5,450 matches
-
delicată în care îl punea Starețul. Nu avea cum să nu supere pe cineva... Știa că Abatele aștepta un răspuns în defavoarea fraților - ostași, renumiți pentru ritualurile lor sadice de inițiere a candidaților. Suntem sub Dumnezeu! Isidor zâmbi însă unui gând tainic și rosti, măsurîndu-și cu atenție vorbele: - Nu par convinși că Domnul nostru veghează asupra-ne și că nu va lăsa să ni se întîmple nimic rău. Iar când Dumnezeu prăvale furtuna asupra stâncii, o face doar pentru a-i încerca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că un citat din Texte, strecurat în timpul consacrării, era sinonim cu reușita. Tocmai de aceea Abatele nu obișnuia prea des să dea tinerilor prilejul de a cita din Revelațiile Sfântului Augustin. Iar în rarele ocazii când oferea această ocazie, spera tainic că ucenicul va ignora acest avantaj, spunând că un text e doar un text, o înșiruire de cuvinte, sipet aurit pentru o credință adevărată, a cărei esență rămâne însă inexprimabilă. - Sârguința, băiete, stă la baza tuturor lucrurilor. Amestecată cu tot
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din adunătura ta de clone, dar sunt convins că mijloacele voastre primitive nu vor putea nicicând să ne puna în pericol. Un timp o să vă lăsăm în pace" îl asigurase Diribal. Secretul meu? Secretul Tău, Doamne. Lucrarea Ta cea mai tainică! Adia un vânt ușor dinspre câmpia arsă a Pannoniei. Piersicul din curtea Abației înflorise doar cu o seară înainte, bucurîndu-i pe frații care încă îi mai jeleau pe cei șase sute dintre ei care fuseseră uciși de gărzile regale. Lucrurile intraseră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al XIX-lea. A avut contribuții originale în chirurgia stomacului. Scrisoarea în versuri trimisă prietenului său Brahms este de o frumusețe rară. Fragmentul redat în continuare este grăitor: "Fiindcă am pătruns ceva mai adânc decât alții în esența cea mai tainică a naturii, ei cred că asemenea zeilor aș putea prin minuni să înlătur suferințele și să le dau fericire, pe când eu nu sunt decât un om ca toți ceilalți!....." ANDREEA MAJOCCHI a fost cunoscut mai ales prin cele două romane
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a ști ce putem și apoi ce trebuie să facem; este o trudă îndelungată, care necesită o atenție de fiecare clipă și multă migală. Să te observi cu o răbdare demnă de un entomolog. Să te chestionezi în cele mai tainice gânduri, în originea mișcărilor, duratele și repetițiile lor; "să țintim ceea ce mișcă în sinele noastre". P.Charron afirma că nu scrie în folosul înțelepciunii divine ci al celei omenești. Această poziție este considerată ca act de naștere al moralei laice
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a dat imbold stăruitor să duc lucrarea la bun sfârșit. Introduceretc "Introducere" Studiul numelor divine în Biblie și în Coran: privire criticătc "Studiul numelor divine în Biblie și în Coran \: privire critică" La vechile popoare semite, numele era în chip tainic legat de realitatea pe care o desemna. A da nume unui loc sau unei persoane însemna a le determina rolul său destinul. Cand Dumnezeu schimba numele lui Abram în Abraham, sau pe al lui Iacob în Israel, aceștia încep o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este înfricoșător (Dt 28, 58), veșnic (Ps 135/134, 13). „Pentru numele său” (Ez 20, 9) acționează Dumnezeu în favoarea lui Israel, adică pentru a fi recunoscut că mare și sfânt. Pentru a accentua mai bine transcendență lui Dumnezeu, inaccesibil și tainic, Numele este de ajuns pentru a-l desemna pe Dumnezeu. Astfel, parcă pentru a evita o localizare nedemna de Dumnezeu, templul este locul în care Dumnezeu a voit „să locuiască Numele său” (Dt 12,5). Numele este acela care vine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
judecății Sinedriului care îl condamnă la moarte, își recunoaște public acest titlu (Lc 22,70). La moartea să însă, credința creștină, exprimată de centurion: „Cu adevarat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39 par.), poate citi retrospectiv cuvintele tainice prin care Isus dezvăluise natură relației sale cu Dumnezeu. Față de Dumnezeu el este pur si simplu ho hyiós: - „...nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Äš (3.1.6.1.), respectiv ho hágios (3.2.1.5.2. și 3.2.2.7.1.) riscă să semnifice, pentru cititorul neavizat, doar desăvârșirea morală. Yoše> hakkeru>m (3.1.6.7.), denotând divinitatea prezenta în mod tainic pe chivotul legământului, în Sfântă Sfintelor, este perceput că denotând mai ales transcendență: se știe că heruvimii sunt îngeri și că locul lor este în cer (creștinilor le poate sugera imaginea tronului lui Dumnezeu din Apocalips, înconjurat de îngeri). La
