4,810 matches
-
din România 2.638,79 12. Uniunea Culturală a Rutenilor din România 1.614,43 13. Uniunea Democrată Turcă din România 4.088,12 14. Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România 3.716,50 15. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România 4.392,75 16. Uniunea Elenă din România 4.071,30 17. Uniunea Polonezilor din România 2.750,84 18. Uniunea Sârbilor din România 4.167,30 19. Uniunea Ucrainenilor din România 7.459,74 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────── TOTAL 105
HOTĂRÂRE nr. 58 din 10 februarie 2016 (*actualizată*) pentru aprobarea modului de repartizare şi de utilizare a sumelor prevăzute la lit. a) şi b) din anexa nr. 3/13/02a la bugetul Secretariatului General al Guvernului, aprobat prin Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277324_a_278653]
-
de mal din gabioane pe DC Peciște, sat Pojorâta, pe │ │ │ │ │3 m*3 m*2 m Refacere suprastructură din balast DC Izvor, sat Pojorâta, pe L - 80 m* 2 m l*0,15 h Refacere suprastructură din balast DC Plaiul Tătarilor, sat Pojorâta, pe │ │ │ │ │L - 700 m* 2 m l*0,2 h Refacere suprastructură din balast DC Podirei, sat Pojorâta, pe L - 700 m* 2 m l*0,1 h Refacere suprastructură din balast DC Ulița Prașca, sat Pojorâta, pe
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/275047_a_276376]
-
din România 2.638,79 12. Uniunea Culturală a Rutenilor din România 1.614,43 13. Uniunea Democrată Turcă din România 4.088,12 14. Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România 3.716,50 15. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România 4.392,75 16. Uniunea Elenă din România 4.071,30 17. Uniunea Polonezilor din România 2.750,84 18. Uniunea Sârbilor din România 4.167,30 19. Uniunea Ucrainenilor din România 7.459,74 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────── TOTAL 105
HOTĂRÂRE nr. 58 din 10 februarie 2016 (*actualizată*) pentru aprobarea modului de repartizare şi de utilizare a sumelor prevăzute la lit. a) şi b) din anexa nr. 3/13/02a la bugetul Secretariatului General al Guvernului, aprobat prin Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269190_a_270519]
-
de mal din gabioane pe DC Peciște, sat Pojorâta, pe │ │ │ │ │3 m*3 m*2 m Refacere suprastructură din balast DC Izvor, sat Pojorâta, pe L - 80 m* 2 m l*0,15 h Refacere suprastructură din balast DC Plaiul Tătarilor, sat Pojorâta, pe │ │ │ │ ��L - 700 m* 2 m l*0,2 h Refacere suprastructură din balast DC Podirei, sat Pojorâta, pe L - 700 m* 2 m l*0,1 h Refacere suprastructură din balast DC Ulița Prașca, sat Pojorâta, pe
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274216_a_275545]
-
sunt bătuți, tuturor li se dă foc la casă și fug cuprinși de panică în pădurea din apropiere. Numai după câteva zile prind romii curaj să se întoarcă în Kogălniceanu. Găsesc 40 de case arse și distruse. Numai niște vecini tătari le oferă ajutor. Nu era primul atac colectiv violent asupra vecinilor romi: din decembrie 1989 până în toamna lui 1990, în diferite localități, au fost distruse mai mult de 100 de case și au fost uciși cel puțin șase oameni.[2
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
abatele Fredericus cunoaște "„Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”". 1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci. 1252 - Barassu: În acest an, regele "Bela al IV-lea" donează "„tera Zek”", comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
veniturile orașului, realizate din taxe și impozite, Mănăstirii Szentjobb din Berekys (Comitatul Bihor). Prima cetate medievală a orașului a fost construită în timpul domniei lui Ștefan I al Ungariei și a fost distrusă împreună cu orașele Sătmar și Mintiu în 1242 de către tătari, în timpul primului atac mongol (Marea invazie mongolă). După retragerea mongolilor, cetatea și cele două orașe învecinate, au fost reconstruite din ordinul regelui Bela al IV-lea. În 1247 Sătmarul devine reședința regelui Ștefan al V-lea al Ungariei după ce tânărul
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
potcoavă precum și numeroase unelte, piese de veșminte și podoabe, încadrate în cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o ceramică cu elemente de tehnică și forme specifice Moldovei de nord. Gheorghe Ghibănescu a arătat că în 1238, tătarii determină exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. Între 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin. Din aceste date rezultă că Iașul
