3,617 matches
-
de un idiot. Acest al doilea idiot avea În comun cu primul faptul că Își lucra hainele la același croitor... Taxiul se opri În colțul unei străzi. De-aici mergem pe jos, anunță domnul Prentice. Pe trotuarul din față, un trecător se urni În direcția lor În timp ce coborau din taxi. — Aveți vreun revolver? Întrebă, nervos, individul cu melon. — N-aș ști să-l folosesc, răspunse domnul Prentice. Dacă trage cineva În noi, culcați-vă la pămînt și stați liniștiți. Nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am apropiat de fereastră. Kuznețov tocmai părăsea clădirea și, zgribulit Între pulpanele raglanului din cauza vântului puternic care se stârnise, mergea În direcția parcului. Game over. Tocmai atunci, o pală puternică de vânt a măturat strada, făcând să fâlfâie copertinele. Câțiva trecători au rămas fără pălării. Demiurgul uitase geamurile apartamentului deschise, iar acestea se zbăteau ca niște aripi din sticlă. Curentul a zburlit foile de hârtie lăsate În spatele ferestrei, Împrăștiindu-le ca pe vrăbii, iar una, după ce a ezitat puțin, asemenea unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în clipa în care fata cu pricina intra, îmi pironeam ochii pe ușă, iar ea fixa locul în care mă aflam eu. Magnetizată, toată ființa ni se cufunda ca într-o suspensie înmiresmată. Buimăceala asta mă aruncă în eden: surîdeam trecătorilor pe stradă și-i salutam. Nu mai aveam altfel de preocupări. Pentru mine, pulovărul pufos al fetei, ca și lanțugul de la gîtul ei, erau obiecte sacre pe care, ca să mă umplu de har, voiam să le ating. Alunecînd din mîneci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din viața mea. Terminasem facultatea și aveam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Elfriede Jelinek - Exclușii Traducere și note de Maria Irod Într‑o noapte, pe la sfârșitul anilor ’50, în Wiener Stadtpark are loc o tâlhărie. Următoarele persoane se iau de un trecător: Rainer Maria Witkowski și sora lui geamănă Anna Witkowski, Sophie Pachhofen, fostă von Pachhofen, și Hans Sepp. Rainer Maria Witkowski se numește așa după Rainer Maria Rilke. Toți au în jur de optsprezece ani, doar Hans Sepp e ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un alibi. Pleacă cu mașina la un coleg de școală ca să învețe împreună pentru bacalaureat și să împrumute de la el bani de benzină. Vrea să arunce armele crimei în Dunăre, de pe un pod, dar nu îndrăznește, fiindcă o mulțime de trecători zăbovesc deja pe chei fără treabă, la o oră atât de matinală. Așa că arsenalul ajunge în portbagaj, sub roata de rezervă, împreună cu pijamaua. După ce au învățat pentru bacalaureat, iar Rainer a împrumutat 500 de șilingi dintr‑o cutie de trabucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de Andreea: - M-am apucat și eu de film. Cu Sorin. Nu știa că Sorin are asemenea ambiții. Nici eu, dar ideea lui a fost interesantă: să umblăm cu o cameră și un microfon pe stradă, să-i luăm pe trecători deoparte, să-i Întrebăm, tam-nesam, dacă-s fericiți, la ce visează, la ce se gândeau În clipa când i-am abordat. Găseam destui gata să se dezvăluie, foloseam și din seturile de Întrebări ale lui Max Frisch, adunam câte trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
gâtuind apa care curgea. Bătrânele spun că apa se liniștește și că poți să intri În ea fără frică după o trecătoare la fel ca asta. Stâncile se apropiaseră din ce În ce, iar apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii cu nori furioși de spumă. Vuia tot mai tare, așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În așteptare. Mortul avea o față ofilită; vîrsta nu-i era ușor de stabilit - puțin peste cincizeci de ani, dar nu mai mult de cincizeci și cinci. Și, de-ai fi căutat În lung și-n lat portretul ideal al trecătorului obișnuit, imaginea amalgamată a atomului pierdut În furnicarul uman, n-ai fi putut găsi an exemplar mai potrivit. Singurul său semn distinctiv era acela că nu se distingea prin nimic de alte milioane de oameni. Avea trăsăturile omului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii treceau neîncetat grăbiți, pășind pe pardoseala cenușie de ciment, trenurile vuiau neîncetat În stația de dedesubt cu o vibrație aspră ca un scrîșnet, cîte un trecător se oprea o clipă, privea curios și rămînea pe loc. După un timp, se adunase o mulțime considerabilă, formînd un cerc larg În jurul băncii pe care ședea mortul și, surprinzător, deși nu se Îndepărtau, oamenii nu se Îmbulzeau, nu Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apucă tremuriciul dacă ești un om care gândește cât de cât. Circulă pe „YouTube", un reportaj aiuritor realizat de Prahova TV. Intr-un sat oarecare, un sat curat, cu case frumoase de oameni gospodari, un tânăr reporter îi întreabă pe trecători dacă știu cine a scris Biblia. Doamne, îți mulțumesc și mă bucur că nu sunt slujbaș al Bisericii, preot, teolog sau profesor la seminar, fiindcă aș cădea, după cele șase minute ale reportajului, într-o neagră nevroză din care nici
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
