32,454 matches
-
atunci mai va... Abia se crăpa de ziuă. Pe nesimțite, a început să cearnă o ploaie măruntă, care, încet-încet, s-a instalat pe cinste. Costăchel și Petrache au plecat fiecare la treburile lui. Unul să strângă făncialul, pentru că venise deja toamna, iar celălalt s-a dus la școală, să vadă dacă e pregătită pentru a primi elevii în noul an școlar. A umblat apoi o zi întreagă cu tot felul de treburi. Abia către seară a ajuns la primărie. Petrache se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i vremea semănatului. Cine va veni după sămânță? Când erai dumneata, nu aveam nici o grijă. Lăsați, că de asta mă voi ocupa eu, împreună cu Petrache, și o scoatem noi la capăt. Dumneavoastră să pregătiți sămânța doar. Sămânța vă așteaptă din toamnă... I-am păcălit noi pe legionari în primăvara trecută. Dar acuma? Îi floare la ureche. Știți cine o fost atunci cheia și lăcata? Moș Dumitru Carpen. Atâtea mai știe acest bătrân și așa le potrivește, de nici dracul nu le
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tăcerea: Ți-o fi foame. Îi amiaza mare. Privind-o ștrengărește, Costăchel i-a șoptit: Întâi vino aici în pat, să mă încălzești așa, ca pe vremuri, pentru că atâția ani n-am știut ce-i un suflet de femeie... Soarele toamnei târzii s-a oprit deasupra Ponoarelor ca un bătrân obosit. Ajutată de Costăchel, Măriuca nu prididea cu pregătirile pentru primirea musafirilor. Cuptorul din bucătărie duduia. Plăcintele poale-n brâu așteptau rândul - ca la moară - să intre la copt... Gospodarule! - i-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
agronom ce și cum... Până una-alta, hai la masă, că mor de foame! Costăchel a privit-o cu un zâmbet rușinat. „Adică cum? Eu, Costache Vultur, am ajuns să mă bocesc ca o babă? Nu se poate!!”... Înserare de toamnă așezată... Costăchel a ieșit în prag, să privească rostogolirea soarelui dincolo de dealul Ponoarelor. Toată dimineața a lucrat cu Măriuca prin ogradă. A tocmit una, a făcut alta, dar gândul lui era numai la întâlnirea cu agronomul... Făcea ce făcea și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În acest timp, inginerul își făcea de lucru cu o oală din care emanau aromele unui vin „Puterea ursului” și cu o farfurie doldora cu pastramă de berbec... Dacă nu sunt plăcinte, să ne mulțumim cu pastramă, că tot îi toamnă - a deschis vorba agronomul, așezând bunătățile în fața lor. Ehei! De când n-am mai pus în gură măcar o așchiuță de pastramă, nici nu mai știu ce gust are - a grăit Costăchel. De când mătușa Catinca - așa, pe la vremea când mustul pișcă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la locul lor. Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se vânturau tot felul de gânduri... Dar nici unul nu era încurajator... Drumul era greu, pentru că porniseră ploile de toamnă. Simțea cu strășnicie lipsa unui interlocutor. Să mai schimbe o vorbă acolo... Ar fi luat în căruță pe oricine. Tot drumul însă n-a întâlnit țipenie de om. Cine să iasă din casă pe așa o vreme? Doar nu-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
politica pe care am făcut-o în țară și în final ce părere avem despre orânduirea sovietică? Pistolul ședea pe masă. Vorbeau românește. Nu știu cum, dar vorba lor prea semăna cu a jupânului Froim, hangiul de la noi din târg... Mai spre toamnă, căutau voluntari pentru Divizia Tudor Vladimirescu, care a suferit mari pierderi în Ungaria și trebuia completată. Ne băgau apoi în cap ce mare fericire îi comunismul. Timpul se scurgea odată cu speranțele noastre că vom scăpa cândva din iadul cela... În
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un foc prin vreo râpă și coceam păpușoi, bostani din cei buni și cartofi. Filip o căpătat puteri și aveam alt spor la mers... Nu mai știam de când tot mergem. După un timp, am îneput să simțim un aer de toamnă, ca pe la noi. Într-o seară ne-am apropiat de o livadă, pe care am ochit-o noi de cu ziuă. O spărtură în gard ne-o invitat să intrăm... Culegeam ca apucații mere și pere, care arătau ca la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
