4,773 matches
-
în nuvele și romane Termenul de „autoficțiune” a fost inventat de Serge Doubrovski (Fils, 1977) și desemnează povestirea vieții care confundă autor și personaj și care, contrar romanului autobiografic, pune în scenă personaje cu nume fictive. În 1975, Philippe Lejeune, teoretician al autobiografiei, exprimă, în opera sa Pactul autobiografic, necesitatea de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine („écritures de soi”) și a povestirii autobiografice („récit autobiografique”). Lejeune elaborează un tabel cu diferite combinări posibile de autobiografie, iar Serge Doubrovski
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fiecare dată altul, deși, cum demonstrează Nicolae Manolescu, eroina se definește și printr-o relație didactică. Doar Irina, Ioana și Dania întruchipează de fiecare dată altă personalitate, Sandu se află doar în diferite etape ale maturizării. Gerard Genette, unul dintre teoreticienii sceptici cu privire la autoficțiune, o admite doar ca strategie de deghizare a unei biografii vulnerabile în fața reproșurilor de impudoare și indiscreție, care l-ar pune astfel pe autor la adăpost de orice acuzații. După cum se știe, este și cazul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Pe Sandu femeia cu un singur atribut, feminitatea, nu-l interesează. Dacă Viky se prezintă tot timpul ca fiind draguță, Ioana apare pe rând urâtă și frumoasă. Ioana e un personaj construit într-o logică binară, respectând tezele pentru care teoreticianul Holban pleda, și anume cele ale seriilor de contraziceri simultane. Fizonomia e prezentată într-un mod extremist, fără să existe termen de mijloc. Când se supără Ioana “devine slabă de tot, capătă riduri pe față, vânăt împrejurul ochilor, pistrui mulți
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
va dori să se dezvolte singură spiritual. Cele trei romane ale lui Anton Holban cunosc o evoluție a naratorilor care vor deveni din ce în ce mai permeabili cu alteritatea femină. Autorul are idei asemănătoare cu cele ale lui Henry James, cel mai important teoretician al romanului european. Dana Dumitriu observă că în realismul psihologic trebuie să-și concentreze atenția asupra vieții sale interioare, și să nu urmărească suprafețele. Artistul nu reproduce lumea, ci realitatea propriei sensibilități, care conferă lumii unitatea unei conștiințe și pune
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
experienței umane, a adevărului vieții. În secolul al XX-lea distanțarea dintre adevărul scriitorului și adevărul operei nu mai poate fi tranșată, iar profunzimea autenticității se impune ca o esențializare a omenescului. În Testament literar Anton Holban se arată un teoretician al textului autentic, prin realizarea distincției între romanul dinamic și cel static al experiențelor interioare, cu adeziunea declarată pentru cel de-al doilea. Capitolul „Structuri narative” urmărește caracteristicile narațiunii holbaniene, începând cu preferința declarată a naratorului pentru nuvele, autoficțiunea din
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un roman, pentru că cere o „puritate perfectă” și într-un spațiu restrâns, se renunță la orice complezență față de public. Serge Doubrovski a inventat în romanul Fils termenul de „autoficțiune”, care desemnează povestirea vieții în care se confundă autori și personaje. Teoreticianul conceptualizează acest termen ca reacție a încercării lui Philippe Lejeune în Pactul autobiografic de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine. Autoficțiunea ar fi, după Serge Doubrovski, ficțiune de evenimente și de fapte strict reale, îmbinare de adevăr și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
noastră despre finalități (în educație, în politică) este încă pregnant schizofrenică: nu înveți ca să înțelegi o problemă, ci un domeniu. Persoana, cetățeanul, scopurile educației și politicii, sunt destrupate. Termenul „micropolitici” nu a intrat decât în limbajul unui grup restrâns de teoreticieni. Noi facem doar macropolitici, cu ochii îndreptați spre ținte depărtate și abstracte. Și ne depărtăm de aceste ținte proporțional cu neglijența noastră față de imediat: familie, comunitate proximă, de „gineceul” politic neinteresant. Cu alte cuvinte, suntem dominați de o gândire patriarhal-mesianică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
depinde numai de tine. Nu mai poți să pasezi responsabilitatea nimănui”. Problema era că într-o societate cu puțini oameni în stare sau dispuși să producă schimbări, fie intelectuale, fie politice, unii dintre noi trebuiau să fie de toate: și teoreticieni și creatori de instituții și ONG-uri și manageri și formatori de opinie în mass-media. Trebuia să faci cam multe... Sunt dimineți în care mă trezesc și simt că nu mai sunt în stare de nimic... Uneori îmi spun: mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