țandăra și să-ți îndrepte cocoașa. Deci cunoscând riscurile, și mai ales fiindcă am un respect deosebit pentru pielea mea, pentru că e unică și nu am alta de schimb, nu m-am aventurat să ies în stradă și să întreb trecătorii: unde ascundeți banii? Dar vă rog, sămi spuneți pentru liniștea mea sufletească doar atât, care e cel mai secret loc în care i-ați ascuns? Așa că, mai bine mă tolănesc comod în fotoliu și fac intervievarea trecătorilor, din propria sufragerie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și să întreb trecătorii: unde ascundeți banii? Dar vă rog, sămi spuneți pentru liniștea mea sufletească doar atât, care e cel mai secret loc în care i-ați ascuns? Așa că, mai bine mă tolănesc comod în fotoliu și fac intervievarea trecătorilor, din propria sufragerie. Iată acum un domn trece în grabă. Chestiunea, se pare, că îl preocupă, pentru că se oprește și-mi răspunde serios: „In pământ dom'le, în pământ în fața casei, îngropați sub un măr îi țin...". Alt trecător, de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
intervievarea trecătorilor, din propria sufragerie. Iată acum un domn trece în grabă. Chestiunea, se pare, că îl preocupă, pentru că se oprește și-mi răspunde serios: „In pământ dom'le, în pământ în fața casei, îngropați sub un măr îi țin...". Alt trecător, de abia merge, cam 85-86 de ani, își ține banii la. farmacie. „In casă întotdeauna mi-am oprit doar cât am nevoie. Și îi țin pe masă. Restul îl dau farmacistei." Văd două măturătoare de la GOSCOM care scotocesc într-un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
În caiet, iar Zare trebuia să lipească bulinele albe de hârtie și să astupe cu ele găurile făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar fi trecut, ar fi ajuns În bătaia pistoalelor mitralieră mânuite cu Încă destulă stângăcie de colegii lor de dincolo de deal. Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doi Încă nu-i vede, ei vin mai În urmă - și-i zice: — Auzi, bă, vreau să te bat! Vrei? — Păi, poț? - Întrebă Mușu sincer. — Hai să vedem! - zice ăla. — Și dacă-ți iau șapca? — Hai să vedem! - insistă tenacele trecător. Așa că s-au Încăierat, dar nu i-au luat decât șapca.) J. Ghințu Anton - infanterist marin „Bă, fraților, io sunt om umblat prin lume și nu găsesc alt chichirez lumii ăsteia decât că poți purta cu tine unde vrei hoitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o gravitate ineluctabilă, între care singurătatea, al cărei traseu îl configurează într-un poem (singurătatea începe), unde, referindu-se, din nou, la presentimentul morții, coroborată cu zădărnicia, amintește de eminescianul motiv al vieții ca vis, a cărui amprentă este evidentă: trecător în ceață fiind / îți vine să zici că exiști. Imaginarul liric din volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu este o sinteză de trăire nemijlocită, în imediat, și de livresc, cu participarea oniricului - indus de experiențe ale copilăriei și ale adolescenței -, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
va face imaginea vizuală, lait motiv al romanelor Hortensiei Papadat Bengescu. Tabloul fantasmagonic descris va rămane nefinalizat, deoarece chipurile nu sunt zugrăvite deloc, plăcerea crudă nu are portret, este manifestarea biciuitoare a simțurilor și atât. Manuela devine astfel reflectorul celorlalți trecători de pe stradă, apariția femeilor ce coboară dintr-un automobil luxos, cu blănuri după ultima modă, îi inhibă starea de visare și spontan devine prea lucidă și în fața unui “belșug insolent” se declanșează frustările vestimentare, dar totul trece repede și ea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dispărea odată cu regăsirea imaginii sale într o oglindă mare; egocentrică eroina își va manifesta mulțumirea de sine și va putea să-și continue incursiunile imaginare ale străzii în stil baroc, în care predomină o estetică babiloniană. Admirația fățisă a unui trecător regenerează starea de bună dispoziție, trecând ușor de la dezgust la melancolie. Cum starea liniară a eroinei este cea de melancolie, chiar și sărbătorile sunt un lung prilej de meditație, o adevărată alchimie a sentimentelor se manifestă sub greutatea trăirilor colective
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
am învățat să bat step, cum vedeam prin filmele americane cu Fred Astaire, și mă străduiam să epatez ca dansator. Dimineața, când ieșeam de la bal, ridicam capacul unei guri de apă și mă spălam până la brâu, sub privirile dezaprobatoare ale trecătorilor care trăgeau, probabil, concluzii foarte triste despre apucăturile tinerei generații, ce nu fusese pe front ca să se maturizeze și nu găsea ceva mai bun de făcut decât să-și etaleze lipsa de educație. Într-o zi, am coborât dintr-un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc... castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar îmi amintesc ca prin ceață de perechi respectabile care se plimbau braț la braț și de câțiva oameni mai vârstnici care au trecut pe lângă mine cu pași mari și hotărâți, îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
viteză și dădu în marșarier prin ușile garajului. Dar n-a fost suficient ca să le deschidă și a încercat din nou. Tot n-a fost suficient: mai mult de-atât n-a putut. Dar zgomotul atrăsese atenție unui grup de trecători beți care au reușit să forțeze ușile și să scoată mașina în stradă. Unul dintre ei a alergat la o cabină telefonică. Graham zăcea pe pavaj, înconjurat de necunoscuți. Se afla într-o ambulanță. Luminile clipeau și avea o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
coboară iute-iute cele patru etaje de trepte răsucite în formă de cochilie de melc marin. Iese în stradă cu grijă, strecurându-se printre porțile mari de fier forjat și uitându-se în dreapta și stânga pentru a se feri de privirile trecătorilor. Nu prea mulți fiindcă e târziu și e ceață. În lumina roșie a felinarelor totul pare o pânză subțire de nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]