După aceea, gospodării agricole colective. Ce înseamnă toate aiestea? - a întrebat Petrache îngrijorat. Asta înseamnă colhoz, omule! Colhoz înseamnă! Ca la ruși. Îți ia pământul, vitele, plugul și pe tine te face rob pe pământul tău! Muncești la normă și toamna îți dă atâta cât să nu mori de foame - a răspuns plin de revoltă Costăchel. Da’ cotele ce înseamnă? - a întrebat Petrache. Astea-s despăgubiri de război către ruși - a răspuns inginerul. Și cât o să tot dăm cote? Unii, săracii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se întâmplă primăvara, treburile nu l-au lăsat pe Costăchel să mai ajungă la târg. Nici pe la inginerul Cicoare n-a mai avut timp să treacă. Printre săteni se vorbea în fel și chip despre „întovărășală”... Auzi colo vorbă! Până la toamnă, să fie gata întovărașirea. Să fim pildă pentru cei din alte sate. Pildă la ce? La pus gâtul în jug, ca vita? La stat „sluș” în fața politrucului sau a oricărui neisprăvit cocoțat sus?... Da! Asta zic și eu treabă! Grijania
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
muncește după putință și primește după nevoi. Ai priceput? Adicătelea cum după nevoi? Aaa! Am priceput! Îs bătrân eu, da’ nu m-o lasat mintea... Cum ar veni, Daurel are zece copchii... Buun! Toată vara se face că muncește, iar toamna primește pentru douăsprezece guri! Pe când eu cu baba, numai pentru două! Bună trebușoară! N-am ce spune. Oamenii gospodari hrănesc calicii și puturoșii!... Așa-i. Așa-i - s-a auzit părerea mulțimii. Chersân și delegatul făceau fețe-fețe. Prin vălmășeala de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au luat pe sus... Becul blestemat i s-a înfipt din nou în ochi... Întrebările urlate ale anchetatorului îl loveau parcă în moalele capului... După o vreme, a auzit, ca prin vis, doar reverberația unui cuvânt... canal... al... al... al... Toamnă târzie... În fruntea formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea până în suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am mai prins toamne cu lapoviță și vântoase, dar ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare pas. Privea cu îngrijorare la cei din formație. Unii parcă își căutau sfârșitul cu disperare... Se lăsau să cadă pur
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la treabă și ai să vezi că altfel stau lucrurile. Dacă știi cum stă treaba, de ce mă mai întrebi? Știam, măi Petrache. Da’ am cătat și eu un capăt de vorbă... Spunea tata că pe aici umblau toată vara și toamna căruțe învârfonate cu grâu, păpușoi, cartofi și câte altele... Iarna nu mai terminau de umblat - la deal și la vale - săniile. Mai erau pe urmă și giosănii, care dimineața treceau cârd spre pădure, iar seara se întorceau. Dobitoacele abia se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
diferite școli, suplinind catedre diverse: de desen, științele naturii, istorie. Se feri de matematică, știință cu care fusese întotdeauna paralelă, cum îi plăcea ei să spună. În ultimii doi ani de peregrinări prin sate, după ce înfruntase cu stoicism în fiecare toamnă dificultățile ocupării unui post de suplinire, se dedică cu bruma ei de cunoștințe predării limbii engleze, catedră la care nu se prea înghesuiau tinerii absolvenți de liceu. Învăța noaptea ceea ce trebuia să predea a doua zi. Își spori noțiunile dobândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să îmbrățișeze această profesie, se adânceau în gânduri. De altfel, fiind încă la liceu, mai aveau suficient timp pentru a lua o hotărâre. Dacă chibzuiau bine, mai era și Timpul care putea lucra în favoarea lor. * Când începu noul an școlar, toamna se și grăbi să scuture frunzele pomilor. Apoi, viforosul noiembrie, împovărat cu toate vânturile adunate din cele patru zări, desăvârși lucrarea, lăsând așezarea ca aruncată în pustiu. Nici nu punea bine stăpânire întunericul peste oraș, că singurul care străbătea nestingherit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aflați în bănci. Un cunoscut scriitor, intuind mâhnirea unor copii pentru trecerea neașteptat de repede a acestui al cincilea anotimp al anului, și-a intitulat o carte dedicată puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său ghem anotimpurile și o dată cu ele număra și zilelele trăitorilor de pe aceste meleaguri... 3 P rofesoara Simona Deleanu trecea în această urbe drept o figură ștearsă, cunoscută doar de elevii săi și de părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
