4,331 matches
-
pentru o persoană care Își dorește așa tare ca tine să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinând din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atât de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trântesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai târziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scuturând din cap. Te cunosc foarte bine, Emma ! Nu ești genul ăsta. N-ai arunca atât de ușor la gunoi ceea ce avem noi doi. N-ai... Se oprește șocat În clipa În care, fără nici un cuvânt, iau ceainicul și-l trântesc cu putere de podea. Ne uităm amândoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment de tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sunt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă lucrul respectiv nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm până când nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și până când ușa de la intrare e trântită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mână. — Stai. Rămânem amândouă nemișcate preț de câteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizându-se, cu grija de a nu face zgomot. — Vrea să ne prindă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cred că-l vei găsi aici, spune Lissy inocentă. — Nu. Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtându-se pe coridor și ușa de la intrare e trântită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda de scotch de pe ușa Jemimei, iar Lissy face un semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șampon L’Oréal și un pulover pe care nu l-am văzut În viața mea. Eu n-am apucat Încă să mă uit dacă ți-au mai rămas și alte lucruri la mine, dar ți le aduc la birou, OK ? Trântesc cutia pe scări și Îi Întorc grăbită spatele, Înainte să creadă că-l invit În casă. — Păi, Îhm, mulțumesc, zic. A fost foarte drăguț din partea ta să treci să mi le aduci. Nici o problemă, spune Connor. Oftează adânc. Emma... mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sper. — Da ! Îmi Încrucișez degetele la spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trântește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mâneci bufante. — Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
răsucite În jurul ei și amândoi sunt roșii ca racul și gâfâie din greu. — Scuzați-mă ! mă bâlbâi. Doamne, vă rog să mă scuzați. — Emma, stai ! o aud pe Lissy că strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trântesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să-mi spargă pieptul. Mi-e pur și simplu rău de la stomac. În viața mea n-am fost atât de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sunt... Nu sunt... Lasați-mă dracului În pace toți ! Cu mâna tremurând de mânie, șterg rapid toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirând greu. Mă duc țintă spre toaletă, trântesc ușa În urma mea și-mi lipesc fruntea fierbinte de oglindă. Ura pentru Jack Harper fierbe În mine ca lava. Are o idee cât de mică prin ce trec eu acum ? Are o idee cât de mică ce mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu mi-ai spus nici măcar că o să fii la televizor. — Of, pentru numele lui Dumnezeum, a fost o prostie de interviu ! O fată cu șase sacoșe de cumpărături mai dărâmă alte câteva legături din coșul lui Jack și, superenervat, Jack trântește coșul pe portbagajul unei motociclete care trece pe lângă noi. Emma, exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățânată. Și tu nu mi-ai spus nici măcar un secret de-al tău. Jack oftează adânc. — Emma, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În umbrele strămoșești. Mă ajută să supraviețuiesc. Pe ea nu o interesează strămoșii mei. Nu a privit niciodată fotografia la care eu țin atât de mult. Este mai, și fluturii zboară deasupra ierbii. Cât de superbe sunt culorile lor! Aud trântindu-se portiera unei mașini și repet În gând torentele de cuvinte pe care vreau să le spun. Telefonul sună pentru a cincizecea oară, portiera mai este trântită Încă odată, de data asta cu nervozitate, apoi după nici un minut aud o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai, și fluturii zboară deasupra ierbii. Cât de superbe sunt culorile lor! Aud trântindu-se portiera unei mașini și repet În gând torentele de cuvinte pe care vreau să le spun. Telefonul sună pentru a cincizecea oară, portiera mai este trântită Încă odată, de data asta cu nervozitate, apoi după nici un minut aud o bătaie În ușă ca o fluturare de aripă. O Întâmpin citindu-i din Francois Cheng următorul pasaj: ,,Poemul Înscris În spațiul alb al unui tablou ĂCerulă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