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
sat care s-a dezvoltat ajungând prin secolele VII-X un mic târg cu locuințe dreptunghiulare care a crescut o dată cu venirea triburilor iașilor (alani) în secolul al XIII-lea. Târgul Iașilor a fost ocupat în timp de pecenegi, cumani, alani și tătari. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în 1395), se crede că
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Lupu. În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iași. Orașul a fost incendiat de mai multe ori, de tătari în 1513, de otomani în 1538, de cazaci în 1650 și de polonezi în 1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru oraș a fost distrugerea din 1650, când cazacii și tătarii au atacat Moldova, răspunzând refuzului lui Vasile Lupu
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
a fost incendiat de mai multe ori, de tătari în 1513, de otomani în 1538, de cazaci în 1650 și de polonezi în 1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru oraș a fost distrugerea din 1650, când cazacii și tătarii au atacat Moldova, răspunzând refuzului lui Vasile Lupu de a-și căsători fiica cu Timuș Hmelnitchi. Miron Costin ne spune că „au ars atunce tot orașu", curtea fiind abandonată de dărăbanii lăsați de domn pentru pază. Singura salvare a locuitorilor
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
secolul III-II î.Hr., un tezaur de monede imperiale romane, alte mărturii ale culturii materiale care au aparținut carpilor și sarmaților din sec. II-III e.n. Teritoriul pe care se află orașul astăzi a fost puternic afectat de invazia goților, hunilor, slavilor, tătarilor. Este atestat documentar din secolul XVI (30 ianuarie 1575 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit "„cu înșelăciune pe la Focșani de Ioan Vodă”"), așezarea de pe Milcov este mult mai veche. Până la începutul secolului
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
400 de armeni. Prezența lor în aceste locuri datează din 1418, când Alexandru cel Bun colonizează în Moldova 3000 de armeni aduși din Polonia. Ocupația principală a acestor etnii era comerțul. Numărul lor începe să scadă după 1439, în urma invaziilor tătarilor și distrugerii orașului. O altă etnie care s-a ocupat cu comerțul, au fost evreii. Ei sunt menționați în documente încă din anul 1525. În număr mic la început, a crescut considerabil după 1838, prin venirea masivă din Galiția. În
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
numele de "Pangalla" sau "Pancalia" în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „"Mangalia"” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis ("Callata" în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub "Pangalla" sau "Pancalia"). "Callatis" a fost o colonie a cetății grecești "Heraclea Pontica
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
migratoare din secolele VIII și IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari. Este parțial reclădită în secolul al XI-lea odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care își stabilesc aici tabăra, cresc cai și oi și sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffrey de Villehardouin, el însuși relatând după unele instrucțiuni navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceștia
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Mangalia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (82,4%). Principalele minorități sunt cele de turci (4,05%) și tătari (3,25%). Pentru 9,16% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (81,22%), cu o minoritate de musulmani (7,52%). Pentru 9,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
cel Mare hotărăște construirea unei fortificații de pământ la Bârlad, localizată în lunca râului Bârlad având rolul strategic de a opri armatele turcești în drumul lor spre centrul Moldovei. Fiind așezat în mijlocul Țârii de Jos a Moldovei, pe axul invaziei tătarilor, a fost prădat și ars de aceștia în anii 1440, 1444 și 1450. În perioada medievală, ca urmare a condițiilor istorice vitrege și asezării geografice, Bârladul a cunoscut când perioade de progres, când perioade de decădere și regres datorită deselor
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