vă studia mai bine elevii, căci, desigur, nu-i cunoașteți deloc."138 Rousseau adresează educatorilor acest cald îndemn, de a cunoaște foarte bine elevul, aceasta fiind una dintre condițiile de bază ale unei bune educații. Este adevărat că și alți teoreticieni ai educației atrăseseră atenția asupra necesității cunoașterii elevilor. Nici unul nu s-a ridicat însă, ca Jean-Jacques Rousseau, cu atîta strășnicie în apărarea copilăriei și împotriva educației de tip feudal care nesocotea particularitățile acestei vîrste. Rousseau cheamă la cunoașterea copilăriei, la
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
a dreptul cu neputință să dai o educație bună copiilor; și mai cred că educarea copiilor nu înseamnă decît autoperfecționare, pe care nimic n-o stimulează mai mult decît înșiși copiii"236. Dacă Rousseau rămîne în materie de educație un teoretician, Tolstoi este devorat de pasiunea verificării și înfăptuirii crezurilor lui pedagogice în realitate. 5.5. Anglia Herbert Spencer a insistat în mod deosebit asupra tezei rousseauiste a dobîndirii cunoștințelor prin propria activitate a copilului. Argumentul pe care-l aduce în
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
lucra, să nu se folosească manuale și să se învețe mai ales pe baza intuiției, prin observarea nemijlocită a lucrurilor. Și elevii lui lucrau în grădină și făceau numeroase munci manuale. În domeniul pedagogiei, Rousseau a fost mai mult un teoretician, lipsindu-i aproape cu desăvîrșire experiența practică. Preceptorul lui Émile, pe lîngă rolul de protector al copilăriei contra influențelor nefaste ale societății, nu are alt rol decît de a interveni la nevoie în viața copilului, pentru a înlătura obstacolele care
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
sale la un loc. Omul este o sinteză, un întreg. Tot astfel se întâmplă și cu banii. Discutând despre natura banilor, în cele ce urmează vom pune în evidență mai multe definiții ale banilor la care au ajuns economiști și teoreticieni ai relațiilor monetare . Vom începe cu Marx, care consideră banii ca fiind semnul universal al valorii, stabilită în funcție de efortul depus pentru producerea unei mărfi. Marx arată: "Ei (banii n.n) devin o marfă ca oricare alta, dar în același timp
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
un sinonim pentru "schimb" (acela de tranzacție) nu ne face mai deștepți. În ceea ce ne privește, vom pleca de la constatarea lui Nigel Dodd că "nu există o definiție complet satisfăcătoare a banilor"431. La mijloc se pot afla și "interesele teoreticienilor care le formulează"432, dar și lipsa unei clarități în înțelegerea sensului funcționării monedei de-a lungul a mii și mii de ani. Cele mai multe poziții sunt lipsite de relevanță și de consistență. Definim moneda (sau banii) ca fiind rezultatul (produsul
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
monetare duceau întotdeauna la oprirea, prin intermediul procesului de fabricație,care presupunea retopirea, a unei importante cantități de metal prețios 528,529. Reacția populației la acest tip de depreciere monetară a existat în permanență și nu numai la nivelul moraliștilor și teoreticienilor filosofiei sau economiei. Oamenii simpli protestau chiar și prin manifestații de masă împotriva confuziei create cu bună știință prin falsificarea monetară. Poate nu atât de ample precum în epoca modernă, dar au existat, totuși. Ca și în cazul monedei de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
asupra vieții umane, asupra varietății vieții, ca și asupra societății în ansamblu, ținând cont că natura ondulatorie a multor procese din natură, de ritmurile biologice ale omului și poate de ritmurile necesare vieții sociale"871. În ceea ce privește tipologia ciclului economic 872, teoreticienii discută despre mai multe tipuri de cicluri, cu durate diferite, dar care, toate, se disting, în principiu, prin același număr de faze873. În microeconomie se discută despre un ciclu de viață al produsului. Conceptul a fost introdus de Vernon 874
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
care marchează începutul crizei, recunoașterea recesiunii economice, a depresiunii economice, oprirea posibilului haos (a dezordinii) și pregătirea condițiilor pentru o expansiune economică sănătoasă, bazată pe valorificarea factorilor de producție specifici noului ciclu economic. Diagnosticul este esențial în anticriză. Practicienii și teoreticienii economici trebuie să știe cu exactitate contextul de evoluție al economiei pe care o conduc, contextul internațional, factorii de producție de care dispune economia respectivă. Măsurile anticriză sunt diferite dacă economia este de tip "locomotivă" sau de tip "vagon". Economiile
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
inflația are același efect de dezorganizare a economiei, de bulversare a echilibrelor economice. De aceea, combaterea sa și conștiența combaterii sale, mai ales începând cu anii '80 ai secolului trecut, îl putem considera ca pe un gest de trezire a teoreticienilor și practicienilor în economie. În același timp, prin instalarea tendinței de independență a băncilor centrale, șansele ca o monedă să devină inflaționistă au început să scadă. Guvernele nu mai folosesc azi inflația ca pe un instrument de asigurare a necesarului
