6,881 matches
-
În alte fantezii câmpul poetic e traversat de figuri himerice, fiecare rostindu-și monologul de identificare, într-un ton de sfârșeală armonioasă și parfumată. Apar metafore revelatoare - „Tăcerea e un lac albastru pe care tainele se-avântă,/ Plutind ca lebede tăcute”, „Singurătatea e-o grădină în care zboară reverii”, iar muzicii i se recunoaște o putere divină: când sună o vioară, „plouă pe suflete foc izbucnit din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când volutele tânguioase ale unui
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
romanescă a lui Ș. existența are ritmuri trepidante, care erodează energiile și, în atari condiții, refugiul în meditație, în trecătoare și iluzorii idile înseamnă doar soluții de moment, paleative ale unui parcurs plin de neprevăzut. Un roman interesant este Râul tăcut (1999), unde, dincolo de trama polițistă (într-o banală localitate provincială, un procuror vine să ancheteze uciderea unei fete bătrâne), există o structurare alegorică de profunzime a imaginarului privind condiția umană, pusă într-o lumină înduioșat ironică. SCRIERI: Aventurile tezaurului Cloșca
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
La noapte, cotidianul, I, București, 1985, II, Buzău, 1999; După anchetă, București, 1986; Adio cu nopțile de unul singur, București, 1987; Drumul prin pădure, București, 1989; Moartea lui Odobescu, Buzău, 1997; „O scrisoare pierdută” și evenimentul zilei, Galați, 1998; Râul tăcut, București, 1999; Tezaurul de la Pietroasa. Impactul cultural-istoric, Buzău, 2001. Repere bibliografice: Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 122-123; Cenaclul literar „V. Voiculescu”, Buzău, 1987, passim; George Pruteanu, Iubirea între mister și kitsch, CL, 1988, 10; Constant Călinescu, Dincolo de
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
de limbi moarte, îi va transmite odraslei sale cinstea lui păguboasă, un buletin de identitate morală ce nu poate decât să îl dezarmeze în fața lichelelor triumfătoare. Iar în Cimex lectularia, surparea, implozia sunt ale lumii înseși, pradă a unui inamic tăcut și cumplit care își ocupă lent teritoriul, ia, treptat, universul în posesie: ploșnițele. Bivolițele și Șoarecele B, poate cele mai bune proze scrise de S., își datorează excelența unei structurări bipolare. Există un nivel la care personajele se mișcă, se
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Augustin vorbește despre tatăl său, ce nutrea sentimente păgîne și se botezase doar cu puțin înaintea morții, ori pasionata tenacitate cu care se căznește să-i facă pe fiul lui Romanianus și pe Romanianus însuși să urmeze calea ascetică - și tăcuta indiferență cu care, după nereușita tentativă, îi va îndepărta pe cei doi.” Dar, adoptînd asemenea principii, cu greu ar fi putut să-și continue profesia de retor și să rămînă în Italia; așadar, s-a întors în Africa împreună cu mama
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spate rîde cu gura lui de roată dărîmată. Cînd lunecă el, eu aproape mă prăbușesc de n-ar fi ușa, gunoi de lemn, un fel de echilibru. Mergem încet spre cine știe unde. Cînd trecem pe la-ncrucișări de uliți, ne scoatem pălăriile tăcuți și ascultăm - plesnește soarta lumii. Apoi nu-l mai întreb; știu eu pe unde să apuc și printre pomi înguști înclinăm ușa ca să putem pătrunde mai departe. Cad picuri mari de ploaie de pe frunze cum le clintim crengile-n mers
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
roată de car în stare foarte rea. Tentația e mare de a vedea în celălalt, pur și simplu, un dublu al eului. Nu însă un călău - un gest creștinesc îi unește: Când trecem Pe la-ncrucișări de uliți, Ne scoatem pălăriile tăcuți. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi e o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
numai mie, tare greu, stânjenitor și fiecare se gândește dacă n-o să-i cadă și lui ceva în cap de pe acolo și să n-o pățească și el. Asta e, în loc ca într-o vreme atât de primejdioasă să stăm tăcuți, noi organizăm dueluri și așa dacă acolo-s Gloanțe, și aici sunt Gloanțe (deși fără gloanțe)."-p. 85. Prin verva parodică, prin energia cu care discreditează poncifele și șabloanele, prin abordarea unei problematici mereu actuale, cartea lui Witold Gombrowicz poate
