5,827 matches
-
de rasism și trebuie combătută. Alți specialiști consideră că nu se poate face o distincție radicală Între cele două comportamente. În sfârșit, dacă mulți teoreticieni estimează că există o continuitate Între cele două fenomene, alții cred că este important să trasăm o frontieră teoretică etanșă Între registrele respective. În analizele sale, Pierre-André Taguieff, pornind de la ceea ce el numește „heterofobie” și „heterofilie”, propune să Înțelegem rasismul prin raportare la antirasism. Astfel, el distinge În mod util două logici foarte diferite, pe care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
șase elemente (subiect, obiect, destinator, destinatar, opozant sau adjuvant), care susține edificiul oricărei povestiri. Axa centrală care controlează valorile din universul povestirii, axa puterii și / sau a cunoașterii, este axa destinator - destinatar. Ea dă naștere valorilor și dorințelor. Axa subiect-obiect trasează traiectoria acțiunii, fiind constituită din căutarea eroului sau a protagonistului. Semănată cu obstacole pe care subiectul trebuie să le depășească pentru a progresa, ea este axa voinței. Axa adjuvant - opozant fie înlesnește, fie constituie o piedică în calea comunicării. Ea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este în nici un punct unilaterală, ci dialectică, în sensul că prin context se modelează limba și limba modelează contextul. Contextul nu este doar o constrîngere asupra limbii, ci și un produs al utilizării limbii. Astfel, în mod treptat, după direcția trasată de T. A. van Dijk (în 1977), în locul concepției statice despre context, s-a impus una dinamică și procesuală.; c) contextul joacă un rol fundamental în funcționarea enunțurilor, în producerea și interpretarea lor: contextul oferă cheia pentru interpretarea unor ambiguități
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbului a putea, sau cu operatorul pragmatic poftim, de la verbul a pofti. Ca atare, granița dintre formele flexionare și cuvinte poate fi ștearsă uneori, iar într-o limbă cu flexiune redusă, precum engleza, această graniță aproape că nu se poate trasa. Toate problemele prezentate, la care se pot adăuga și altele, țin de a n a l i z a d i s c u r s u l u i, deoarece cuvîntul, fiind elementul esențial al limbii, este și elementul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
va declanșa intriga ce va constitui materia întregii opere. Termenul este întrebuințat începînd cu 1857 în special în cazul operei dramatice, pornind de la demersul teoretic al lui Gustav Freytag din opera Die Technik des Dramas, lucrare în care G. Freytag trasează piramida celor cinci componente esențiale pentru piesa teatrală, expozițiunea ocupînd prima poziție, fiind urmată de intrigă din momentul producerii incidentului specific care va orienta cursul evenimentelor într-o anumită direcție. În teatrul antic, funcția de expozițiune era îndeplinită de "prolog
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a desemna persoana care primește mesajul verbal; această întrebuințare este, însă, ambiguă, deoarece nu se precizează de regulă dacă termenul se folosește cu privire la subiectul intern sau la cel extern actului de enunțare. Sub influența studiilor de analiză conversațională, s-au trasat cîteva distincții între diferitele tipuri de receptori: receptori prezenți sau absenți, receptori unici sau multipli, receptori prezenți, cărora li se adresează emițătorul sau receptori cărora, tot prezenți fiind, nu li se adresează emițătorul, receptori care au dreptul să ia cuvîntul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
marcate de oralitate presupune și valorizarea unor fapte de limbă vorbită, la nivelul căreia se manifestă automatismele, ticurile verbale etc. Stereotipii de accesibilitate (clișee) Dacă în stilurile juridic-administrativ, științific și religios stereotipiile sînt structurante, prezența lor justificîndu-se prin formă, care trasează organizarea sui generis, dar și prin conținut, în stilul publicistic stereotipiile intră, în general, în categoria clișeelor de-structurante, a căror utilizare se datorează fie unei mode, fie unei finalități ideologice, și nu necesităților de expresie (în principal, la ora actuală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
