3,733 matches
-
dat din umeri și a-ntins mîinile cu palmele la vedere. - Ce bani? Despre ce vorbești? - Știi al dracului de bine despre ce vorbesc! Erai cu mîna la mine-n buzunar. Roy a-ntins mîinile din nou, cu un aer surprins și indignat. - Hei, despre ce vorbești? Habar n-am de banii tăi. - Te-am văzut pe linia asta-n fiecare seară. Ăsta e traseul tău obișnuit. S-a-ntors și a arătat spre mine. - Și acesta de-acolo e partenerul tău. Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
eforul tuturor spitalelor din București. Convenția de la Haga se opune“. „Și totuși o vor face, îmi zise. Nu se uită la nimic.“ „Dar de ce m-ai prevenit?“ „Pentru bagaje.“ Nu înțelegeam. Într un suflet, alergai la Eforie. [Costache nu păru surprins.]( Ediția a II-a, 1996, pp. 24-25. ) „Mă așteptam, îmi spuse, dar bine ai făcut să vii.“ Își aranjă îndată pe cât putu administrația și dispunerea celor 2 000 000 lei din casa Eforiei. De la dânsul, pe fugă, la Crăsnaru și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și pe Furnica-Hărnicuța. A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare și îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!” Vulpișor se uită la el, parcă surprins, dar îi zâmbi și el și-l întreba ce mai face, apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. Mai tarziu, în aceeași zi, se apropie de casă Riței-Veverița, si o întreba dacă nu vrea să-o ajute să
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ministerial, numit Teoreanu. Revista, apărută prin hărnicia ilustrului Valeriu Rusu, îmi oferă o surpriză emoționantă, de parcă aș fi întâlnit un vechi prieten; acest sentiment l-am avut văzând primul număr al revistei Symposion... Îmi amintesc foarte bine când am văzut, surprins, primul număr din Symposion, în primăvara anului 1972. Prima impresie a fost modestia (ca să nu spun sărăcia, adică o impresie nițel penibilă) Symposionului primar. Eram cu toții, pe atunci, săraci, studenții în special. Săraci, dar Symposionul mi s-a părut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pro nunțat fără grabă, rotunjind liniștit fiecare cuvânt, următoarea frază: — Așa ceva nu se cuvenea să spuneți, tovarășe Ceaușescu, așa ceva am auzit de prea multe ori în anii ’50. Și s-a așezat, cu aceeași lentoare, desfășurând mișcarea în sens invers. Surprinși, ca și Ceaușescu, de nemaipomenita cutezanță, am așteptat într-o grea tăcere reacția acestuia, care a survenit numai după câteva lungi secunde. Era o capitulare: — Oricum, trebuie mai multă responsabilitate, nu se poate să apară orice... Un efect, poate, al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atunci om tânăr, negustor de puțină vreme pe picioare proprii, s-a văzut într-o zi acostat de un copil care-i cerea să-l angajeze băiat de alergătură. Îi murise tatăl și trebuia să-și facă singur un rost. Surprins, patronul i-a pretins micului ofertant să vină cu maică-sa, să poată vorbi cu ea, ceea ce el a și făcut după ce cu greu a convins-o că nu era prea crud pentru a fi dat la stăpân. Teodor Manea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a fost surpriză pentru mine răbufnirea nervoasă a adversarilor de la sfârșitul jocului. Probabil că e o metodă nouă pe care eu nu-am învățat-o și trebuie să mă pun la punct cu astfel de practici, ca să nu mai fiu surprins.” În ceea ce privește jocul, Costel Enache a afirmat: “Sigur că și starea terenului a afectat jocul, a fost un meci în care echipa care a marcat prima a și câștigat, așa cum eram convins că se va întâmpla. Din păcate, cei care au
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
neputință să continui fără a-mi stâlci cu desăvârșire novela. Atunci Maiorescu, care era singurul bun cetitor în "Junimea" pănă la venirea lui Eminescu, îmi luă manuscriptul din mână și urmă lectura mai departe. Când îl auzii, rămăsei eu însumi surprins. Parcă ascultam lucrarea altuia, așa de bine nuanțate și bine subliniate ieșeau toate frazele din gura lui. Pas mal!108, observă Cornea. Taci din gură, îl întrerupse Pogor, observațiile se fac la sfârșit! Dar de ce înainta lectura, de ce tăcerea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