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
cu trecutul recent, ci cu întreaga evoluție a civilizației occidentale"1084. Hayek are dreptate, socialismul reprezintă o ruptură evidentă, drastică în evoluția umană. Dincolo de aceste considerații, pentru a răspunde la întrebarea din titlu, am căutat în primul rând în operele teoreticienilor socialiști, și trebuie să spunem că nu am găsit o explicație pe deplin lămuritoare. De altfel, între lucrările teoretice ale lui Marx și Engels și soluțiile practice propuse de aceste lucrări există o uriașă diferență. Un "austriac", Mises, arată că
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sunt permanent vehiculate de către ideologia marxistă sunt: comuna primitivă, sclavagismul, feudalismul, capitalismul, socialismul, comunismul 1091. Fiecare dintre acestea se constituie într-un adevărat mod de producție ce deținea caracteristici și trăsături absolut distincte. Nerăbdarea de care vorbește Mises a permis teoreticienilor și practicienilor economiei și politicii ruse să creadă că pot construi socialismul și apoi comunismul fără a parcurge etapa capitalistă. Pentru că trebuie să știm că Rusia, la 1917, nu era o țară capitalistă. Și aceasta este o contradicție între practica
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
faza inferioară a societății comuniste"1100. Lenin completează: "Socialismul este societatea care se dezvoltă nemijlocit din capitalism... Comunismul este însă o formă mai înaltă a societății; el se poate dezvolta numai atunci când socialismul s-a statornicit pe deplin"1101. Alți teoreticieni definesc socialismul ca fiind un "sistem socio - economic care a caracterizat Uniunea Sovietică începând din 1917, precum și unele țări care s-au inspirat din acest model"1102. Este interesant de subliniat, în context, că "Marx nu s-a numit niciodată
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
mult decât nivelul de trai din trecutul precapitalist 1123. Socialismul și bazele sale teoretice și practice vin, deci, dintr-o eroare. Se confundă poezia cu realitatea iar viziunea istorică și științifică lipsesc cu desăvârșire. De altfel, Marx, ca și ceilalți teoreticieni ai săi, nu au oferit niciodată soluții. Mises vorbește despre ei, folosind metafora despre țara huzurelii, în care porumbeii zboară direct în gura "tovarășilor". "Ei susțin că în țara huzurelii, propovăduită de ei, porumbeii fripți vor zbura direct în gurile
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
huzurelii, propovăduită de ei, porumbeii fripți vor zbura direct în gurile tovarășilor, dar, din păcate, neglijează să explice în ce mod se va realiza acest miracol"1124. Dincolo de faptul exproprierii proprietarilor de mijloace de producție, socialismul nu are soluții. Analiza teoreticienilor lui pare a fi fără cusur până în acest loc. Dar tocmai pentru că socialismul este o lume impusă în mod conștient, analiza ar fi trebuit să continue. Contradicțiile tipice, dintre care cea mai importantă era cea legată de calculul economic și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
rezolvate, pentru că nici nu aveau cum, și socialismul a sfârșit în haos și foamete. Socialismul este o utopie izvorâtă din utopii. Prin utopie înțelegem aici "descrierea unei societăți ideale fără indicarea mijloacelor de realizare"1125. În întreaga lor operă istorică, teoreticienii socialismului vorbesc despre revoluție, urmată de dictatura proletariatului, dar nu oferă soluții de management economic. Lenin emite, la un moment dat, o asemenea intenție care strălucește prin mediocritatea viziunii. În același timp, recunoaște superioritatea managementului economic de tip capitalist. "Lângă
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
global, industrializarea și descoperirile tehnice uluitoare. Avusese loc Renașterea, iar umanismul pusese deja în centrul preocupărilor sale omul, cu tot ceea ce ține de el. Socialismul a venit din acest fals mit al mizeriei, mit cultivat cu grijă de către apologeții săi, teoreticieni sau practicieni. Marx și Engels 1131 arată: "Rapida dezvoltare a industriei pe bază capitalistă făcea din sărăcia și mizeria maselor muncitoare o condiție a existenței societății"1132. Engels, la rândul său, arată: "Avântul industriei pe baze capitaliste ridică sărăcia și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Este acum mai mult decât clar de ce socialismul practic nu a reușit într-un stat capitalist dezvoltat, ci într-unul de tip feudal, închis, stagnant, așa cum era Rusia anului 1917. Capitalismul avea resurse de expansiune și renaștere nebănuite, pe care teoreticienii socialismului, dar și practicienii săi, nu le-au văzut niciodată. Atunci când Marx și Engels își scriau cărțile, în cursul secolului XIX, capitalismul era în plină expansiune planetară. Teritorii din ce în ce mai întinse ale planetei începeau să scape, la propriu, de foame ca
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]