3,688 matches
-
Născut în 1918, El se numește: Nicolae Ceaușescu. Trebuie să fi fost O lumină atunci, Un curcubeu în culori - trei: A sângelui, a grâului, a cerului. Se roti peste sat, marginea sa De vis punând-o Aproape de ochii lui, de tâmpla lui, De inima sa care șoptea un cântec. Arcul acela trecu maiestuos și înalt Carpații, Învălui ape și gânduri, lăsându-și temelia pe miriștea vie, în loc binecuvântat, sacru nouă: Alba-Iulia! Născut în anul Unirii, revoluționar român, comunist român, de-o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
îmbrăcat cu țoale fine. L-am salutat, i-am zâmbit, i-am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și mi-a răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la ora 7.30 te aștept la spital, cu pijama, papuci și periuță. — Dar nu am nevoie de internare. Și, pentru că omul se îndrepta să-mi deschidă ușa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aduc aminte de chipul roșu și vocea tremurată a prietenei surorii mele, povestindu-i cum a trebuit să stea la rând pe culoar, în fața cabinetului medical. După vreo jumătate de oră de așteptat, timp în care sângele îi bubuia la tâmple tot mai tare, văzând că două dintre colegele sale nici nu voiseră să le spună ce se întâmplase înăuntru și că o tuliseră la goană pe scări, aceasta și-a luat inima în dinți și a șters-o acasă, pretextând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
duce la rezultate economice mai mult decât spectaculoase, în loc să fie păstrată așa cum era, oamenilor satului urmând a li se distribui periodic, printr-o asociere cinstită, uzufructul activității lor pe baza unor criterii înțelept stabilite de specialiști în bună conlucrare cu tâmplele albe de bună credință ale comuntății, ceapiștii s-au repezit să rupă fiecare halca cea mai mare ca să șio care acasă, fără ca vreunul să se întrebe: -«Și mâine, la primăvară, anul viitor ce vom mai împărți?». Au făcut așa dar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în ea“, de parcă aș fi intrat cu totul, ca în povestirea din O mie și una de nopți cu femeia gigantică. Dar există, oare, expresii mai fericite ? „Să o pătrund“ sună și mai ridicol (mă și văd cu degetul la tîmplă, pătrunzînd adevărurile lumii acesteia). Limbajul științific gen „penisul meu i-a penetrat vaginul“ mi se pare mai vulgar chiar decît „mi-am băgat pula în ea“. Iar „mi-am băgat pula în ea“ nu are nici o legătură cu situația în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îl așteaptă o nouă zi de muncă. Dirigintele „Domnu’ diriginte”, este apelativul onorant cu care se adresează foștii elevi celui care le-a călăuzit pașii, ca părinte spiritual, în perioada școlarității adolescentine, deși foștii ucenici se află acum la vârsta tâmplelor argintii, a deplinei maturități fizice și intelectuale, cu răspunderi profesionale, sociale și familiale. În angrenajul microsocial al școlii, dirigintele este un pinion cu important rol formativ educativ. El păstorește o clasă de elevi, o organizează ca microgrup social, îi orientează
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
volume de critică: Fantezii critice (Iași, Junimea, 1983), Portret al criticului în tinerețe (București, Cartea Românească, 1984) și Exerciții de îndoială (Iași, 1999), precum și a două volume de versuri: La Belle Époque (Iași, Junimea, 1999) și Domnișoara cu nefericirea la tâmplă (Iași, 2002). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii teatrale din România - UNITER. Între 1996-2002 a fost consilier în Consiliul municipal Iași, șef al Comisiei pentru Cultură. La 12 octombrie 1990 a fost printre inițiatorii constituirii
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