propriu. Am tăcut și am surâs. Ajuns la Brașov, preotul, pregătindu-se să se scoboare din tren, îmi întinsă mâna și îmi zise: Să mă norocesc cu numele d-voastră! Nicolai Gane, îi răspunsei eu. Atunci el rămase un moment surprins, se înroși și declară că cuvintele sale trebuie să le cred sincere, deoarece el nu știa că le adresase tocmai persoanei cu pricina. Altă dată am primit de la o călugăriță din monastirea Varaticul o perină de mătasă împodobită cu flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e un termen depreciativ. Și, în afară de asta, cum îmi permit eu să compar magazinul cu o tavernă ordinară? Păi, ce, așa e magazinul lor? O chițimie? Au fost extrem de surprinși că am reușit să le redau cu exactitate limbajul, reproducând unele expresii mai pitorești. Au tras concluzia că i-am înregistrat, am folosit tehnici de urmărire sofisticate. Nu au putut accepta că sunt previzibili. Că pot fi citiți. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
enigma nevirării sumei, explicându-mi că adresa trimisă s-a datorat prezenței echipei de control a Curții de Conturi În instituție, dar că se va ocupa el de virarea cât mai rapidă a banilor În contul editurii. Am fost plăcut surprins să aflu că e nelipsit de la Liturghie și m-a chestionat În amănunt despre viața din mănăstire și adaptarea mea acolo. Revenit acasă pe la 18, am degustat fasolea bătută oferită de nora mea, iar acum Încerc să văd ce mai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Apoi ceata urmăritorilor se pierde pe urmele celui aflat singur și în primejdie, se pierde undeva în înalt, după un vîrf al muntelui. Se lasă tăcerea, iar eu înclin să cred că scena violentă s-a încheiat. Sunt mai degrabă surprins decât speriat de urmărirea la care fusesem martor. Curând, trăiesc și epilogul acestei întâmplări: abia mă întorsesem în adăpost, când aud iarăși zgomote ciudate. Ies și înaintea privirii mele apare doar cel care, cu puțin timp în urmă, fusese în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
strălucitoare. Zborul nu durează prea mult. Ajungem undeva pe malul înalt și stâncos al unei mări cu valuri înspumate. Lazarus strigă: -Truman, Truman! Cel chemat aude și își face apariția tot în zbor: este o pasăre, dar nu mă arăt surprins, am învățat să-mi controlez emoțiile. Îngerul face prezentările: -El e Truman, condorul care vorbește. Iar el e Veniamin, copilul care se ridică la cer. Din clipa aceea, Truman, prietenul lui Lazarus, devine și prietenul meu. Toți trei ne înțelegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dinadinsul prilej de harță cu Lazarus și-l găsesc: -Fie cum spui, am să trăiesc mai departe cu aceste vise care sunt, de fapt, doar coșmaruri, dar atunci de ce nu visez tot, de ce visez selectiv? Îngerul are un aer sincer surprins: -Ce vrei să zici? -Vreau să zic, într-adevăr, ceva anume: eu și Truman am pus la cale un mod de a-i avertiza pe cei de jos, de a le semnala, băgați de seamă, drumul pe care pășiți este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
serviciu era domnul Pârvulescu, care preda latina. Bine că s-a nimerit el, a gândit Biță, o să mă creadă, fiindcă mereu scapă și ne pomenește la ore despre Dumnezeu... Domnul Pârvulescu l-a privit pe băiat fără să se arate surprins sau deranjat de brusca și ciudata lui apariție. Biță încerca să-i explice ceva, dar nu reușea din pricina emoției și a efortului fizic epuizant. -Liniștește-te, trage adânc aer în piept, bea un pahar cu apă, așază-te pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe toți, moși și babe, tineri și tinere, cucoane între două vârste și șahiști care jucau table, și m-am ales cu aceeași privire contrariată. Dacă le ceream contul din bancă sau cheile de la mașină, n-ar fi fost mai surprinși. Cu un pix poți să scoți ochii la oameni, să scormonești într-un mușuroi de furnici, să înțepi în fund domnișoarele când e înghesuială în metrou, și alte treburi ciudate. Însă nouăzeci și nouă la sută dintre locuitorii întregi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sînt cel care am fost cîndva. Toată această perindare prin „America noastră cu A mare“ m-a schimbat mai mult decît credeam. În orice manual de fotografie, veți găsi la un moment dat imaginea izbitor de limpede a unui peisaj, surprinsă, după toate aparențele, noaptea, la lumina lunii pline. Secretul din spatele acestei