și ars de aceștia în anii 1440, 1444 și 1450. În perioada medievală, ca urmare a condițiilor istorice vitrege și asezării geografice, Bârladul a cunoscut când perioade de progres, când perioade de decădere și regres datorită deselor incursiuni militare ale tătarilor, turcilor, cazacilor, polonilor, etc. Interceptarea de către turci, după cucerirea orașului Constantinopol (1453) a marelui drum de comerț internațional care traversa Moldova legând nord-vestul Europei cu Orientul și trecand prin Liov-Iași-Bârlad-Galați-Chilia și Cetatea Albă, au stânjenit mult dezvoltarea economică și comercială
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
marelui drum de comerț internațional care traversa Moldova legând nord-vestul Europei cu Orientul și trecand prin Liov-Iași-Bârlad-Galați-Chilia și Cetatea Albă, au stânjenit mult dezvoltarea economică și comercială a orașului. În anul 1758 târgul a fost invadat de peste 100.000 de tătari, invazie despre care scrie contemporanul Daponte care se afla pe atunci la Iași descriind "prădălniciunile și batjocurile făcute de tătari în urma cărora Bârladul a fost prădat și ars cu desăvârșire". În anul 1802, după cutremurul cel mare, consemnat de documente
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
au stânjenit mult dezvoltarea economică și comercială a orașului. În anul 1758 târgul a fost invadat de peste 100.000 de tătari, invazie despre care scrie contemporanul Daponte care se afla pe atunci la Iași descriind "prădălniciunile și batjocurile făcute de tătari în urma cărora Bârladul a fost prădat și ars cu desăvârșire". În anul 1802, după cutremurul cel mare, consemnat de documente, au fost dărâmate cele mai vechi monumente din oraș, unele dintre ele trebuind să fie reclădite din temelii. Calamitățile s-
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
întemeietorul activității administrative la Dorohoi. În 1495, Ștefan cel Mare zidește aici biserică Sf. Nicolae. În secolul al XV-lea orașul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. În 1509 este prădat de poloni iar în 1510 și 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reședința vornicului țării de sus până în 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se păstrează și pecetea orașului, descoperită de Nicolae Iorga într-un act din 1635. În a doua jumătate a secolului a
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
vornicului țării de sus până în 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se păstrează și pecetea orașului, descoperită de Nicolae Iorga într-un act din 1635. În a doua jumătate a secolului a fost din nou prădat de tătari și pierde mult în importantă. Pentru că nu mai aduce venituri însemnate, domnitorii îl donează boierilor. În 1804 administrarea veniturilor Dorohoiului se face de către Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iași. La 1857 Mihail Kogălniceanu, ca reprezentant al ținutului Dorohoiului și
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
Barboși (cartier al Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir de la Stănilești, tătarii jefuiesc și incendiază Galații, biserica Sf. Gheorghe este prădată. În zilele noastre două cartiere și un parc din municipiu poartă numele hatmanului Mazepa. Începuturile secolului XIX găsește Galați total implicat în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel, numele orașului este
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Sibiului". Cetatea a fost menționată prima dată în documente în anul 1265 sub denumirea „"castro Feketewholum"” (cetatea de pe Dealul Negru). După retragerea teutonilor cetatea a intrat sub ocrotirea regelui maghiar Béla al IV-lea al Ungariei. Probabil că la invazia tătarilor din 1345 "Cetatea Neagră" a fost distrusă și nu a mai fost reconstruită. Se presupune că așezarea a fost fondată de coloniști germani în perioada în care Ordinul Teutonilor mai activa în Țara Bârsei. Localitatea a fost concepută ca sat
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
centru era reprezentat de o piață cu o biserică. Într-un document emis la 19 noiembrie 1377 localitatea este menționată pentru prima dată ca "„Cidinis”". În 1794 Georg Draudt numește ca prima dată, legată de acest loc, anul 1335, când tătarii au distrus Codlea. Pe hotarul Codlei există nume de câmpuri ca "Toindorf" sau "Arlsdorf", probabil nume ale unor sate, distruse de mongoli la sfârșitul seculului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea, ale căror pământuri au revenit în
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]