206,418 matches
-
stradă, si la cinematograf, si-alergam că bezmeticii cât e ziua de lungă de la o slujbă la alta, ca să ne plătim cât mai repede ratele la casa și la mașină și la mobilă și la aparatele electronice, dar murim și tot n-ajungem vreodată cu ele la zi, pentm că apar mereu noi Și noi oferte, si le lăsăm în piață urmașilor noștri, si uite-așa ne trece viafa, pe care ne-o programează cei de sus, pe care suntem chemafi
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
oarbă la suferinfele celorlalți și-a trăit traiul și că avem nevoie cu toții de-o altfel de America, iubitoare de oameni și iubita, la rândul ei, de toată lumea. Lasă-mă, lasă-mă să plec, chiar dacă ma-mpusca soldafii din garda, tot am să smulg steagul din poartă ambasadei și-am să cad, simbolic, cu el în brațe, ciumit de glaonte adevărate și cu adevarat fericit. Lasă-mă, te rog eu, lasă-mă să mor cu steagul Americii în brațe. Lasă-mă
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
vorbească niciodată". și deodată, pentru kirilă lumea s-a făcut foarte departe. a vrut să meargă. vedea că mâinile îi atârnă ca două bucăți de lemn, că picioarele ca doi butuci prinși cu piroane de burtă. și lumea se făcea tot mai departe și kirilă a început să meargă prin lumea care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
să meargă. vedea că mâinile îi atârnă ca două bucăți de lemn, că picioarele ca doi butuci prinși cu piroane de burtă. și lumea se făcea tot mai departe și kirilă a început să meargă prin lumea care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
vede singur acolo, intrând în spital și ăia de acolo spunându-i condoleanțe, a murit de moartea lui, la 93 se moare mai ușor, nici viața nu mai e atât de viață. la 93 se iese ușor. și kirilă se tot sufoca, îi venea să vomite, își auzea inima, o simțea de sub sârma ghimpată lovind, sângerând, sufocându-se în același timp cu bunicu și chiar când se sufoca în același timp cu bunicu, sună iar sora, îi zice că încă e
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
a putut kirilă, să-i dea doi covrigi tatălui și tatăl a putut mușca atunci din ei și la cinci metri bunicu cu salivă închegată în colțurile gurii, ridicând mâna spre ei, cu fața albă și kirilă rămânând încremenit. e tot ce a putut face. starea s-a stabilizat. prea multă sare. omul, la vârsta dumneavoastră, nu mai e o mare. când e prea multă sare, e ca la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
simplu. bunicu începe să zâmbească. kirilă așteaptă din clipă în clipă ca bunicul să nu mai poată respira. e mereu pregătit să urle veniți repede, e nevoie de ajutor, însă bunicu spune că poate respira, începe o ploaie mare de tot, el întreabă: plouă? și kirilă îi zice plouă. să vezi că ploaia asta nu o să ajungă și la noi și kirilă îi zice plouă - și auzindu-se vorbind astfel simte o liniște cum urcă în el. apoi kirilă l-a
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
poetul e un bețiv Care dă gata butoiul cu bere Vreme de o poezie, Se îmbată cu Dumnezeu în timp ce aranjează un mic trafic Cu clipe eterne, Cu ochii holbați de gradele de la vodkă se uită la tine și se vede Tot pe sine, imperial se ia de după umeri și plonjează În cea mai neagră drojdie: ziua în care își clătesc viețile ca niște cămăși asudate toți nefericiții pămîntului Sau, mai rău: e un fustangiu care se îndrăgostește De femeile tuturor, le
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