duioșie, iar rochia vaporoasă răspândind un parfum de violete. Apoi iepurașul speriat, ascunzându-se În spatele pianului și mama certându-l pe tată cu o voce pe care copilul nu a mai auzit-o până atunci. Tatăl ieșind din cameră și trântind cu putere ușa, apoi o liniște lungă și grea, o masă Încărcată cu mâncăruri Îmbietoare, un sfeșnic cu o lumânare aprinsă În mijlocul ei și ouăle roșii pe care copilul le ciocnește unul de altul, râzând și bucurându-se, sub privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care se află editura, după care face Înconjurul ghetoului, al orașului, revenind ca un bumerang În urechile tinerei redactore. -Dumneata, ești nebun? Kawabata e doar un personaj. -S-o crezi dumneata, mai spune Antoniu, smulgând din mâinile readactorei caietele, și ieșind trântind ușa. Final de carte -Kawabata, nu era singura editură, sunt zeci, poate sute.... O să mai Încerc. Mai nou, locuiesc Într-o pivniță, sub cinematograful ,,Gloria,,. Din cimitir, am fost alungați eu și familia cu cei doi copii, de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poată aduce câte ceva de mâncare. Nu se puteau nicicum ajunge cu banii. Le mai trimiteam noi... În seara aia a cerut bani de băutură, nevasta nu a avut de unde să-i dea. A luat banii de pâine și a ieșit, trântind ușa. Vecinii au zis că l-au văzut pe pragul blocului, cu capul în mâini. Apoi l-a călcat trenul, pe drum spre crâșma de unde vroia să cumpere de băut... Îi plăcuse dintotdeauna să bea, afirmă mândru că lui îi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Poate pe Sidonia... - Sidonia? SIDONIA? Cum de nu m-am gandit? Curva cu bitongul. Ea e mai bună? Nu am venit degeaba. Credeam că vom fi împreună. Dar tu esti mai rău decât credeam. Să nu te mai văd! Iese, trântind ușa. Stau pe un taburet, fără putere. Ce blestem e asta? Pe Maia nu am iubit-o - dar am crezut-o. De ce a avut nevoie să vină cu toate lațurile, cu bâlbâitul, cu violul... Pentru un sutar? Pentru o viață
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
apucase cârceii, sărmanul; peste un ceas au fost mort. Într-o altă zi, pe câmpul Herăstrăului făceam bivuacul de prânz; mie îmi făcuse culcușul, ca să zic așa, pe muchea unei văi; îmi așterne covorul, îmi pune perna de piele, mă trântesc, văz căpătâiul prea înalt; bag mâna sub covor, trag o pălărie românească; ardic covorul, era capul unui mort de choleră, îngropat prea puțin în pământ. Nerodul de soldat, când au așternut covorul, nu au băgat de seamă, căci trupul era
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și vei înghiți cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tu să nu plece, că n-o să se mai Întoarcă! Sunteți frați, nu vă mai certați ca niște câini, du-te după el, Împăcați-vă! Poate doar ca să scapi de țipetele mamei ai coborât În goană scara după Walter, care trântise ușa? Vă urăsc pe toate, vă urăsc, striga Walter, tropăind pe scări, și așa, tot Într-o goană a dus-o până la trenul plin de Hitlerjugend, care cântau Heidemarie. Și tu, ascunsă după panourile Înalte cu portretul Führerului și steagurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se ridică să Îi aducă o scrumieră și pe urmă, oftând, ușurat, scoate și el pachetul lui de țigări și Îl trântește, victorios, pe masă. * — ...Dar vă puteți imagina, dragii mei, ce Înseamnă să stai ore Întregi, Înțelegeți? Ore Întregi, Într-un aeroport, fără să ai habar de ce? Mi-au trecut atunci prin mintecele mai incredibile explicații: că a Început al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
transpirată, Îngustă dacă tu nu i-ai fi aruncat În foc jurnalul. Poate că mama bea Într-adevăr pe furiș Încă de dimineață, așa cum i-a strigat În față Walter, atunci când v-ați certat ultima oară și el a plecat, trântind ușa, spre trenul de unde se auzeau camarazii cântând Heidemarie. Poate nici Klara nu a vrut să dea Germaniei Încă un soldat, ca fată-mamă, așa cum spunea, ci doar Își pierduse răbdarea pentru că Hermann nu venise În permisie, la vârsta ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îi Înțepenească discul cu un creion: un joc absurd, de copil sâcâitor, care m-a deranjat mai ales pentru că eram atât de grăbit. Până la urmă, soția lui, cu o mutră exasperată, a adus din dormitor o pernă mare și a trântit-o peste aparat. Când i-am Întrebat ce se petrece, unul mi-a făcut semne să tac, celălalt a schimbat vorba. I-am povestit mai târziu prietenului Alexandru comportarea lor și el a izbucnit În râs. „Obișnuiește-te”, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
hotărâtă decât tine. Este o femeie inteligentă, frumoasă și plină de farmec. Nu pot să neg starea de frenezie, de Încântare ce mă Învăluie asemenea unei muzici atunci când sunt În preajma ei. „Taci!” Nu mai suport nici un cuvânt În plus. Am trântit receptorul, lăsându-mă pradă furiei. „Ce tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am fost doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că se va găsi o rezolvare și totul va fi minunat, asemenea unui vis de o rară frumusețe. A doua zi, dimineața, s-a oprit ploia. Vântul se mai potolise, după ce toată noaptea a fost furios, rupând crengile copacilor și trântind la pământ o grămadă de fructe. Ceva mai la vale de casa noastră, peste drum, locuia prietena mea, Lora. Eram de aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Pidot? —Ai să îngheți. — Foarte probabil. Așa a sfârșit și Edgar Allan Poe. —Uite ce e, să știi că nu sunt chiar atât de nerecunoscător, zise Charlot. Poți să rămâi aici o noapte. Scoate-ți pantofii, iar eu am să trântesc ușa. Apoi, vino după mine. Închise ușa cu zgomot. Nici nu apucă să facă doi pași că din capul scărilor se auzi glasul fetei. —A plecat, Charlot? — Da, a plecat. O să mă duc să văd dacă e închisă ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
țintă și atinse un tablou al cărui geam se făcu țăndări. La al doilea lanterna căzu pe podea trasând o mică dâră de lumină spre ușă. Fața lui Chavel se crispă de durere. Ceva ca o lovitură de pumn îl trânti de perete, apoi șocul primei dureri se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse dispăruse, iar Thérèse stătea în fața lui. —Ești rănit? — Nu, nu m-a nimerit, uită-te la tablou, răspunse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]