kilometri" zise el. Trei kilometri în limbajul localnicilor, însemnau de fapt cam 5, dacă nu mai mult. Apoi parcurse un drum colbăit, printre lanuri de porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un soare blând și dulce avea să vină binevoitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de ochii vicleniți ai unor colegi și colege. Trebuia să facă însă o navetă plină de dificultăți, cu un mijloc de transport care nu ajungea până în sat, să parcurcă trei kilometri bogați pe un drum care, o dată cu dezlănțuirea ploilor din toamna aceea, îi făcu imposibilă prezența la toate orele puse în programul săptămânal. Într-una din zile, Simona străbătu același drum spre sat pe o ploaie cumplită. O însoțea un sătean hâtru, care găsise câteva cuvinte de liniștire privind cu îngăduință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
găsise câteva cuvinte de liniștire privind cu îngăduință ploaia vrăjmașă: Ferească Dumnezeu de mai rău, domnișoară! Deci se putea și mai rău", gândi ea. De la zi la zi, drumul i se părea tot mai anevoios. La sarcină se mai adăuga toamna care intra cu pași grăbiți în drepturile ei. Nici trecerea pe lângă grupul de deținuți nu putea constitui o plăcere, mai ales că gesturile lor obscene îi sporeau și mai mult umilința. La finele lunii noiembrie, nemaisuportând aceste condiții, își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Beatrice?... Bine, bine, îngăimă el fără convingere, fiecare cu treburile lui: Doina cu farmacia, fata cu școala... Suntem copleșiți de problemele de serviciu, care apar zilnic. Mai luați-vă și voi un concediu. Poate ar trebui să veniți cu toții la toamnă, să mai stăm și noi la taifas, ca altădată, sub mărul care l-ai sădit tu, știi ce mere gustoase face! Și apoi am scălda o păstrămioară la grătar cu un pahar de must înăsprit... Ce zici?... Știu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
doctor, nu mai pot suporta mediul acesta de spital! Aici sunt numai nebuni... Atunci, medicul interveni cu o întrebare-test: Și cu Răducu, puiul dumneavoastră drag, ce faceți, îl lăsați singur, aici? Cum o să-l las! Îl iau cu mine, la toamnă intră în clasa I. Așaaaa, mai spuse medicul, atunci... și ieși din rezervă cu diagnosticul precizat: profesoara Simona Deleanu nu era complet vindecată. Cât timp trebuia să mai stea în acest spital, nimeni nu știa. Cert era însă că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mantie albă cuprinsurile, satele și orașele, ea intră până și în casele oamenilor cu pale de vânt rece la fiecare deschidere a ușilor sau ferestrelor, acoperind cu o pulbere albă pământul ars de verile fierbinți, de brumele și de ploile toamnei. Zăpezile iernii au și o notă tonică, ne conferă iluzia că toate rănile pământului au fost acoperite. În zilele prielnice, când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă în neștire, când vor porni puhoaiele de toamnă. Salcia îi răscoli întreaga ființă. Își dădu seama că viața ei este searbădă, că nimic nu merită a dori să aștepte chemări spre zile senine. Apoi, cu fiecare filă ruptă din calendar, se gândea: ,,Mai bine aș muri, tot fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
program de recunoaștere a caracterelor (OMNIPAGE, SCANWORX etc.). Hârtia de calitate diferită, corecturile făcute, culoarea liniilor verticale, sunt impedimente în realizarea unei perfecte conversii. Observație: În România, BCU Iași a demarat acest tip de reconversie, pentru întreg fondul documentar. Din toamna anului 2008, în această bibliotecă au fost scoase fișele tradiționale pe suport hârtie, păstrându-se în arhiva instituției. 5. Cumpărarea și încărcarea cu notițe din exterior. Marile biblioteci încearcă să comercializeze descrieri bibliografice în format US-MARC sau UNIMARC. Printre acestea
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]