semnele de pe ele. Gonașii, oameni de-ai locului, angajați pentru vînătoare, hăituiesc mistreții cu cîini și gălăgie multă. îi mînă spre liniile de tragere, acolo unde stau vînătorii. ș...ț Domeniul de la Balc a fost folosit și de Nicolae Ceaușescu, tot pentru vînătoarea de mistreți." Mă vei întreba acum, scumpe domnule Odobescu: "Dar cine, mă rog, este Ion }iriac? Și cine a fost Nicolae Ceaușescu?" Ion }iriac, cîndva campion la tenis, e astăzi patronul unei bănci importante și unul din marii
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
a putut citi inscripția de mai sus. Cerbul, la vremea respectivă, ar fi avut vreo 48 de ani. întîmplarea, în ciuda datărilor precise, emană un vag parfum folcloric, gestul Iosefinei părînd inspirat de acela al unei prințese din evul de mijloc. Tot într-acolo ne trimite și Caragiale prin balada intitulată Grația domniței, povestea unei vînători princiare care culminează memorabil și elocvent: Tînăra domniță a încălecat; Pentru prima oară merge la vînat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
filiația semantică le-ar atrage ca un magnet. V. Voiculescu îi amintește pe "marii vînători, ahotnici de primejdiile fără folos" (Ultimul Berevoi). Un prieten al lui Sadoveanu spune despre el: "Nu era ahotnic de vînat. Dacă împușca, bine, dacă nu, tot bine." (Demostene Botez, Memorii). Iar Sadoveanu însuși ne întoarce la obîrșia cuvîntului atunci cînd îl evocă pe basarabeanul Filip Negru: "practicase, precît spunea, toată viața, sportul vînătoresc: el îi zicea Ťahotať - și-i erau dragi puștile. ș...ț - Ahota asta
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Botez, Memorii). Iar Sadoveanu însuși ne întoarce la obîrșia cuvîntului atunci cînd îl evocă pe basarabeanul Filip Negru: "practicase, precît spunea, toată viața, sportul vînătoresc: el îi zicea Ťahotať - și-i erau dragi puștile. ș...ț - Ahota asta, cucoane, e tot așa de rea ca și dragostele din tinereță." (Filip Negru) Omul, s-ar putea zice dacă am vorbi simultan în două limbi, era "ahotnic de ahotă"... Domnia ta, domnule Odobescu, îți propuneai să analizezi, luînd ca subiect vînătoarea, "toate impresiunile ce
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
alice în propria lui șapcă este proclamat regele zilei și, seara, reintră triumfal în oraș, fluturîndu-și cascheta ciuruită, în sunet de fanfare și în hămăit de cîini. Evident, acest soi de vînătoare nu-l poate mulțumi pe Tartarin, care visează tot timpul expediții eroice, chiar dacă în spiritul său avînturile unui Don Quijote se ciocnesc cu prudența și comoditatea lui Sancho Panza. Hotărîtoare, în condițiile locului, e însă văpaia soarelui meridional, care transfigurează totul, făcîndu-l să pară altfel decît este: "Omul din Midi
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
malul Senei La miez de noapte tăcut, Iar tu i-ai povesti Despre floarea de colț din Carpați. Cântă unda, steaua vibrează, Îți citește sufletul Precum un manuscris. Axiomă este raza fugară și o bei intuind consecința - Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei cu tine la braț Nu mi-e dat să pășesc. Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi, Dar nu mai ajung. Flux amar ne încearcă, ne macină, Săptămânile noastre trec
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
înspre tine ca un steag negru. Eram un bărbat aproape bătrân care după ce așteptase căderea lui ceaușescu nu-și mai aștepta acum decât moartea. Un bărbat obosit care de la o săptămână la alta și de la o lună la alta semăna tot mai tare cu ceaușescu.