să mascheze ceva, ceva ce numai ea putea ști și bănui? Borboane de sudoare îi invadaseră fruntea. Câte avea să-i spună încă și nu o făcuse... Gândurile i se învălmășeau amestecându-se ca o claie de fân. O dureau tâmplele. Probabil că atunci când își ținea copilul în brațe își amintea mereu de ea. În cele din urmă, Carlina își aminti că uneori el o încânta cu flori, buchete mari, în special gladiole roz pe care i le punea în brațe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochilor ei se întâlniră și se topiră precum se topește roua unei dimineți în arșița soarelui, sau spuma unei mări în amurgul serii. Duse un deget ușor de pe buzele lui pe buzele ei, după ce îl sărută, apoi se aplecă aproape de tâmpla ei șoptindu-i la ureche : „Te iubesc! Te iubesc așa de mult... cum nu am iubit vreodată! N-ai să mai pleci niciodată, nicăieri de aici. Ai să stai cu mine toată viața.Vom avea copii, iar când vom fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lovea acolo unde mai lovise de atâtea ori. Când îl văzuse că apare după atâta așteptare, când era gata să se întoarcă acasă, simți prin trupul ei acei fiori de gheață care îi cunoștea iar o sudoare rece îi năpădi tâmplele. - La ce m-ai chemat să vin la tine? Să văd cât de nemernic ești? - Te-am așteptat! Am venit după tine, înțelege! - Cum m-ai așteptat? Uitându-mă într-o stație de autobuz? - Am stat aseară până târziu și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar fi putut dormi în circumstanțele de față? Îl așteptase toată noaptea de pe undeva să apară. Așternutul era vechi și șifonat demult. Nu îndrăznise să se facă mai comodă, capul și-l simțea ca prins într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor și se întreba ce căuta ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea, caraghios... Toate amintirile cu el îi bâzâiau prin creier aidoma unei insecte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rolul frumoasei Zarada (gafa este a machiajului, care-o lasă cu mult păr sus și deloc jos adică invers decât în anii 40), dar este chinuită cu replici pe care nimeni nu le-ar rosti decât cu pistolul contractului la tâmplă. (Ca să compenseze, în anii 70 e mută și încape într-o cutie.) Numai cu două-trei gloanțe însă nu poți ciurui spectatorul timp de aproape două ore, în care personajele mai mult vorbesc, acțiunea mai mult stă, iar când se mișcă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
seama singur), jocul actoricesc comic, naivitatile regizorale etc. sunt gata sa fiu omorat in bataie (de ALS, eventual de nae caranfil, de gorzo la the next appointment)... Ce e de făcut ? E limpede că nu se pune problema pistolului la tâmplă pentru a convinge un tânăr cinefil de ce un Griffith trebuie văzut. Sunt de acord și că este vorba, evident, despre o altă sensibilitate, despre un alt ritm și despre lucruri care, întrucât au fost exprimate altfel de atunci încoace mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dimpotrivă totul părea stingere, scădere. Eu voiam o creștere, o înălțare, ceva imaculat, o lege, un frig aspru dar un aer limpede. În loc de aceste vorbe frumoase, palmele mele umede, sudoarea năclăind părul. Nu mă puteam mișcă de la fereastra, sângele urca, tâmplele mi se desfăceau încet : puteam să și glumesc : poate, în sfârșit, voi pătrunde << înăuntru >>”. Naratorul, Viziru, confundă realitatea imaginației cu visul și poartă dialoguri aparente cu personaje cum ar fi Antipa. Cu acesta ar avea un contract. Personajul îi da
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
realizarea de performanțe culturale, de la „asigurarea unei fiziologii normale”, cu un regim normal al meselor zilnice, până la gimnastică, plimbări etc., atenționând că nerespectarea acestor reguli poate obstacula evoluția spirituală, producând semnale de alarmă: „senzația unui gol în cap, vâjâiala în tâmple, dureri care se localizează rând pe rând în diferite regiuni ale capului, senzația de durere în spinare etc.” (Igienă, în nr. 48/ 13 mai 1972, p. 5). Găsește că metoda cea mai bună de comportament este „asolamentul” (termen adaptat de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să aspiri, să te convingi că n-ai nimerit în vreun vas de sînge... Și tu nu aspirai?! De unde? Mi-a spus sora de la dispensar zilele trecute, cînd am făcut niște vitamine. Ion începe să transpire, își freacă un timp tîmplele, se șterge îndelung cu batista pe gît, apoi își aprinde o altă țigară. Ce mai știi de-acasă? mă întreabă. Tata a vrut o pereche de cizme de cauciuc, numărul cel mai mare. I-am făcut un pachet. I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că este colega mea... Ce, credeai că n-o să-mi spună? Proastă părere mai aveți voi, bărbații, despre noi, femeile. Ce pretenții mai putem avea de la alții, cînd tineri cu studii superioare absolvenți ai Universității! se poartă astfel?!... Îmi aud tîmplele zvîcnind puternic, îmi simt obrajii cum îmi ard și nu-mi doresc decît să ies din acest birou, să fug cît mai departe. Altfel, dacă mai întîrzii o clipă, voi crăpa de rușine. Mă trezesc pe scara de serviciu, așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