priveliști magice a „Întunericului de la amiază“ este dezvăluit, de obicei, În textul care o Însoțește. Cititorii acestei cărți nu vor ști prea multe despre sensibilitatea retinei mele - pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a II-a. Am ajuns În Santiago Într-o duminică și prima măsură pe care am luat-o a fost să mergem direct la atelierul lui Austin. Aveam la noi o scrisoare de recomandare către proprietar, dar am fost neplăcut surprinși să descoperim că era Închis. L-am convins, pînă la urmă, pe portar să ne țină motocicleta, apoi ne-am dus să ne plătim prețul călătoriei cu sudoarea frunții. Munca noastră de cîrcași a avut mai multe etape: prima, deosebit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am făcut gimnastica... Între timp, Mihai își terminase conversația și mă căuta prin ștrand. Eu, la rândul meu, am făcut un înconjur și, dintr odată, i-am căzut în spate. L-am strâns cu putere în brațe. A rămas puțin surprins. Ne-am întins pe gazon și am stat de vorbă despre muzică, despre operă... Apoi am făcut baie. Ne fugăream prin apă, ne apropiam unul de celălalt, ne depărtam în grabă - și așa de mai multe ori. Ne-am și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cheamă Floare, iar pruncul tău s-a născut de Florii, așa că m-am gândit să-i fiu eu nașă de botez și să-i punem numele de Florin. Botezul să fie după slujba de mâine. Ce zici? Bine-i așa? Surprinsă și foarte bucuroasă, mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești! Ce femeie bună ești tu, nană Floare! Îți mulțumesc, îți mulțumesc din toată inima! Așa că frățiorul nostru a fost botezat Florin, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii prag Vise liniștite Dormi ușor, ușor Clipele tăcute Se opresc din zbor Fruntea să-ți sărute." ("Cîntec de leagăn" după F. Schubert) Surprinsă și copleșită de o emoție nestăpânită, mama ne-a cuprins în privirea ei iubitoare ca pe cea mai de preț comoară murmurând în lacrimi: Unde ești Vasilică, dragul meu, copiii ăștia au nevoie de tine, cum ne vom descurca? Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curs de suplinit, un loc în administrație, o bursă de doctorat. Mă gândesc la Geneva și la viața atât de liberă pe care o duceam în acest oraș. "Unicele paradisuri sunt acelea pe care le-am pierdut" (Camus). Imagine bucureșteană, surprinsă și pusă acum pe hârtie: mă întorc în week-end de la cazarmă. În tramvai, studiez mâna unui "semi-marginal" (vagabond, dar nu foarte...), neras, impregnat cu miros de băutură și țigări proaste: extrem de fină, cu unghii îngrijite, degete lungi, neobișnuite cu munca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
apăsarea ei. Tresar puternic. O voce pronunță cu puternic accent moldovenesc, regiunea Galați (da, pot identifica și regiunea, doar am trăit acolo cinci ani de zile) spune hotărât: Acuma' hai sâ-ți arât șî orașu medieval, acelia mai vechi. Mă întorc surprins, ca un spion în teritoriu inamic, care cade în capcană surprins de testul lingvistic. Un cuplu de tineri, în jur de 20-25 de ani. Ea poartă pe umăr o cameră video enormă, vintage, așa cum existau pe la începutul anilor ´90. Începe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ce-și găsește sursa în gândirea politică a guvernului român. Bucureștii au devenit în ultimii ani punctul de plecare al unei noi evanghelii politice, care capătă pe zi ce trece însemnătate de necontestat și audiție atentă, dar și un pic surprinsă, în cercurile mondiale.“ (Tribuna României, 15 august 1973) „Ca să rezum la maximum, ideea cărții este următoarea: dacă fostele guverne ale României, dinainte de război, ar fi realizat măcar 25 la sută din ceea ce s-a făcut de la război încoace, România ar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
orgoliului ,,savanților” care trebuiau să aibă răspuns la orice, aceste fenomene erau de obicei negate. Revin la colegul Costi Ionescu, care într-o zi mă întreabă: ,,Mărine, ce înțelegi tu prin omul astral ?” — Ce să înțeleg, i-am răspuns eu surprins și nesigur, un om care are legătură cu astrele, un fel de astronaut. Dar simțeam că m-a pus în încurcătură, că nu știam să răspund. — Omul astral se referă la cu totul altceva, mi-a spus el. Mai apoi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]