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
-l socotește pe Ionescu francez, așadar străin. Pentru colegii de clasă, Eugen este românul cu aura de erou a celui care a trăit într-o lume mai strălucitoare, care a făcut o experiență "de om mare", cu avantajele ei cu tot, de pildă buna cunoaștere a limbii și culturii franceze. Este cel venit din capitala absolută. Ca licean la "Sfîntul Sava" are o poziție de-a dreptul privilegiată: "Era printre noi - își amintește colegul lui de liceu, Simion Stolnicu - încă un
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
elegie din revista lui Arghezi, este DE CE? sau LA CE BUN? Sau CUM E POSIBIL? Dacă eram pantofar - scrie el într-un articol explicativ la Nu (v. Război cu toată lumea, Humanitas, București, 1992, vol I, pp.78-79) - aș fi spus, tot așa: de ce să fac pantofi cînd pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
est-șceț que dans les moments ou șl'țon voit clairement on souffre?" îl întreabă Jeni Acterian, și ea o angoasată, în vara lui 1935. Și Eugen răspunde imediat: "Parce qu'on a peur de la mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și Regele moare (căci și regii mor). Și tot el vorbește despre moarte pînă la moarte. Și viața îi repetă, îi copiază
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
on souffre?" îl întreabă Jeni Acterian, și ea o angoasată, în vara lui 1935. Și Eugen răspunde imediat: "Parce qu'on a peur de la mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și Regele moare (căci și regii mor). Și tot el vorbește despre moarte pînă la moarte. Și viața îi repetă, îi copiază opera, devine Bătrînul din piesele proprii, iar soția lui devine
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
imediat: "Parce qu'on a peur de la mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și Regele moare (căci și regii mor). Și tot el vorbește despre moarte pînă la moarte. Și viața îi repetă, îi copiază opera, devine Bătrînul din piesele proprii, iar soția lui devine Bătrîna. Și moare fără să fi rezolvat DE CE-ul morții, problema vieții lui. Aceasta e cea care
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Lagărul e, desigur, în mod esențial, un loc al morții grăbite pe multe căi, dar mai întâi de îmbolnăvire prin înfometare, muncă extenuantă, supunere la instrumente de pedeapsă, ca leagănul pentru tortură mortală inventat de Borger, călăul din Stuttgart. Dar tot în lagăr unii pot sărbători Crăciunul. Sau pot frecventa, cu o marcă, pentru 20 de minute, bordelul cu prostituate voluntare, 11 nemțoaice și 9 poloneze. Aici, mai mult decât în alte condiții, prostituatele pot deveni chiar mai influente. Proprie lui
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
Emil Brumaru Învăluirea caldă de aripă A unui înger nevăzut să nu o uiți. Tu-mi socotești pe degete ani scurți, Ci tot mai lungi i-aș vrea și cu risipă De-arome străvezii ce-ți ies în cale Cînd nici te-aștepți, iubita mea din turn, Și-ți mîngîie plăcerea dulce-n șale Într-un amurg ce curge taciturn, Printre creneluri, în
învăluirea caldă de aripă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8442_a_9767]
-
motiv al fariseismului vostru. 3. De-ar fi să fiu motivul prăbușirii ramurilor cerului peste despicatul pământ, O, de-ar fi să fiu spânzuratul de vânt, de floare sau de o culoare, De-ar fi să fiu visătorul care sunt, Tot nu v-aș cere îndurare, Pentru că sunt obsedat de femeia... Sunt spiritul care naște Ideea. 4. De-ar fi să bâjbâi, gândind visătorul, De-ar fi să fiu Spiritul care naște Ideea, Cum dorința ivește femeia, Eu tot n-am
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
care sunt, Tot nu v-aș cere îndurare, Pentru că sunt obsedat de femeia... Sunt spiritul care naște Ideea. 4. De-ar fi să bâjbâi, gândind visătorul, De-ar fi să fiu Spiritul care naște Ideea, Cum dorința ivește femeia, Eu tot n-am să vă las, fariseilor, Să-mi furați umbra - îndoiala mea, Pentru că nu aveți ce să faceți cu ea. 5. De-aș fi luciul care inventă sabia, Oricând sunt marea care naște corabia. Apoi incerc Deodată mă pomenesc cu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
fenomene curente termenul de "perversitate"? Singurul, totuși, adecvat... Torturi morale administrate în dreapta și-n stânga, răutate gratuită, continuă culpabilizare, continuă "martirizare", având ca țintă mai mult sau mai puțin explicită prefacerea într-un infern, aparent pașnic, a vieții aproapelui... Se tot vorbește de "stres" - lucrurile sunt mai grave decât o sugerează termenul iar rezultatele nu se tratează cu două-trei pastile... "Subînțelesuri, aluzii pline de răutate, minciuni, umiliri." " Aceste agresiuni țin de un proces inconștient - eu aș zice că nu totdeauna inconștient
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]