atragă atenția că are cu ce mă sfîșia, mai repede și fără să se complice în mărunțișuri ca fosta ei prietenă. Spune-mi drept, te-ai speriat c-am să fac ce-mi cere, nu-i așa? mă întreabă, lăsîndu-și tîmpla pe brațul drept, întins pe pernă. Văd că nici acum nu ți-ai revenit... Zău, așa cum stai, mă faci să mă gîndesc la un biet iepuraș, istovit de goană, ghemuit într-un colț... Cred că ai inima cît un purice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un biet iepuraș, istovit de goană, ghemuit într-un colț... Cred că ai inima cît un purice... Rîde încet, își rotește capul pe pernă, rămîne cu fața în sus și privește tavanul, continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd. Simt cum privirea mi se înfierbîntă, plimbîndu-se lacomă peste trupul ei. Ce-ai zice, doamnă Cristina, dacă ai descoperi că iepurașul e lup? o întreb eu în gînd. Mîine, dacă nu ne întîlneam, i-ai fi trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
De ce să...?!..." "La dracu!... Trebuie să fac ce mi-am propus! M-am săturat să fiu corect și principial!... Trebuie să-mi spăl într-un fel palmele primite azi..." Îmi opresc mîna stîngă, cu degetele desfăcute în părul ei la tîmplă. Încet, fără grabă, dar cu siguranță, trec mîna dreaptă dincolo de mijlocul ei, sprijinind-o de pat; îi privesc obrazul un timp să-i văd reacția, dar ea încă mai visează la anii studenției un zîmbet calm, de adolescentă, sub care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Sînt scoase cîteva cărți dintr-un raft, Graur începe să înșire formule din teoria gazelor reale, Lupu și Brăduț caută prin cărți unele amănunte, în timp ce Luchian iese din birou fredonînd o arie, trecîndu-și din mers degetele prin părul argintiu la tîmple; se întoarce după cîteva minute cu o mașină electronică de calcul sub braț. Pune mașina în priză și se așază lîngă Graur. Să-i dăm bice, că-i timpul scump, surîde el, așteptînd să-i dicteze Graur primele calcule. Documentația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
păcat să rămînă vreunuia care să le vîndă ori să le țină ca mobilă. Și să nu duci flori prea multor femei, c-ai s-ajungi ca mine, singur... Îmi strînge mîna, apoi își netezește părul alb, destul de bogat la tîmple și se uită în sus, spre stele. Anele mele or fi acum acolo, sus, mai ales una, toți îi ziceau Lia-ciocîrlia, dar tot Ana o chema... Se dădea în vînt după băieți tineri ca mine, care știau să ofere un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă apropii de ea. Ridic încet brațele, îmi trec vîrful degetelor peste umerii obrajilor ei, rămîn o clipă nemișcat, în speranța că va deschide ochii, dar pentru că ea continuă să stea în așteptare, cu ochii închiși, îmi plimb degetele peste tîmplele ei și-i cuprind buclele între palme. Bine-ai venit, Teona!... îi șoptesc. Ea deschide ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-mă să mă regăsesc renăscut în seninul care mă învăluie, sorbindu-mă, împlinindu-mi rațiunea de a fi... implicîndu-mă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de care lumea creștină nu-i cruță nici- odată” <endnote id="(125, p. 156)"/>. Cam tot atunci, În 1840, descriindu-l pe evreul din Iași, scriitorul român Alecu Russo vorbește și el despre „cei doi zulufi indispensabili, coborând În lungul tâmplelor și Încurcându-se de obicei Într-o barbă, pe care niciodată n-o rade” <endnote id="(366)"/>. La rândul său, Ion Ghica descrie un „ovrei muscălit”, cu „obrazul numai mustăți și favorite dese, albe și zbârlite” <endnote id="(824, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bine îmbrăcați își aruncă priviri tot mai arzătoare la serate literare, pe terenuri de crichet și în săli de bal, se despart într-o haltă de diligență în timp ce copacii se despoaie melancolic în jurul lor și se reîntîlnesc peste ani, cînd tîmplele li s-au albit, dar flăcările din ochi nu li s-au stins. Probabil că n-ar trebui să fiu atît de dur ; e o romanță OK. Atîta doar că n-are nici o legătură cu Jane Austen. Ce-i drept
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]