu cât de bine sună Dar nu toți pot să compună. Pasiune-i pentru mine Și că mă pricep,zic eu Poezia-mi sună bine Luni sau joi sau, chiar mereu. Oricând am o supărare, Mi-o alină poezia Pe caiet pun câte-o rimă Și-mi revine bucuria. Altă lume-i când compun Am spus-o și-am s-o mai spun Că e altfel lumea mea Cu rimă și vers în ea. Copilărie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gând. Prietenie adevărată Prietena cea adevărată, Spre calea cea bună Ea te îndrumă, De fiecare dată. Nu exista o zi fără Să stăm împreună. Chiar de ninge sau plouă, Ele ne adună. Nu e banal: Noi suntem ca surori Fără supărări Și este normal. Copilăria Copilăria, când mă gândesc, E un lucru minunat, Dar când realizez că trece Aș vrea să dureze Și, totuși, e copilăria, copilăria mea Lume adolescentină Lumea adolescentină Pentru mine e o lume invizibilă. O lume parcă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în Honolulu. Este bucătar la un restaurant de 5 stele. Face niște mâncăruri excelente. E foarte priceput. Se vede. Eu, știi cum mă cheamă, locuiesc în Londra, Anglia. Am 46 de ani și sunt singur. Dar, despre soțul tău, fără supărare, ce poți să spui despre el? Suntem divorțați de 5 ani. Scuză-mă că am întrebat. Nu e nimic. Acum scuză-mă, dar n-am avut somn azi noapte și aș vrea să mă odihnesc. Nu e nimic. Și eu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi. Întotdeauna avea câte un cuvânt și un sfat de încurajare pentru mine, chiar și atunci când era dezamăgită de către ceilalți. După o vorbă bună și o mângâiere din partea, ei toată supărarea și durerea dispărea de parcă nici n-aș fi simțit-o. Iubirea ei neprețuită este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă și expus publicului,cu siguranță toata lumea ar fi fermecată de frumusețea acesteia. Mama este o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost eliberată din pivnița întunecată și poporul a devenit din nou liber, iar oamenii nu mai mureau de foame, de sete și de oboseală. Regina nu a fost de acord ca fiica sa să se căsătorească cu Mex și, din cauza supărării, s-a îmbolnăvit, nu a durat mult și a murit. Izabel s-a simțit vinovată de moartea mamei sale și a renunțat la coroană, părăsindu-l pe Mex. Într-o seară, Izabel o visă pe mama sa care îi vorbea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
obiceiurile și se amestecase cu gloata, chiar dacă membrii ei nu binevoiseră să coboare din limuzina parcată mai la o parte. Am privit-o cum le ține piept. Mușcîndu-și buzele ca să-și controleze vocea. Cea născută la Lands’en Înțelegea adînca supărare a fiecăruia. Descendenta familiei Kermeur plîngea moartea fratelui ei. OPJ voia să știe cine Îl ucisese. Și cine făcuse să curgă sînge pe menhir, trezind Într-un mod atît de macabru durerosul trecut al insulei. Îmi imaginasem totul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu se întîmple. Parcă ar fi preferat Arus să nu-l fi întîlnit pe Lupino în dimineața aceea cețoasă. Hotărîrea pe care era constrîns s-o ia acum era una dureroasă și, de bună seamă, urma să dea naștere altor supărări. Și Arus trebui să cîntărească pe îndelete care variantă urma să aducă, pe termen lung, mai multe beneficii haitei sale. Pe de o parte, Lupino putea să rămînă. Puiandrul era clădit dintr-un material de mare calitate; nimic și nimeni
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]