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în greacă Noului Testament, acest cuvânt este rezervat vieții dumnezeiești la care este făcut părtaș omul ca urmare a mântuirii aduse de Hristos, spre deosebire de bíos, care semnifică viața naturală. Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), sau ho hyiòs to¤ anthrÀpou (3.2.2.4.). Numele polisemantice în cazul cărora contextul nu oferă traducătorului suficiente elemente că el să poată opta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
adevărate, nu ar trebui povestite cu ușurință unor tineri lipsiți de judecată, ci, că cel mai bine ar fi să fie trecute sub tăcere; iar dacă totuși ar fi necesar să fie spuse, ar trebui ascultate, prin mijlocirea unor vorbe tainice, de un număr de oameni cât mai mic, care ar fi jertfit nu un porc, ci o victimă mare și puțin la îndemână, în așa fel încât să rămână cât mai mic numărul ascultătorilor. Într-adevăr, cumplite sunt aceste istorii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o creșă, ducându-i la niște dădace care locuiesc izolat, într-o anumită parte a cetății. Pe cei ieșiți din părinți nevrednici, sau din părinți vrednici, dar născuți cu defecte, îi vor ascunde, cum se și cade, într-un loc tainic și neștiut. Da, dacă e vorba ca neamul paznicilor să rămână curat - zise. Acești magistrați se vor îngriji și de hrană, aducând mamele la creșă când alăptează, făcând tot ce e cu putință pentru ca nici una să nu-și cunoască copilul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
au legitimitatea lor, însă reduc la un jargon modern (ceea ce aici înseamnă obiectivant) o problemă anterioară oricărei gândiri obiectivatoare. Ceea ce ni se dă în maniere multiple, în funcție de experiența noastră, ni se dă (și în același timp ni se ascunde - rămânând tainic) și sub specia unicității. Un ocol matematic ne poate ajuta să vedem ceea ce Platon înțelegea prin Idei. Ne amintim că pragul intrării în Academia platonică îl reprezenta cunoașterea geometriei, iar în gândirea sa tardivă Platon asimilează ideile numerelor (care, pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
bun, atunci este de așteptat ca și sfîrșitul acțiunii să fie bun. * Nu este adevărat că „rațiunea” poate explica sau demonstra orice: „CÎnd cineva plînge, nu știi cum să-l liniștești, cum să te apropii de el. Este atît de tainic tărîmul lacrimilor” (Antoine de Saint - Exupéry). * „CÎnd un filosof Îți răspunde, nu mai Înțelegi ce l-ai Întrebat.” (André Gide) Pentru că a reușit să-ți transmită ezitările, neîncrederile lui, adică vestita „Îndoială filosofică”. * Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
răspunsurile. * „Paradoxurile de azi sînt prejudecățile de mîine.” (M. Proust) Prin contradicțiile pe care le cuprind, paradoxurile facilitează descoperirea adevărului, care ne va călăuzi apoi pentru un timp În viață (pînă cînd va deveni un adevăr uzat). * „Legea cea mai tainică și misterioasă a firii este că extremele se atrag și contrariile se contopesc, se transformă unul prin celălalt.” (St. Zweig) În acest aspect dialectic al naturii se află, În mod paradoxal, și latura cea mai frumoasă a destinului omenesc, care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
unui cod personal de interpretare, unul sau altul din variatele sensuri și semnificații pe care proverbele le dau psihologiei și existenței umane. Comentariile noastre nu pot avea, desigur, decât cel mult valoarea unor modeste Încercări de a pătrunde În ascunzișurile tainice ale firii omenești și de a sublinia și noi cât de folositoare sunt pentru sănătatea morală și pentru reușita socială a omului conducerea acestuia după norme de adevăr, de dreptate, de prietenie și iubire. Pentru a facilita Înțelegerea multiplelor sensuri
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Drogatul, de exemplu, Își supralicitează, prin mărirea continuă a dozei, stările iluzorii de fericire, dar după Încetarea efectului drogului va trebui să resimtă foarte puternic senzațiile de privare de aceste intense, dar false stări iluzorii de fericire.) „Legea cea mai tainică și misterioasă a firii este că extremele se ating și contrariile se contopesc, se transformă unul În celălalt.” (St. Zweig) „Poți iubi așa de mult viața, Încât să-ți devină insuportabilă.” (L. Blaga) Cea mai mare nenorocire este aceea după