respectiv, obținut prin intervenția competenței expresive a locutorului. Analiza modului de producere și de structurare a textului conduce la generalizări menite să ofere reperele "bunei formări" a unei unități lingvistice dotate cu un sens global purtător al intenției locutorului, să traseze condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o secvență comunicativă cu o destinație precisă, mai ales cea care particularizează discursul instituționalizat (textele non-ficționale, utilitare, precum cererea, scrisoarea oficială etc.), cu alte cuvinte, să faciliteze accesul la funcțiile cu care textul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Gregory) The Handbook of Pragmatics, Blackwell, Oxford, 2004; (coed. cu Kecskes, Istvan) Explorations in Pragmatics. Linguistic, Cognitive, and Intercultural Aspects, Mouton de Gruyter, Berlin, 2007. Friedrich Wilhelm von HUMBOLDT (1767-1835), filozof, lingvist și om politic german. Ca filozof al limbii, trasează direcții complexe de investigare pe care le vor exploata succesorii din secolul al XX-lea (N. Chomsky, E. Coșeriu și alții), cum ar fi viziunea dinamică asupra limbii (limba fiind simultan érgon și enérgeia), conceptualizarea raționalistă a formei interne și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoscut prin studiile care au susținut relativismul lingvistic (așa-numita "ipoteză Whorf-Sapir"). Relația limbă-gîndire primește noi dimensiuni prin dezbaterile provocate de scrierile lui Whorf, care susține că limba determină o anumită modelare a gîndirii și orientează înțelegerea lumii în cadrele trasate de categoriile lingvistice. Lucrări de referință: The Phonetic Value of Certain Characters in Maya Writing, Millwood, Krauss Reprint, New York, 1975 [1933]; Maya Hieroglyphs: An Extract from the Annual Report of the Smithsonian Institution for 1941, Shorey Book Store, Seattle, 1970
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viitor. Cum bine remarca Löwith, "acel acum al kairos-ului proiectează retrospectiva trecutului și perspectiva viitorului, unind așteptarea cu împlinirea [...] Prefigurând și dezvăluind acest moment excepțional când s-a plinit vremea, sunt și alți kairoi din trecut sau viitor care împreună trasează iconomia divină a răscumpărării"36. Pas cu pas, kairos cu kairos, istoria se îndreaptă spre vremurile din urmă și, într-un final apocaliptic, spre eshaton. Căderea din Rai sau "căderea în Istorie", dacă ne este îngăduit să-l parafrazăm pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
asemăna cu Creatorul său sau nu. "Dumnezeu însuși, continuă filozoful francez, dorind să fie cunoscut și iubit în mod liber, și-a asumat riscul numit Om"19. Pentru creștinism, timpul este real pentru că are un sens Mântuirea. O linie dreaptă trasează mersul umanității de la Căderea inițială la Mântuirea finală. Și sensul acestei istorii este unic, pentru că Întruparea este un fapt unic: " Așa cum spun Apostolii în Epistola către evrei, IX și Prima Petri III, 18, Hristos n-a murit pentru păcatele noastre
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fi trebuit să ne fie suficient. Dar noi ne amăgim într-o amânare sine die a pocăinței, pe motivul că "mai este timp". Când vine însă kairos-ul judecății noastre, este mult prea târziu. Concepția lineară a timpului și a istoriei, trasată deja în secolul al II-lea de către Irineu de Lyon, va fi reluată de Sfântul Vasile, Sfântul Grigorie și, în cele din urmă, elaborată de Fericitul Augustin. Origen protesta împotriva interpretării ciclice a istoriei, conform căreia "într-o altă Atenă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de concretă. Spațiul în care m-am format, spațiul în care mă mișc... Este vorba și de un spațiu pe care, în ultima vreme, îl percep ca fiind într-o continuă și din ce în ce mai accelerată transformare. La început am încercat să trasez contururile acestei prezențe, pe care am vrut s-o plasez într-un spațiu pe care, la rândul său, am dorit să-l parcurg, să-l marchez, să-l interoghez și să-l prezint. Așadar, am început aici... de la corp, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
posibilitatea și obligația (într-o anume măsură) de a finanța companiile private de spectacole. În felul acesta se va putea asigura o continuitate a inițiativei, care ar putea să frizeze normalitatea“, comentează Mihăiță. El consideră greșit, totuși, ca finanțatorul să traseze un caiet de sarcini, să impună norme, edicte și cutume: „Inițiativele de acest gen - teatre particulare - pornesc de cele mai multe ori din dorința de libertate a creatorilor. Dacă această libertate este luată, în schimbul unor obligații condiționate financiar, înseamnă că ne învârtim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de ateism, în care poporul devenise sursa supremă de legitimare (Enache, 2005). Scopurile poporului erau însă, în fapt, cele ale puterii populare, adică ale liderilor comuniști care se autointitulau reprezentanți ai voinței populare. Astfel, biserica pune în practică anumite directive trasate de liderii comuniști, obținând în schimb păstrarea unor instituții de învățământ religios (institute teologice și seminarii), tolerarea vieții monahice, apariția unor publicații cu conținut religios, precum și protejarea unor preoți care se ridicau fățiș împotriva puterii comuniste (vezi Enache, 2005), existând
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
care m-a marcat în adolescență: „Ceea ce există doar pentru autor nu valorează nimic“. Cum vă raportați la text? Sunteți un maestru al frazei. Textul dumneavoastră are ceva de filigran. Scriu până ce pagina scrisă începe să-mi placă. Încerc să trasez începutul unui paragraf fără a i se putea ghici sfârșitul. Pot justifica fiecare cuvânt pe care îl folosesc. Voi face iar un salt către cinema. Bineînțeles, vorbim despre tehnici diferite, însă vă voi adresa întrebarea: ce este mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