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
2016. Pe un mal argintiu, printre stânci de granit, Unde marea îngână glas de vânt speriat, Flori de umbră răsar dintr-un dor chinuit, Iar spre margini de timp un vapor a plecat. Lângă lacrimi a nins și prin cuibul tăcut O-nserare a plâns peste-un ram de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecut Și pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris. Vin cocori înapoi, însă tu ești departe, La un pol de abis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
mult Pe un mal argintiu, printre stânci de granit,Unde marea îngână glas de vânt speriat,Flori de umbră răsar dintr-un dor chinuit,Iar spre margini de timp un vapor a plecat.Lângă lacrimi a nins și prin cuibul tăcutO-nserare a plâns peste-un ram de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecutși pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris.Vin cocori înapoi, însă tu ești departe,La un pol de abis teama strânge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
urmat-o pas cu pas, precum un câine credincios. Și-a propus să îl uite. El nu a voit să moară. E străveziu și delicat ca dantela croșetată de mama ei, cea cu ochii veșnic triști, buzele strânse și întotdeauna tăcută. Praful s-a așternut peste visul Elei, peste ceea ce ar fi trebuit să fie, dar nu a fost niciodată. -Ce să fi fost??? A uitat și visul, a uitat și Ela. Știe doar că el există acolo, pe undeva, în
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
urmat-o pas cu pas, precum un câine credincios. Și-a propus să îl uite. El nu a voit să moară. E străveziu și delicat ca dantela croșetată de mama ei, cea cu ochii veșnic triști, buzele strânse și întotdeauna tăcută.Praful s-a așternut peste visul Elei, peste ceea ce ar fi trebuit să fie, dar nu a fost niciodată.-Ce să fi fost???A uitat și visul, a uitat și Ela. Știe doar că el există acolo, pe undeva, în
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
PLÂNGI, MI-A ZIS DUMNEZEU, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017. nu-mi aduc prea bine aminte zâmbetul lui și nici ultimele îmbrățișări știu doar că pe întunericul din noapte scrijeleam cu unghiile - TATA tăcut de sub umbra rămasă undeva în timp mă privea Dumnezeu de parcă nu s-ar fi întâmplat mai nimic până în ziua în care mi-a șoptit întoarce-te în lumină și în zborul de pasăre niciodată în umbrele care nu se văd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
au inteligență, dar puțină și fără evidență. • Când omul se frânge și creierul se stinge. • Nimeni nu poate da omului ceea ce își dă sieși, prin efortul lui. • Am putea trăi mereu în pace, dacă tunurile ar tace. • Sentimentele-s foarte tăcute, uitând că nu pentru asta sunt făcute. • Minciuna ar trebui să aibă vize de călătorie, nu să umble brambura pe unde-i vine. • În fond ești un soldat al vieții; stat în post, îți faci un rost, în final zâmbești
GÂNDURI REBELE (28) – AFORISME (11) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381305_a_382634]
-
pe măsură ce copilul se obișnuia cu sarcina, cadrul era schimbat (se foloseau situații diverse, activitatea rămânând aceeași). 4. Activități pentru crearea unui mediu de lucru stimulativ: a) mediul de Învățare: un copil cu autism trebuie să Înceapă munca Într-un mediu tăcut și fără altceva care sa-i distragă atenția; oricum lumea reală nu este una sterilă, iar o clasă de copii poate fi foarte gălăgioasă; de aceea, copilul autist trebuie introdus treptat Într-un mediu de Învățare. O modalitate este aceea
PROGRAM DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT PENTRU UN ELEV CU AUTISM. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Margareta BĂRCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2174]
-
băiețelul care s-a născut în mijlocu' dezastrului". Și firește nu lipsea nici indiciul că data de treizeci îmi va da și mie ocazia să-mi sărbătoresc a cincizecea aniversare, chiar dacă în această zi programul prevedea o oră de comemorare tăcută. Sigur că înainte de momentul scufundării, dar și în ziua de după, vor fi existat mai multe nașteri, dar, cu excepția unei singure persoane născute pe douăzeci și nouă, nu mai era de față în Damp nimeni de aceeași vârstă cu mine. Stăteau
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