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mult decât să vorbești”.) „În anii tineri vezi ideile În libertatea lor. În anii târzii, În necesitatea lor.” (C. Noica) „Omul trebuie să aibă pe cineva pe care să-l respecte, a cărui autoritate să-i sfințească până și adâncul tainic al sufletului.” (Seneca) Virtute - viciutc "Virtute - viciu" Nu există drum sau cale dreaptă spre virtute. (Trebuie, desigur, să ai puterea să Înfrângi mult egoism din tine ca să poți face bine altuia sau să poți recunoaște adevărul spuselor altuia În detrimentul intereselor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
creațiile literare: „Există În inconștient o magmă rămasă Încă neghicită, o magmă de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta, dar nu mai puțin tare decât a conștiinței, un ritm interior, consolidat Într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a Închipuirii dătătoare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
economice, culturale etc., ci chiar de consangvinitate, Întrucît națiunea americană și cea canadiană reprezintă, fiecare În parte, dar și Împreună, o Însumare de indivizi proveniți de pe toate meridianele globului. Această acumulare etnică, de o diversitate deconcertantă, a ajuns, după un tainic proces alchimic și o metamorfozare unică - numite cînd melting pot, cînd blast furnace -, o comunitate multiculturală, pe care Walt Whitman o considera a fi nu numai o națiune, ci o „teaming of Nations” sau un salad bowl, un stew pot
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unele dezbateri, neîncheiate Însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecît de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a conștiinței umane, neîngrădită de limite ori hotare artificiale. Fără dorința de a căuta mereu un „dincolo” necunoscut, deci Întotdeauna altceva, o promisiune implicită ori imaginară, omul ar fi rămas o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un presupus melanj, a cărui consistență este una mozaicală. Această aparentă descuamare nu a fost niciodată și În nici un caz o simplă renunțare la un Înveliș exterior, ceva asemănător cu „canonul” șarpelui care-și schimbă pielea. Metamorfozarea e una interioară, tainică și dureroasă, ce nu seamănă cu o „renunțare”, cu o „ecloziune” sau cu o „expulzare”, Întrucît ființa rămîne, din punct de vedere fizic măcar, aceeași. Pentru imigrantul ce plonja pe coasta sudică a Manhattanului, cu gîndul de a nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spațiu al proiecției poetice. Tonul este solemn, apropiat incantației. Propunând elogiul lucrurilor simple, primare, poetul crede că poate contura profilul unei lumi conservate în puritatea ei inițială: „De îngeri într-o noapte e luna scufundată/ În ciutură și dusă spre tainicul izvor/ O floare-nveșnicește imaginea-i curată:/ Prin muzici ireale simt rănile cum dor”. Poeziile evocă scene din viața satului românesc, temelor sociale, abordate dintr-o perspectivă livrescă, li se adaugă o doză de misticism gândirist. Mitologia românească este o
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor Arghezi ș.a. Târziu, vitalității fruste, deseori prolixă și necenzurată, inflamată retoric, îi iau locul pâlpâiri tainice, o undă de melancolie dureroasă, crepusculară, orchestrată discret, fără gesticulația abundentă de odinioară. În Așteptând, Gaudeamus, Table d’hôte, Dumnezeu, care captează starea de răvășire de după moartea Iuliei, registrul emotiv impune și un efort de cizelare, de echilibrare a versului
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
1980; Premiul Uniunii Scriitorilor), Opțiuni (1989) și Idei inoportune (1995), un posibil îndreptar de lectură privind înțelesurile vieții și atitudinile intelectuale ale autorului. I. mărturisește a fi deprins disponibilitatea confesivă și asumata lipsă a rușinii față în față cu „ungherele tainice ale sufletului” de la marii ruși. De altfel, sufletul iudaic a dovedit în mod repetat „impudoare” expresivă, valorizantă și capabilă să sintetizeze epoci din perspectiva unui personaj confruntat cu sine. Scrisul lui M. Blecher, al lui Mihail Sebastian, al lui Radu
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]