puterea înainte de 1990 este un factor de discriminare, întrucât a permis structurarea unui singur clivaj în anumite cazuri și o încrucișare de mai multe clivaje în alte cazuri. Astfel, se conturează un nou principiu de gradare. Noi piste pot fi trasate atunci când atenția este îndreptată nu doar spre perioada comunistă, ci și spre perioada interbelică: trebuie atunci să observăm că istoria a marcat Europa Centrală și Orientală într-un mod indelebil; clivajele contemporane nu fac decât să scoată în evidență vechi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
îi găsească substitute în cadrul societăților post-comuniste. Adepții celei de-a treia metode văd analizele lui Rokkan și Lipset drept o bază de pornire pe care caută să o îmbogățească adăugând clivajele specifice la vechile democrații populare. În toate cazurile, sunt trasate demarcații nete între diferitele ansambluri geografice. Metoda topografică presupune o distincție între țările susceptibile să reproducă pe termen mediu liniile de falie occidentale și țările a căror evoluție este condamnată la confuzie pentru încă mult timp. Metoda arheologică împarte țările
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
culturale și mai ales pe factorul religios. Nu avem în vedere conținutul teologic al religiilor respective, ci raportul forțelor istorice care se stabilesc între Biserica dominantă și procesul sociogenezei statului, pe de altă parte. Linia de demarcație pe care o trasează Badie între creștinismul latin (teocrație universalistă, contestată de afirmarea puterii publice, fragmentată apoi de Reformă și generatoare de laicitate), la Vest, și creștinismul bizantin (cezaropapism autocefal trăind în simbioză cu puterea publică, generator de identitate națională), la Est, se vădește
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
partidelor în Europa de Est, ci de a proceda la o reformatare care permite însușirea grilei de lectură prin intermediul mulajelor văzute ca mulaj adaptat precondițiilor istorice specifice regionale. În interiorul perimetrului astfel delimitat, Seiler ca discipol al lui Rokkan se dovedește fidel limitelor trasate de către maestrul său atunci când este vorba de a exporta modelul hărții conceptuale în Europa de Est. El operează decupaje teritoriale pentru a identifica zonele cele mai susceptibile să se muleze pe precondițiile identificate de către Rokkan și Lipset. El consideră astfel că, cel
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
același cu cel ce îi apreciază lui Burton creațiile cinematografice. Făpturile sale păstrează candoarea și vulnerabilitatea eroilor de film, dar toate trăsăturile lor sunt reduse la dimensiunile unei creaturi minuscule de câlți, tinichea sau gunoi. Marginalitatea acestor eroi liliputani le trasează un destin de outsideri neputincioși, nesiguri pe clipa ce vine, deoarece nici chiar părinții nu le sunt prieteni - Băiatul-stridie e sorbit de propriul tată, iar Copilul-ancoră se îneacă lângă mama de care nu se putea desprinde. Această perpetuă amenințare a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la primul lor șoc ginecologic cu remarci odioase - "Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză" (Doina Ruști). Cu siguranță, dacă ar fi să delimităm granița ultimă dintre dramele feminității și cele general- umane, ea ar fi trasată la acest nivel al corpului și-al sexualității. Câteva dintre textele acestui volum vor rămâne, în mod cert, în arhiva istoriei subiective a comunismului. Nu doar pentru că sunt pagini de artă literară, ci în primul rând pentru că vorbesc, cu o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
contribuit ca model simplu al analizei structurale, dar cu un grad de respectabilitate superior, la destinul cosmic al comunicării. "Figura" sa s-a difuzat în științele vieții și în științele etichetate ca umane. Ca joc ale cărui reguli sînt astfel trasate în mare, modelul "bilă de biliard" anunță și generează o mare diversitate de schimbări, dar în toate cazurile el asigură domnia teoriei reprezentative. Mesajul reprezintă apropierea emițător-receptor, prin intermediari localizați, ce reprezintă ei înșiși niște agenți. Procesul se oferă într-
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
solver ale lui H. Simon ne ancorează în schema deciziei carteziene (culegere de informație, deliberare și alegere dihotomică), la fel și acest ineism al facultății limbajului nu ne îndepărtează deloc de Descartes: teoria clasică a limbii, ale cărei contururi le trasează Descartes în Discours este direct determinantă pentru mecanismul lui Simon și al colegilor săi. Căci, dacă Chomsky și Turing sînt inspiratori direcți, marii strămoși rămîn Descartes și La Mettrie. II. Dezbaterea Descartes-La Mettrie Problema automatului Un pasaj celebru al Discursului
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]