aspru, măreț fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un Univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
a eliminat semnul „absenței sexului” din preajma istoriografiei (o absență ce însemna, de fapt, dominanța masculinului) și a plasat sexul („genul”) lângă celelalte categorii - popor, clasă, meserie etc. - cu care operau învățații. Luptând cu puținătatea informațiilor („privatul” feminin a fost, îndeobște, tăcut, mai cu seamă alături de gălăgiosul și orgoliosul masculin „public”, suveran într-un „mediu androcentric”7) și încercând să ajungă la un adevăr mai mereu disimulat („nu trebuie să ne lăsăm înșelați, noi istoricii, de ceea ce spun izvoarele scrise” - nota prudent
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin intermediul unui ucigaș notoriu, Ghinea căpitanul, care-i îndeplinea ordinele (și, probabil, al altor interpuși: „pen mijlocul unor léși”), în dispariția lui Gheorghe Duca. Tot de numele lui Șerban Cantacuzino sunt legate și „întâmplările” stranii istorisite de Neculce (niște „ucideri tăcute”) în legătură cu Gavriliță Costachi, hatmanul (a fost căsătorit întâi cu o fiică a lui Caracaș, apoi cu Tudorica, fiica hatmanului Iancu Costin - i-a fost, deci, cumnat lui Miron Costin -, și, în fine, cu Vasilica, fiica marelui sluger Gavril Palade 112
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care, prin distanța pe care o pune Între el și ceilalți, este ocolit sau refuzat În mod deschis de către aceștia. El este și rămâne absolut singur În egofilia sa, antipatizat și lipsit de prieteni. Modestul, dimpotrivă, este persoana discretă, rezervată, tăcută, care nu face caz de calitățile, acțiunile și succesele sale. Această rezervă face ca persoana modestă să treacă adesea neobservată sau să atragă respectul celorlalți. Modestul Își reprimă orice tendințe egofile, preferând sau lăsându-i pe ceilalți, indiferent de valoarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
factură orientală, fie că avem de-a face cu un eroism exterior, de factură combativă, caracteristic mentalității și culturii occidentale. În cazul acesta, se disting două atitudini psihologice și morale net individualizate: aă o atitudine de opoziție pasivă, de Îndurare tăcută, percepută ca o experiență de trăire interioară a răului; bă o atitudine de opoziție activă, de respingere și refuz, care se manifestă ca o luptă sau ca o confruntare exterioară directă cu răul. Toate Încercările de a evita sau de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
contribuie, în mare măsură, surprinderea unor gesturi tipic rustice, de obicei legate de ocupații pașnice, gospodărești. Dacă în cele dintâi nuvele caracterele sunt liniare, cu timpul ele evoluează, personajele căpătând o viață sufletească mai complicată. Predilecția merge spre oameni discreți, tăcuți, care nu își dezvăluie adevărata fire decât după mult timp. Protagoniștii sunt dominați de un puternic rigorism moral. Ei au mândria obârșiei rurale, cu care chiar se fălesc. Nuvelistul preferă dilemele morale, urmărindu-le în momente decisive, surprinse cu finețe
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
că exact ceea ce credea Guénon - și nu oricum, ci tocmai În formularea ulterioară a lui Eliade - despre declinul lumii moderne și rebalansarea ei prin contactul cu un „centru spiritual asiatic” apare ca atare În jurnalul la Zerlendi 2. Seriozitatea modelului - tăcut și solemn- e spartă de manipularea retorică. Dan Petrescu menționează cum, În 1926, „Ïambhala ar fi salutat noua republică” sovietică! După tiparul, firește, al videi fraternizări Între popoarele omului nou3. „De unde se vede că bună parte din ceea ce luăm noi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
zarea fierbe ca mustul/ Și întreaga lume are febre”. Uneori ochiul interior privește în trecut, spre timpuri voievodale, dar și spre altele, mai îndepărtate, în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre veacurile în care strămoșii poetei „plecau [...] în toamnele tăcute, / Cu turme și ciubare / Prin burguri cu grofi aprigi și târguieli amare / La Lipsca și Trieste, la Viena, Amsterdam”. Pe orizontală, adică geografic, contemplația se deplasează de pe meleagurile autohtone tocmai spre Vestul îndepărtat american, încât, într-un ciclu al volumului
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]